logoImpact EST nr. 807 - 22.02.2020

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Că ai noştri din Republicuţa Galaţi, de la pe-se-de, au legat-o de gard cu credibilitatea şi strategia între ale politicii este ştiut, toate cele afirmate fiind demonstrate prin rezultatele obţinute la alegerile europarlamentare şi prezidenţiale în care pe-se-de-ul a mâncat bătaie. Oamenii aceştia uzaţi din fruntea partidului, care nu se lasă duşi până nu mor, depăşiţi în a înţelege că ei nu mai au rol în piesă, nu se lasă până ce nu omoară şi partidul o dată cu ei. În mod corect şi normal, aşa cum am mai scris, ar fi trebuit să asistăm la demisii în lanţ, la demiteri, la o purificare şi îndepărtare a celor compromişi ce trag partidul în jos, a celor care în mod direct sau indirect au condus la schimbarea produsă în preferinţele electoratului. Organizaţia din Galaţi ar fi trebuit să se debaraseze, sau măcar să-i oblige în a face un pas înapoi pe Dan Nica şi Popa Florin, identificaţi de electoratul votant, ca fiind cei vinovaţi pentru cel puţin o perioadă de douăzeci de ani din viaţa gălăţenilor, în care nu au realizat nimic, dar NIMIC notabil pentru oraşul Galaţi sau judeţ. Totul pentru ei, nimic pentru noi, ei cu milioane şi milioane de euroi, cu nunţi în insulele din Grecia, conturi în Elveţia, hoteluri şi baze de tratament în Covasna şi tot aşa, că nu ne ajunge o pagină de ziar, iar noi rupţi în cur şi o zonă devastată ca după război. Ar fi trebuit să dispară Mărgărit, oaia neagră a partidului, capul de afiş al scandalurilor din ziare, omul ajuns de râsul curcilor, cu dosare penale. De asemenea, Florin Pâslaru, eternul mâncător de câcat, liber-schimbist şi limbist pe la cabinetele lui Dragnea şi Dăncilă sau leneşul de Brânzan care doar a profitat de pe urma partidului în funcţii şi bani, nedând nimic în schimb partidului. Pe acelaşi calapod se înscriu „madamele”, muieri eterne, prăfuite, fără vizibilitate şi care nu au niciun aport în a determina ca partidul să fie votat, nici neamurile, nici salariaţii, nici vecinii, aşa că…ura şi la gară. Le ajunge cât au supt cu conducta pe siloz. Alo, pe-se-de-ul! Alţii, bre, că aveţi de unde! Gata, aşa nu se mai poate, că la alegerile care vin, o s-o luaţi în bot de nu vă vedeţi! Voi chiar nu vreţi să înţelegeţi că populimea votantă nu vă mai vrea, nu că ar vota PNL, sau Iohannis, sau USR, Pro România, sau ALDE. Pur şi simplu aici e vorba de voi. Gata, nu mai vor aceleaşi figuri, nu e vorba atât de partid, de ideologie, ci doar de figurile mumificate, compromise, aceleaşi scoase în faţă, pe care opinia publică NU LE MAI VREA, s-a atins pragul de saturaţie, de la care reflexul celor care votează este pe invers. Ce mama mă-sii, nu înţelegeţi?!? Gata, ajunge, sau altfel nenorociţi stânga democratică, atât de necesară într-un echilibru absolut normal pentru o democraţie funcţională şi tânără, ca a noastră.
Câte o dată, în calitate de gazetari, stăm şi privim cu condescendenţă, cu milă şi uimire la voi, la metehnele înrădăcinate adânc, de care nu reuşiţi să vă dezbăraţi, în care dictatura de partid confundată cu disciplina e mai a drakului decât pe vremea lui STALIN. La voi nimeni nu are voie să aibă idei, să aibă opoziţie, să gândească, chiar să vorbească. La VOI, numai BOŞII, BARONII şi BARONEŢII, cei câţiva din frunte au voie să dicteze, iar activul trebuie să se supună fără crâcnire. Cine are o tresărire, un murmur sau o întrebare sau doamne fereşte, aşa, ca o adiere, o părere mai altfel, este imediat catalogat deviaţionist sau chiar infractor pe delict de opinie şi nu mai are „neam” vreo şansă în partidul LOR, a celor 5, hai 10 indivizi care ţin frâiele în mână.
