logoImpact EST nr. 743 - 26.09.2018

Dragilor, Dunărea a murit, e MOARTĂ, iar alde oficialităţi în loc să-şi pună funia de gât, se dedau la a manipula opinia publică, la a o prosti, la a cheltui din banul public (cu parandărat) fără număr, pentru o serie de manifestări de-aiurea. Bani şi iarăşi bani aruncaţi pe fereastră, cu o participare modestă a populimii rupte în cur, ce atestă grijile şi nevoile pentru ziua de mâine şi nu pâinea şi circul mai marilor zilei. Da, dar propaganda veghează, ăştia vânduţi pe arginţi şi alte favoruri, confraţi întru meserie, dau în frenezie limbi de te cruceşti câtă prostituţie e şi în media, inventând de fiecare dată mii şi mii de participanţi (gură cască) ca şi cum oraşul tot participă şi nu o mână de zănatici. Apropos, cea mai tare chestie de la Summer Parade a fost steagul acela imens, restul nişte kitsch-uri, iar centrul de atracţie cu statul la coada de rigoare a fost plimbarea cu vapoarele. Da, aici da participare, a unor indivizi care nu au mai mers cu vaporul, explicabil. Cum oare la o sărbătoare a Dunării în care cei de pe malurile ei, nu au parte de curse cu vaporul măcar sâmbăta şi duminica, de agrement, subvenţionate de unităţile administrativ-teritoriale ale Galaţiului şi Brăilei? Înghesuială mare deoarece nu poţi să spui oriunde te-ai duce că eşti din Galaţi, dar nu ai urcat în viaţa ta pe un vapor. Dar, de fapt, ce am sărbătorit noi gălăţenii zilele acestea? Ziua Dunării? Care fluviu? Ce mai reprezintă el în prezent, când după părerea majorităţii din Republicuţă, noi ar fi trebuit să ne dăm cu fundul de pământ şi să plângem că Dunărea a MURIT. Păi, dacă „înainte” Dunărea era ca o viermuială de ambarcaţiuni şi nave de tot felul ce atesta că era vie, acum când trece un vapor îţi faci cruce şi-ţi stuchi în sân. „Înainte” stăteau navele aşteptând la încărcat (în contrastalii) pe Dunăre de la Galaţi şi până la Cotul Pisicii (Grindu), precum rândunelele pe sârmă. Nave sub pavilioanele a o groază de ţări, ce aduceau sau încărcau marfă, într-un trafic infernal, lucrându-se zi şi noapte, sâmbăta sau duminica, precum astăzi în marile porturi ale lumii, cele din Olanda, Franţa, Marea Britanie sau China. Noi ne bucurăm ca tâmpiţii de o „Zi a Dunării”, în care traficul de marfă nu mai reprezintă decât 10-15% din ce a fost odată, iar activităţile portuare sunt aproape paralizate, adormite şi amorţite, fără eficienţă economică şi productivitate, fără aport de profit şi bunăstare pentru locuitorii inconştienţi ce dansează şi se scălâmbăie la Summer Parade.
Această Dunăre care a MURIT dădea de lucru la zeci de mii de oameni, aşa cum ar trebui să o facă şi în prezent, fiind, timp de secole, elementul principal de dezvoltare economico-socială a Galaţiului. Macarale ruginite, o flotă învechită şi paraginită, o meserie, cea de MARINAR, care nu mai este la mare căutare, cu un liceu de specialitate vai de mama lui, cu dane surpate şi cârpite, aşa este DUNĂREA în sărbătoarea autorităţilor noastre. Ce mai sărbătorim noi? Păi, o Dunăre în care „înainte” era apa bună şi nu poluată ca în prezent, o Dunăre care avea peşte şi care avea pescari constituiţi într-o unitate piscicolă, o Dunăre cu pescari amatori ce invadau ambele maluri ale fluviului şi nu o Dunăre braconată ca în prezent cu sprijinul direct a poliţiştilor care ar trebui să o apere, o Dunăre în care peştele a devenit „rara avis”.
Oameni buni, mai sărbătorim instituţiile STATULUI înfiinţate special pentru ca DUNĂREA să moară şi să fie JEFUITĂ la sânge. Cele două perle de pe coroană sunt APDM şi AFDJ, instituţii bugetofage, supradimensionate numeric, cu reguli şi taxe fără număr şi într-un cuantum de îi fac pe armatori să o ia la fugă pe braţul Bâstroe, sau mai repede să tranziteze Canalul Panama, decât Dunărea pe la Sulina până la noi. Unităţi cu salariaţi neamuri, cumetri, nepoţi, amante etc. la care se adaugă cohorte de politruci şi lipitori de afişe, mâncători de rahat. Nu putem încheia articolul de faţă, fără a aminti că încredinţarea directă a organizării manifestărilor dedicate „Dunării” a fost atribuită, ca şi anul trecut, de către Primar, lui Sandu Traian – SENIOR LIBERAL şi patronul hotelurilor din centrul Republicuţei, aparţinătoare la origini de Oficiul Judeţean de Turism, deci ale noastre, ale populimii rupte-n cur. Fostul, director adjunct al vremurilor ceauşiste, ce a pus laba pe hoteluri, de milioane şi milioane de euroi, e disperat după „imagine”, în a arăta că există, că are rol în piesă, în cea social-economică a gălăţenilor. În loc să ţină capul la putinică, să ne facă să uităm cum a regizat el şmenuiala cu hotelurile, orgoliul lui de individ fără ştaif şi blazon îl aduce mereu în prim plan. Alo! Băi, Sănd(p)ulică, noi avem în seifuri toată tărăşenia al cărui actor principal eşti, iar pe noi nu ne cumperi sau prosteşti cu torturile şi prăjiturile care te însoţesc în orice vizită pe care o întreprinzi prin redacţii şi prin birourile unor instituţii. Sictir!

Jap 6 - iulie - 2018

Lasa un raspuns


Alde APIA, mai nociv

Până să primească subvenţia UE de 1,8 milioane de euro, ...

În loc de trupul ma

Tragedia orfanei, încă minoră, Antonia-Andreea Ivan se amplifică pe zi ...

Săraca Filială Sud

Iată, facem apelul celor vreo 60 de scriitori, câţi numără, ...