logoImpact EST nr. 830 - 06.08.2020

Aprecierea calităţii legumelor nu este ceva simplu şi la îndemâna oricui. Principalul filtru al calităţii legumelor, este, fără îndoială, CONSUMATORUL.
Între cei doi factori, CONSUMATOR şi PRODUCĂTOR va exista o confruntare continuă în ceea ce priveşte conceptul calităţii, confruntare ce diferă enorm din punct de vedere atât calitativ cât şi cantitativ, fiind preferat produsul nepoluat, şi nevoilor, bun la gust.
În acest episod voi încerca să arăt modul de cultivare a tomatelor, tehnologia folosită, soiul sau hibridul cultivat, calitatea mutriţională. Pentru că sunt mulţi indicatori biochimici de calitate sau cantitate poligenice.
Se cunosc soiuri sau hibrizi de tomate cu destinaţie specială, ai căror indicatori nutriţionali au valori mari, de interes aşa-zis agronomic. Cel mai important indicator, urmărit în mod special de geneticieni, a fost de-a lungul timpului, productivitatea. Iar tehnologii au perfecţionat metodele prin care se puteau deţine producţii cât mai mari. Începând de prin anii 1970 s-a constatat că solul a devenit factor limitativ în ceea ce priveşte producţia. Aşa s-a ajuns la variante cum ar fi vata minerală (Olanda, 60%). Utilizând această tehnologie olandezii au obţinut producţii record: 600-800 tone tomate la hectar şi 1200-1500 tone/hectar la castraveţi. Comparativ cu cultura la sol, producţia a crescut de 3-4 ori. Totuşi, cum ar spune românul, e loc şi de mai bine. Cercetătorii francezi de la INRA Montfavet au analizat fructe de tomate din două variante: pe sol şi pe „vată minerală”. Experimental s-a realizat în aceeaşi seră, cu acelaşi hibrid, în aceleaşi condiţii climatice, aceeaşi dată de plantare, etc.
Rezultatele au fost clare. Fructele de tomate obţinute pe „vată minerală” au fost inferioare din punct de vedere al principalilor indicatori biochimici ai calităţii nutriţionale comparativ cu cele obţinute pe sol.
În mod special s-a detaşat concentraţia de licopen, unul din cei mai valoroşi componenţi pentru care se remarcă tomatele. Acesta a avut valori mai mici cu 40%!
Rezultatul a fost pus pe seama unui fenomen de diluţie.
Din experienţele noastre la salată s-a constatat că, cu cât căpăţâna este mai mare, cu atât are o concentraţie mai mică de azot nitric.
Revenind la tomate, se cunosc multe cazuri în care anumiţi indicatori ai calităţii nutriţionale cum ar fi solidele solubile (zaharuri, acizi organici, aminoacizi), aciditatea s.a., sunt controlate genetic, uneori de o singură genă dominantă sau recesivă. De regulă tomatele „cherry” şi cele ciorchine au o concentraţie mai mare de solide solubile comparativ cu tomatele tip „heefiteak” sau „Inimă de bou” sau tip Buzău 1600. În cazul tomatelor, preferatele românilor se îndreaptă către acele soiuri şi hibrizi ai căror fructe au un gust puţin acrişor, care este dat de raportul dintre zahăr şi aciditate. Luăm spre exemplu doi hibrizi: SIRIANĂ F1 (autor dr. ing. C. Vînătoru de la SCDL Buzău şi unul din import YARDEN F 1, cultivat pe substrat de turbă în seră. Se va observa că între cei doi hibrizi sunt diferenţe evidente în ceea ce priveşte concentraţia de zahăr, care împreună cu valorile acidităţii au condus la un raport zahăr/aciditate foarte mare în cazul hibridului străin. Se mai observă, de asemenea, că în cazul hibridului românesc avem şi conţinuturi mai mari cu 41% pentru licopen şi cu 19% pentru acidul ascorbic sau vitamina C. Mai observăm că parametrii biochimici ai hibridului SIRIANA F1 sunt mult mai apropiaţi de domeniile de variaţie pentru tomatele româneşti cultivate în câmp. Aceste calităţi nutriţionale inconfundabile recomandă, fără dubii, promovarea în cultură a materialului biologic autohton. Este mai bine adaptat condiţiilor de mediu, dă producţii constante, iar preţurile seminţelor sunt mai mici.
În concluzie s-a constatat că atât genetica cât şi practica de cultivare influenţează gustul tomatelor.
Sigur că este necesară o intensificare a activităţii de ameliorare. Concurenţa pe piaţă fiind acerbă, iar astăzi existând în lume laboratorare de genetică şi ameliorare unde cu ajutorul celor mai moderne tehnici moleculare, asistat de calculator, se pot crea diverse soiuri sau lubrizi cu însuşirile comandate de beneficiar.
În România, ca de obicei, nexam astfel de posibilităţi. Deşi avem condiţii şi un fond de germoplasmă valoros, nimeni nu-şi bate capul.
În mod deosebit, în cazul legumelor protejate, sunt şi cele mai multe nemulţumiri din partea consumatorilor. Este vorba de gust, aromă, de acele ţesuturi celulozice de culoare albă din pericarpul tomatelor etc. Prin şlefuiri succesive şi ameliorări continue, aceste fructe, extrem de căutate de români, o foarte mare parte dintre ele (soiuri, hibrizi) şi-au pierdut foarte mult din calităţi, fiind cumpărate astăzi de pe pieţe, mai mult din obişnuinţă.

Ioan Dan PINTILIE 31 - iulie - 2020

Lasa un raspuns


orizont

lui Alexandru Bălan doar eu ştiu ce-am mai făcut pentru tine ce ...

COMUNICAT

Consiliul Baroului Galaţi anunţă cu profund regret trecerea în nefiinţă ...

O bombă cu bioxid d

Joi, 16 septembrie, mi-am întrerupt brusc tratamentul efectuat într-o staţiune ...