logoImpact EST nr. 787 - 17.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Pe vremuri, în mediul rural, când energia electrică era o ”rara avias”, nişte hâţuri, făcând haz de necaz, au scornit următorul calambur: ”Lampă, lampă, iar n-ai gaz, n-ai fitil şi tot nu arzi”.
Făcând arc peste timp şi extrapolând oarecum, cam asta îmi trecea prin cap, în perioada în care, din nefericire, am fost internat, din cauza unor probleme de sănătate, la Spitalul de Urgenţă ”Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi.
Şi acum să pornim pluguşorul.

GRUP SANITAR MIXT
Păi, toată lumea vede cu ochiul liber cum duduie ecranele televizoarelor de emisiuni de prin spitalele patriei, cu tot felul de cazuri, care mai de care cu un pronunţat grad de curiozitate, dar toate la fel de grave. Pentru ca tacâmul să fie complet, reiterăm faptul că nici spitalul gălăţean nu face excepţie. La secţia în care am fost internat, primul lucru care m-a frapat a fost inscripţia de pe uşa de la budă, pe care scria cu majuscule ”GRUP SANITAR MIXT”. Adică, cu alte cuvinte, în caz de forţă majoră aveam acces simultan bărbaţi, femei, copii, personalul sanitar angajat, vizitatori etc. Ca să nu mai spun că în cabine, în lipsa becurilor pentru iluminat, puteau cugeta în voie. Unii adormeau chiar pe oală, ţinând cele două cabine pentru bărbaţi ocupate sine die.

ÎN SALOANE
Degeaba se dă de ceasul morţii (doamne fereşte) madam ministresa sănătăţii, SORINA PINTEA, că piatra de moară din spitale se urneşte cu greu, aproape că uneori îţi taie respiraţia. Concret: în salonul în care am stat aproape o săptămână, erau şapte paturi de şapte feluri. Din câte am înţeles, erau de căpătat, pentru că nici unul nu era la fel cu altul. Singurul lucru comun erau cartoanele pliate băgate sub picioarele paturilor pentru echilibrare, întrucât, între timp, unele intraseră la apă.
Cât despre iluminatul electric, lucru extrem de important într-un salon de spital, acesta se compunea din două neoane, aşezate pe doi pereţi. Dacă un bolnav avea nevoie în timpul nopţii de lumină şi aprindea un neon, normal că se trezeau toţi ceilalţi. Şi, culmea, nici nu era salon de psihiatrie.
– HRANA: 10 lei/zi
Cât priveşte mâncarea pentru pacienţi, ce să mai vorbim. Aceasta venea pe bază de marmită (ca pe vremuri, la fostele IAS-uri), rece, sleită, proastă, puţină şi mai ales fără haz. Pentru că, pentru a îndestula burta hămesită de tot felul de hapuri a bolnavului, tăticul nostru, statul român, alocă ”sublima” sumă de zece lei pentru fiecare pacient, pentru ca acesta să-şi poată păstra silueta. Halal de instituţiile de reeducare (recte puşcăriile), unde fondurile alocate sunt infinit mai consistente. Şi mai adăugăm deservirea jalnică, indisciplina şi educaţia profesională zero a infirmierelor, lipsa veselei, cum ar fi: furculiţe, linguri, cuţite, căni, pahare, ca să nu mai spun de banalele şerveţele de hârtie, şi alte lucruri mărunte dar importante, strict necesare unei Sali de mese, oricât de prăpădită ar fi ea.
– ASISTENTELE
Şi celelalte persoane angajate ale spitalului pe tot felul de funcţii, care au o lipsă crasă de educaţie şi experienţă profesională, şi asta mai ales în comunicarea cu pacienţii, care, ceea ce nu înţeleg ele, nu vin acolo de plăcere, ci de nevoie. Prin cuvinte stridente, cu tentă maximă de suficienţă, cu accent şi ton uneori jignitor, lasă o impresie atât de proastă încât te duce cu gândul la următorul exemplu imaginativ.
În gospodăria proprie, un om a angajat un beţiv ca să sape un şanţ. După ce l-a plătit gras, acesta, în loc să muncească, doarme la umbră, dându-i posibilitatea de a-l bălăcări cum îi vine la gură.
– MEDICII
O parte dintre ei sunt foarte slab pregătiţi profesional, şi, de ce să nu recunoaştem, educaţional, cu stocul de răbdare aproape de zero. Existenţa partidelor politice, în acest caz, îşi face simţită prezenţa din plin.
A nu se înţelege că nu mai sunt şi medici adevăraţi. Dar puţini. Cei mai mulţi au ales calea bejeniei, prin alte ţări din Europa, pe unde este mai bine.
– CONCLUZIE 1
N-ar fi rău ca doamna ministru de la partidul de guvernământ, SORINA PINTEA, ţinându-se strâns de nas cu două degete, să-şi facă drum (nu autostradă, ca să nu se sperie musiu Daddy) şi prin zona noastră. Ar avea multe de văzut. Ca să nu mai spunem de rezolvat.
– CONCLUZIE 2
Prin urmare, şi la spitalul din Galaţi este la fel de oribil ca la toate spitalele de stat din ţară.
Nuu, nu cele ”construite” de şeful Pesedeului, Dragnea Teleormăneanul. Ci cele ”făcute” de Ceauşescu. În toate, corupţia, microbii, bacteriile şi toate celelalte gângănii, gândaci, şobolani, sunt singurele care se simp în apele lor teritoriale.
P.S.
După cum s-a văzut în parcursul materialului, nu am dat nume.
Am lăsat la modul parşiv – ca fiecare să creadă că nu-i vorba de secţia pe care o şefeşte.
Deocamdată.

DIP-DIP 19 - aprilie - 2019

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”