logoImpact EST nr. 771 - 24.04.2019

Prin Republicuţa noastră circulă aşa, ca o adiere de primăvară, nişte bârfe cu privire la fostul „mare” comandant de la Paşapoarte, ce s-a autopensionat recent la teribila vârstă de cincizeci de ani împliniţi. Dar, să ne înţelegem de la bun început, nu e vorba de cincizeci de ani de muncă, cum în mod normal ar fi trebuit să fie, ci la vârsta lui consemnată în documente, în buletin. Cum draku’ se poate ca într-o ţară normală ca a noastră, să poţi ieşi la pensie la o vârstă aşa de „fragedă” de 40-50 de ani, nu cred că poate să ne explice cineva în mod logic. Adică, cum poţi tu, STAT, să renunţi la astfel de indivizi şi să nu-i storci de cunoştinţele acumulate, de experienţă, din ceea ce tu, STAT, ai investit în aceştia, în pregătire pe cheltuiala ta şi să ai grijă să părăsească ringul pe la 65-70 de ani? Pur şi simplu ne furăm căciula singuri şi scoatem din sistem, din domenii de activitate importante, forţă de muncă la pensionare, care mai apoi ne costă pe noi toţi o groază de bani, pe care am putea să-i folosim mult mai bine în varii domenii, de la sănătate la învăţământ sau de la educaţie la infrastructură.
Deci, Aurică Păduraru a ieşit la pensie, la PENSIE SPECIALĂ, cu o sumă babană ce o va primi lună de lună şi care nu se compară cu pensiile învăţătorilor, medicilor, inginerilor, etc. Se spune aşa, prin târg, că e peste 10.000 lei, ca şi cum ăştia din miliţie, armată, securitate, magistraţi şi grefieri şi mulţi alţii ar mânca cu şapte guri sau ar avea nevoi mai mari decât oricare alt pensionar. Un sistem creat de-a-n boulea de Adrian Năstase şi dezvoltat mai apoi de ceilalţi care s-au perindat pe la puterea politică a ţării. Nedreptate mai mare decât aceasta nici că s-a mai văzut, oriunde în lume, scârbind pe toată lumea şi în primul rând pe cei care au ieşit în stradă în ’89 şi care au crezut în prostii, precum cea legată de echitatea socială. Profitorii aceştia, creaţi pe motivarea unei democraţii în formare, neconsolidate, pe cea a unor politicieni corupţi şi imorali, vor trebui să înţeleagă mai devreme sau mai târziu că aşa nu se mai poate, că oricând, în orice moment, o astfel de sinecură pe seama STATULUI şi a noastră, a populimii, nu se mai justifică şi că e o mare nedreptate. La urma urmei, Aurică Păduraru şi la fel ca el ceilalţi, cohorta privilegiaţilor, nu a făcut NIMIC, dar nimic semnificativ pentru ţara asta, nu a luptat în război sau pe teatrele de război ale lumii în numele României, nu a avut nici un merit în plus pentru edificarea sistemului DEMOCRATIC, pentru întronarea STATULUI DE DREPT, pentru o economie de piaţă şi tot aşa. Nici măcar nu a lucrat în fostul regim comunist, ca să existe motivul aiuritor, manipulat că sunt contaminaţi şi trebuie îndepărtaţi din sisteme.
Prin târg, se bârfeşte de zor şi a ajuns şi la noi ca un ecou, că la aşa eveniment în urbea noastră, produs de ieşirea la pensie a unui şef de la paşapoarte (ne apucă râsul) s-a scris în presă, pe facebook, a fost o adevărată furtună, la care un amărât de inginer gălăţean s-a găsit a înjura în loc să laude ieşirea la pensie. Adică, omul nostru, inginer (cei fără de care nici o ţară, nici o societate din antichitate şi până în prezent nu a putut progresa), s-a arătat indignat că se poată ieşi la pensie la 50 de ani şi nu ca el la 65, că pensia lui Aurică nu reprezintă contributivitatea la fondul de pensii ca şi cazul mediatizat al celei mai mari pensii din magistratura, ce reprezintă peste 40.000 lei şi care în mod normal după contributivitate ar fi trebuit să fie de 10.000 lei. Asta înseamnă că restul vin din banii noştri, ai STATULUI şi că nu au just temei în a fi încasaţi de şobolanii aceştia ce sug cu conducta călare pe siloz.
Individul acesta revoltat (inginer), se spune prin birouri, pe la cafenele, pe la colţuri, a crezut naiv că este la adăpostul net-ului, dar s-a trezit cică tras la răspundere şi ameninţat că are ceva de spus, că are opinie neconformă cu ieşirea la pensie a onorabilului Aurică. Adică, ce îl „f..e pe el grija”, la care replica inginerului ar fi fost că e o problemă de principiu, universal valabilă în România şi că nu trebuie s-o ia musai în mod personal. Omul a întrebat consternat cum e posibil aşa ceva şi ca vârstă şi ca sumă, că e nedrept, că şi el are ani de muncă, că are mai mulţi copii şi tot aşa, la care răspunsul lui Aurică a fost terifiant: „ghinion pentru dumneata şi noroc pentru mine”. HALAL şi SICTIR totodată, e tot ceea ce putem spune. Avem şi noi acum, în finalul articolului două întrebări, una legată de modul în care a reuşit să afle cine e cel care a comentat pe net (noi credem că l-au ajutat colegii de le informaţii) şi a doua întrebare ar fi, unde se va angaja în continuare Aurică, la fel ca toţi cei care au ieşit din sistem şi care acum încasează cel puţin încă o pensie specială. Uite, de-aia se pleacă pe capete din ţară, iar în curând o să rămâneţi doar voi securiştii, poliţiştii, magistraţii şi politicienii, de o să vă beliţi între voi, că pe alţii nu o să mai aveţi de unde, într-o ţară înjumătăţită ca populaţie până în 2030.

Observator 5 - aprilie - 2019

Lasa un raspuns


Primarul Tecuciului,

Pentru a nu fi acuzaţi că intervenim sau modificăm sensul ...

Despre trecutul şi

Cine îşi mai aduce aminte de Marius Stan? Puţini, foarte ...

ZEUS l-a delegat pe

Tot felul de reptile, mai tinere sau mai îmbătrânite în ...