Zilele trecute ne întâlnim întâmplător cu un personaj de vază al Republicuţei noastre, ne oprim, stăm de vorbă şi ce să vezi, personajul îşi dă drumul la gură cu năduf vis-a-vis de candidaturile anunţate ca posibile, la Primăria Municipiului Galaţi. Total nemulţumit, aşa în general ca orice opţiune, dar cel mai vehement a fost cu ceea ce se întâmplă în grădina pe-se-de-ului.
Omul argumentează spunând: „Măi, oameni buni, ăştia au înnebunit, le-a luat Dumnezeu minţile, ori a dat coronavirusul peste ei. Cum se poate să ai Primar în funcţie şi să-i arăţi tot tu pisica, adică, chipurile, s-ar putea să nu fie tot el candidat de primar, că ar avea un contracandidat tot din partid, în persoana lui Humelnicu”.
Acum, ne spune în continuare personajul, nu mă interesează dacă sunt buni sau nu, dacă au făcut ceva sau nu, dacă merită încrederea populaţiei, ci doar jocul de glezne dezastruos şi distructiv al baronetului pe-se-dist împotriva propriului Primar al Republicuţei Galaţi.
Adică, să vadă populimea că pe-se-de-ul nu stă numai în Pucheanu, că mai sunt şi alţii, s-ar putea mai valoroşi şi că partidul, într-un final, va hotărî cine va fi candidatul. De fapt, se induce în mintea electoratului că există o anumită îndoială cu privire la Pucheanu, la ce a făcut, că ar fi o anumită nemulţumire şi că… mai vedem. O astfel de trăsnaie nici că am mai văzut şi nici nu cred că poţi „să-ţi dai singur cu tesla în coaie”. La nivel subliminal populaţia se întreabă că, dacă partidul are îndoieli, înseamnă că ştiu ei ceva, că există ceva, că Pucheanu nu s-a ridicat la nivelul cerinţelor, al obligaţiilor şi tot aşa. Ori dacă partidul are o astfel de atitudine, noi, ăştia cu votul, ne mai gândim şi dacă punem ştampila pe el sau NU. Personajul nostru, tot nu înţelegea cum de cei care sunt cu strategia, cu partidul, cu dictatura siberiană, cei care l-au călărit şi îl călăresc pe Primar au putut să facă intenţionat o astfel de greşeală. Păi ar fi trebuit să spună în gura mare, tare şi articulat, Galaţiul are Primar şi îl va avea tot pe Pucheanu, care e al nostru, e bun, că de aceea l-am propus acum trei ani şi jumătate, deci e unicul candidat, îl susţinem şi gata.
La rândul său Pucheanu însuşi, fără coloană încovoiată, cu bărbăţie, cu tărie, cu voinţă, ar fi trebuit să spună că îşi doreşte un NOU MANDAT, să bată cu pumnul în masă la partid, că o astfel de atitudine îi destabilizează şansele. Dar, omul nostru, cu capul plecat în faţa satrapilor dictatori, nu are curajul şi atunci îşi merită soarta.
După peroraţia acestuia, iar venim noi şi spunem că pentru pe-se-de, bate un vânt rece, de le-a îngheţat minţile, rămânând împietriţi în atitudine şi gândire.
Oricum, la cât îi iubim noi, poate se dezgheaţă peste vreo zece, douăzeci de ani, timp în care o nouă generaţie de stânga se poate ridica pe eşichierul politichiei româneşti.

Analistul lui Peşte 14 - februarie - 2020

Lasa un raspuns


Nişte ŢĂRANU a î

• Cu asemenea numerar, nu-i loc în arest peste 24 ...

Ceapistul TONIŢĂ s

Mamă, ce roşu – Ferrari curge prin glandele sudoripare ale ...

Procurorul pensionar

Într-o astfel de normalitate pare firească şi nebuneala de la ...