logoImpact EST nr. 743 - 25.09.2018

Cineva anume, o persoană care cu ceva timp în urmă cică a avut treabă pe la Primărie, ne-a relatat o chestie halucinantă legată de comportamentul şi profesionalismul funcţionarilor publici împachetate într-o atitudine de jemanfişism greu de imaginat.
Povestea sună cam aşa: aveam de solicitat nişte copii ale unor documente depuse anterior şi care, în mod normal, se află în arhiva instituţiei respective. Bun, omul se prezintă la ghişeele Primăriei Galaţi „care este” şi întreabă cum poate să obţină aşa ceva. Ce a urmat este incredibil, adică doamna de la ghişeul respectiv îl îndrumă spre un ghişeu alăturat, unde altă doamnă, auzind ce doreşte individul, îi spune că trebuie să meargă la arhive, la sediul vechi de lângă BNR. Ajuns acolo, cică doamna căreia i s-a adresat a făcut o grimasă de deranj, după care l-a trimis înapoi la Primărie (cea nouă) ca să plătească o taxă, după care să se întoarcă. Reîntors, cu chitanţa ce demonstra plata, i s-a adus la cunoştinţă să se prezinte la o oră anume, din nou, la ghişeele din Primărie, unde îi vor fi înmânate documentele solicitate.
E tare, NU? Cam aşa ceva ESTE cu direcţia mişcării hârtiilor în Primăria Galaţi. Păcat de PRIMAR, păcat de SEDIUL NOU, păcat de tot efortul pe care chipurile îl fac funcţionarii publici în folosul cetăţenilor, plătiţi fiind de această dată regeşte (pe banii noştri de contribuabili jefuiţi).
Omul acesta, preumblat de aiurea de la „Ana la Caiafa”, siderat de ce tot i s-a întâmplat, afirmă că în tot acest pelerinaj a mai văzut şi auzit şi despre alte cazuri ale altor cetăţeni, ce alergau de la un ghişeu la altul, de la o autoritate la alta pentru rezolvarea problemelor personale sau ale diverselor firme pe care le reprezentau.
De exemplu, o doamnă care avea în braţe un teanc de documente, înalt de vreo jumătate de metru, se plângea că de aproximativ cincisprezece ani numai cu aşa ceva se ocupă, întocmind, periind, alergând cu dosarele după dânsa, stând la ghişee cu orele. Alţii se plângeau că unele servicii nu au program cu publicul decât patru ore pe săptămână, precum Urbanismul care are program două ore joia şi două ore marţea, ceea ce este de neconceput, fiind o bătaie de joc la adresa cetăţeanului. Tot aşa, un alt cetăţean se plângea şi el pe holurile Primăriei cu privire la calvarul prin care trece el de luni şi luni de zile, cu o cerere de a-şi transforma din familial în comercial spaţiul deţinut. Omul cu pricina zicea că s-a săturat, că nu mai poate, că nu mai rezistă, că o ia razna, la câte solicitări de hârtii, aprobări, taxe este supus de către cei care „îl consiliază” de la ghişee sau de prin birouri.
Şi, uite aşa, bătaia de joc asupra contribuabilului a atins cote foarte înalte, umilinţa, neputinţa şi frustrarea afectând în mod direct pe fiecare dintre noi.
Întrebarea firească pe care o punem în primul rând Primarului (sâc! altul mai mare nu avem) este dacă „ne mai facem bine vreodată”?

Vasile Periscop 9 - februarie - 2018

Lasa un raspuns


Alde APIA, mai nociv

Până să primească subvenţia UE de 1,8 milioane de euro, ...

În loc de trupul ma

Tragedia orfanei, încă minoră, Antonia-Andreea Ivan se amplifică pe zi ...

Săraca Filială Sud

Iată, facem apelul celor vreo 60 de scriitori, câţi numără, ...