logoImpact EST nr. 746 - 19.10.2018

În fiecare lună sau mai bine zis lună de lună, toţi cetăţenii ţării, implicit toată populaţia gălăţeană e speriată de moarte atunci când sună sirenele. Şi sună şi sună de ţi se face părul măciucă, inima stă să sară din piept, copiii sunt speriaţi iar bătrânii îşi stuche în sân şi-şi fac cruce cu ambele mâini, animăluţele fac ca şi cum a intrat strechea în ele şi se ascund care pe unde pot. Ce mai încolo şi-ncoace, atmosferă de război, de dezastru natural, de cataclism major ce panichează, repetăm, lună de lună. Onor capetele pătrate şi „deştepte” care au hotărât să se întâmple aşa ceva, au justificat după cum ne aducem noi aminte că această chestie se face pentru a verifica funcţionalitatea sistemelor, adică a sirenelor. Înţelegem, poate ar fi cazul o dată pe an, cu înştiinţarea prealabilă a populimii muritoare de frică, dar lună de lună parcă este prea mult. Ne-am interesat şi noi, am întrebat în stânga şi-n dreapta, ba chiar în întreaga Europă civilizată, dar o altfel de practică nu s-a mai văzut şi nici auzit. Ne întrebăm şi noi ca proştii de „găozari”, lucrători cu pixul şi dragi ca sarea în ochi decidenţilor politici şi administrativi, care e chichirezul în fond cu răgetul acesta sinistru al sirenelor. Şi, uite-aşa, am ajuns la concluzia că nu este decât o mare CACEALMA, o mare manipulare psihologică a indivizilor, bine gândită în laboratoarele politichiei româneşti şi strategilor de tot felul, mari analişti şi sfătuitori în arta de prostire, intimidare, cu efecte scontate de genul: „o fi rău sau nu ne ajunge, sau nu suntem de acord, dar ferească Dumnezeu de ceva mai rău precum războiul” sau „oricând pot veni ruşii peste noi” sau „lasă maică, nu vă mai plângeţi că uite mâine, poimâine poate începe războiul” şi tot aşa. Deci, factorul psihologic e motivarea mai a drakului decât orice; ştiu ei, cei de la butoane.
Acum, ne întrebăm noi şi nu numai, dacă e reală chestia asta cu sirenele, cu alarma, adică e pe bune, cu ce mama mă-sii ne ajută pe noi cetăţenii, contribuabilii, OAMENII, tot circul acesta ce se derulează lună de lună?!? Iar cei pe care i-am întrebat au început să ridice din umeri, să râdă, să înjure, să blesteme că toţi vor fi făcuţi una cu pământul, fără a avea vreo şansă de supravieţuire. Toţi, dar absolut toţi au spus că în caz „de ceva” populaţia ar trebui să se ascundă „sub pământ”, adică în adăposturi construite special, dotate corespunzător, cu filtre speciale, cu apă, cu instalaţii de purificare, cu alimente conservate care să asigure menţinerea vieţii, a supravieţuirii pentru o perioadă de timp rezonabilă. Păi noi avem aşa ceva? NU! Avem construcţii individuale pe persoane fizice cum au americanii? NU! Ne aducem aminte că pe vremea lui Ceaşcă erau nişte aşa-zise adăposturi la unele subsoluri de bloc amenajate special, că era un departament al armatei şi al administraţiei care se ocupa de ele. Câte-or mai fi, dacă sunt bune sau rele, dacă sunt amenajate, ştie oare cineva? Ne îndoim, pentru că multe dintre acestea au fost desfiinţate, părăsite sau şi-au construit unii locatari băşti (beci, magazie mică) unde sunt depozitate fel de fel de lucruri sau borcane cu gemuri şi zacuscă. Se spune că ar mai exista în organigrame sau pe lângă Primării (nu ştim) oameni care se ocupă cu „apărarea civilă”, cu sarcini în domeniu. Or fi sau nu, cert este că Prefectura, Primăriile, au atribuţii în acest sens, prin LEGE. Dar cu un Prefect şi Subprefect domoli, încetişori, moi, comozi, neimplicaţi şi cu conduceri administrative care au alte priorităţi, nu e nici o şansă ca problema ridicată de noi să aibă vreun ecou sau efect.
Vorba cuiva, tot de „sus”, dacă vine războiul şi ne ducem cu toţii pe lumea cealaltă, cine draku’ ne mai trage pe noi la răspundere?!? Iar noi, mai în glumă, mai în serios, spunem că o să vă ia în primire Scaraoţchi, cu ale lui cazane cu smoală.

Jap 28 - septembrie - 2018

Lasa un raspuns


Iată firmele care

Ca să-şi încaseze salariile tot mai grase, politicienii, băgătorii de ...

Ţara, atârnată de

Iarnă de iarnă, glonţul frigului le şuieră pe lângă ureche ...

Culese din „târgu

Prin târg, aşa ca o adiere, ca reverberaţii ale ecourilor ...