logoImpact EST nr. 890 - 26.10.2021

Un mai vechi client de-al nostru, din vremuri mai demult trecute, a revenit în ultimul timp în atenţia celor cu bârfa, cu şoşotelile şi cârcotelile, cum că „face şi drege”, că de unde lovele, cine aprobă şi tot aşa!
Iar noi am tras cu urechea la ce zice lumea prin târg şi ne-am dus să vedem „ce şi cum”, am mai întrebat în stânga şi în dreapta, aşa că repejor o să vă spunem şi dumneavoastră, dragi cititori!
Astfel, pe strada Mihai Bravu, mai jos un pic de Biblioteca V.A. Urechia, îşi construieşte latifundiarul şi fostul mogul Tofan imperiul imobiliar, despre care vom face vorbire. Dar, înainte, să vă aducem aminte că individul cu pricina a deţinut afacerea extrem de bănoasă, profitabilă şi periculoasă, a comercializării de produse petroliere, inclusiv staţie de carburanţi în Bariera Traian. Se spune, de către cine cunoaşte, că afacerea aceasta cu produse petroliere a mers strună, atât cea vizibilă de la suprafaţă, cât şi cea subterană, la negru, că aşa au fost vremurile pentru şmekeri dar şi pentru cei care păzeau ca aceasta să se desfăşoare şnur, fără sincope, din instituţiile care trebuiau să verifice şi să controleze, a indivizilor care se dedulceau din profitul omului. Se afirmă că se ajunsese la a distribui petrol şi derivate chiar unor structuri din armata română. Draku ştie, că noi nu avem de unde a şti! Cert este că atunci când lucrurile au început să pută şi când de regulă „paznicii”, cei ce au supt cu conducta călare pe siloz, au dat bir cu fugiţii, Tofan a închis mustăria, a vândut-o sau a cedat-o, important este că benzinăria nu a mai fost a lui, şi nici alte afaceri colaterale.
Aşa că omul nostru, cu ce a acumulat, cu ce a îngropat, s-a gândit la ceva mai dulce şi mai puţin periculos, investind porcoaiele de bani în alt gen de afaceri, dar nu înainte de a lansa o fumigenă care să zăpăcească de cap pe toată lumea cea prostită.
Astfel, peste noapte s-a răspândit în târg că fata individului, ce a studiat (unde oare?) în Elveţia, ar fi cunoscut un copchil de şeic şi, gata, s-a măritat, umplându-se de bani, care în mod normal ar fi ajuns fără număr şi la tac-su. Numai că noi am aflat că nu e chiar aşa, că în realitate băiatul nu are treabă cu niciun şeic. Acum, noi nu spunem că este sărac sau că nu câştigă nu ştiu cât, nu, cert este însă că nu este odrasla vreunui şeic care la o adică ar fi fost în stare să cumpere toată Moldova.
Aşa că Tofan a achiziţionat o ditamai căsoaia, veche, în stil boieresc, lângă fostul sediu al Regionalei de Gaze, pe care a consolidat-o şi restaurat-o, obţinând aprobarea pentru schimbarea destinaţiei în grădiniţă pentru copii. Mai apoi însă a dat lovitura şi a achiziţionat şi sediul de la GAZE, clădirea centrală şi altele în spate, precum şi un teren imens, toate în buricul târgului, cumpărate de la cei care au revendicat şi mai apoi au pus pe fugă instituţia statului. Gurile rele spun că şi retrocedarea aceasta, ca şi multe altele, ar fi cu cântec în realitate, dar ce mai contează!

Tactica: ne lăsăm demolaţi pe gratis!

