logoImpact EST nr. 880 - 29.07.2021

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a tranşat în aprilie, printr-un recurs în interesul legii, o chestiune care nu era unitar privită printre judecători: dacă, atunci când au în faţă o contestaţie a unui proces-verbal de contravenţie şi poliţia a dispus şi măsura suspendării dreptului de a conduce se pot pronunţa asupra proporţionalităţii măsurii suspendării – cu alte cuvinte, dacă pot aprecia că era necesară sau nu ori dacă perioada de suspendare ar trebui să fie mai mică. Decizia ICCJ a apărut vineri în Monitorul Oficial, iar judecătorii au subliniat că legislaţia nu permite instanţei să anuleze aceste măsuri dacă ele au fost dispuse în mod legal.
„În interpretarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată, învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie, prin care s-a aplicat sancţiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporţionalitatea acestei sancţiuni complementare”, potrivit Deciziei ICCJ nr. 5/2021 (RIL), devenită de vineri obligatoriu de respectat de către toate instanţele din ţară.
Prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şoferului o amendă se pot aplica şi alte sancţiuni – sancţiuni complementare, potrivit OUG nr. 195/2002 (Codul rutier). Suspendarea temporară a exercitării dreptului de a conduce e una dintre acestea.
Prin actul de sesizare care a ajuns la Înalta Curte s-a pus următoarea întrebare: dacă judecătorul care are în faţă o contestaţie a unui proces-verbal de contravenţie unde e prevăzută şi această sancţiune poate să aprecieze cumva dacă a fost proporţională sau nu şi, dacă poate face asta, în ce măsură poate să o înlăture cu totul sau doar să reducă perioada pentru care a fost stabilită. Judecătorii au tratat chestiunea în mod diferit în practică – de aceea era nevoie de acest RIL – în sensul că unii se pronunţau asupra măsurii şi chiar o înlăturau cu totul sau doar reduceau perioada (de la trei luni la o lună sau două, să zicem), în timp ce alţii considerau că judecătorul nu poate să facă nicio apreciere asupra măsurii – dacă era sau nu necesară în cazul respectiv.
Răspunsul Înaltei Curţi a fost însă că judecătorul nu poate aprecia proporţionalitatea măsurii – mai clar, nu poate să stabilească dacă era necesară sau nu în raport de datele problemei şi, prin urmare, nici nu poate să o înlăture sau să o reducă. Iată câteva considerente din decizia recent publicată:
„Dat fiind caracterul strict determinat al sancţiunii complementare, nu există posibilitatea reducerii perioadei pentru care aceasta a fost aplicată, deoarece ar însemna un adaos la lege şi o încălcare a principiului legalităţii sancţiunilor, judecătorul neputându-se substitui legiuitorului pentru a crea o nouă clasă de sancţiuni (…)
Astfel, instanţa poate hotărî asupra sancţiunilor aplicate de agentul constatator, conform art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în sensul că poate dispune anularea acestora dacă au fost aplicate cu încălcarea principiului legalităţii (dacă nu sunt prevăzute de lege sau excedează limitelor legale) sau poate reindividualiza sancţiunea principală a amenzii, în considerarea art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin reducerea acesteia până spre minimul prevăzut de lege sau prin înlocuirea sa cu sancţiunea avertismentului.
Instanţa de judecată poate verifica şi modul de aplicare a sancţiunii complementare (…) însă unicul control judiciar la care acestea sunt
îndreptăţite este acela relativ la verificarea legalităţii aplicării sancţiunii complementare a suspendării temporare a dreptului de a conduce.
Câtă vreme instanţa a reţinut legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat şi nu a dispus anularea acestuia, nu poate proceda la «înlăturarea» sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce şi nici la modificarea duratei de timp pentru a fost dispusă măsura, prin înlocuirea acesteia cu o durată care nu este prevăzută de lege (…)
Faptul că legea permite ajustarea de către judecător a cuantumului amenzii aplicate, în limitele minimă şi maximă prevăzute de lege, sau înlocuirea acestei sancţiuni cu cea a avertismentului nu presupune implicit că se permite intervenirea discreţionară asupra sancţiunii complementare în lipsa unui text legal, întrucât aceasta din urmă are un regim juridic diferit, nefiind în situaţia aplicării gradate a aceluiaşi text legal”.
Practic, aşa cum spun judecătorii ICCJ, dacă procesul-verbal prin care sunt aplicate amenda/avertismentul şi alte sancţiuni complementare nu e întocmit aşa cum cere legea, atunci măsurile ar putea fi înlăturate, însă aici vorbim de cu totul alte probleme, ce ţin de rigorile pe care poliţiştii trebuie să le respecte atunci când întocmesc procesele-verbale de contravenţie, iar nu de cât de dură e sancţiunea aplicată în raport cu fapta, de exemplu.

(G.C.) 15 - iulie - 2021

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Directorul Magearu s

Jupân Pucheanu se încăpăţânează să termine în ultimul său mandat ...

Valea Mărului, în

În ziua de duminică, 18 iulie 2021, oficialităţile din localitatea ...

FCSB în cădere acc

Fără Steaua, FCSB a devenit de pluton! De la echipa ...

De la Cîţu, citire

Preţul bunurilor de larg consum, ale serviciilor, alimentelor, combustibililor, au ...