După achiziţie, Tofan, cu sprijinul instituţiilor statului, al corupţilor şi şmenarilor din Primărie, Culte, Mediu etc. s-a apucat de treabă în stilul patentat în Galaţi şi România. Prima etapă a fost cea în care a lăsat totul de izbelişte, fără pază, în aşa fel încât ciorile să vină şi să devalizeze tot, de la uşi, la ferestre, chiar aparate de aer condiţionat, tot ce era fier, prin dezmembrare, tăiat cu aparate de sudură, o viermuială, un şantier de demolare metodică pe care nicio instituţie a Statului, Primărie, Poliţie Locală, Mediu, nu a văzut-o. Pur şi simplu, li s-a pus aşa o albeaţă pe ochi „vigilenţilor”, până ce totul a fost pus la pământ. Cred că cititorii noştri recunosc modelul patentat şi folosit pe B-dul George Coşbuc, de către alt client al nostru, e vorba de „Manglea” Cornel, cel ce deţine Fabrica de elemenţi hidraulici, fostul IMEH, fostă bijuterie a industriei construcţiilor de maşini din România, şi aceasta fiind o pată, un scuipat pe obrazul Primarului „care este” şi în general al gălăţenilor rupţi în cur. Dar să ne întoarcem în Mihai Bravu, după etapa de curăţenie şi demolare pe gratis, încet, încet a început etapa a doua de curăţenie ca în palmă a terenului, care a presupus dărâmarea a ceea ce a mai rămas în picioare din ce a fost, a clădirilor anexe şi a vilei din incintă, clădiri solide ce mai rezistau sute de ani, iar mai apoi tăierea copacilor falnici de pe malul superior, buza, care în fapt susţineau şi contribuiau la stabilizarea malului (Alo! Mediu?!? Dormiţi, măi puturoşilor!) Uite, noi în principiu nu avem nimic, dar absolut nimic, cu ce vrea omul să facă, să pună în valoare ce a cumpărat, dar noi avem întrebări ca orice instrument de presă, îndoieli privind legalitatea, aşa că cerem să se verifice următoarele: sursele financiare necesare pentru toate cheltuielile inclusiv cele de achiziţie, a investiţiilor imobiliare (Fiscul), existenţa autorizaţiilor de demolare de la Primărie, avizele şi legalitatea acestora (sunt semne mari de întrebare) date de Inspectoratul de Cultură pentru că obiectivele sunt amplasate în arii protejate; cum s-au tăiat arborii şi dacă a existat aprobare de la Mediu, de ce? În ce condiţii? solicităm efectuarea de măsurători de la Cadastrul Primăriei, gurile rele spunând că proprietarul s-a extins cu sute de metri pătraţi, fără just temei, pe marginea malului terasei conform configuraţiei terenului. Vrem de asemenea să se ştie, să fie transparenţă pentru intenţiile viitoare de construire pe teren, în condiţiile în care se cunoaşte că acesta are un regim special, fiind amplasat la limita superioară a terasei, după care urmează Valea oraşului.
Şi, dacă tot suntem la capitolul întrebări, poate ne spune Primăria şi nouă, cetăţenilor, cum au fost lăsate să se autodemoleze cele două case de mai sus de Biblioteca „V.A.Urechia”, tot cu metoda CIOARA, case mari, boiereşti, nebăgate în patrimoniu, nerevendicate şi intrate sub interesul mafiei imobiliare şi al şnapanilor politici. Acum sunt doar două terenuri împrejmuite, cu vedere şi ieşire la strada Mihai Bravu, în care curţile sunt pline de bălării. Gurile rele spun că aici e un şmen gras de tot, în care actuali şi foşti politruci sunt implicaţi, că terenurile deja au fost înstrăinate şi cumpărate de cine trebuie.
Somăm public Primăria lui Pucheanu să ne transmită regimul juridic al celor două terenuri, după care dacă nu e în regulă vom cere anchete din partea instituţiilor în drept ale statului. Galaţiul, chiar nu poate şi nu trebuie să fie sat fără câini, iar jurnaliştii chiar asta trebuie să facă conform dictonului că „suntem câinii de pază ai democraţiei şi a patra putere în stat”.

Observator 12 - martie - 2021

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

DRAGĂ U.E.,

Nu suntem ignoranţi, dragă UE, ci ignoraţi... Prin capitalele tale din ...

Flux de vaccinare la

În urmă cu puțin timp s-a decis suplimentarea cu încă ...

Declaraţie Diplomat

București, 22 octombrie 2021   Violența împotriva femeilor și fetelor există în ...

Informare - centru d

Primăria municipiului Galați informează că, începând de luni, 25 octombrie ...