logoImpact EST nr. 734 - 23.06.2018

La Galaţi lucrurile erau puţin mai diferite decât în restul ţării: noi eram mai catolici ca Papa, noi mai credeam în statutul partidului, în program, în toate lozincile cu cincinalul, cu Omul păcii, cu tot ce ne-a îndoctrinat. „Europa liberă” bâiguia ceva, „Vocea Americii” şi alte gângureli pe la Salonic sau altundeva pe unde românii de bine, iubitori de ţară şi rege mai zgândăreau undele radiofonice! La noi, la Galaţi, oamenii munceau de zor să scăpăm de datoriile externe care ne înfometaseră până nu s-a mai putut! Carol Dina, împreună cu nea Ion Baban, cu Simionescu şi alţi trepăduşi de partid, asistau netulburaţi la meciurile de fotbal de pe „Portul Roşu”, între DVA Navrom şi Delta Tulcea! Ca să vedeţi: „ţara ardea şi babele se pieptănau!” Ce să mai spun? Eu reluasem lupta cu morile de vânt! Dacă nu mi-am văzut de treabă?.. Vorba unui comunist de omenie: „Băi tovule, ţi-ai făcut-o cu mâna ta! Şi ştii vorba aia? Ce-şi face omul cu mâna lui, nici dracu’ nu desface!”. A avut dreptate (Aurel Botezatu, fost primar la Galaţi, pe când nea Nicu era în floare!). Am simţit-o pe pielea mea şi nu o dată, de mai multe ori, de nenumărate ori… Cine mai crede că dictatura lui nea Nicu a fost rea, să facă comparaţie cu ce trăim acum, în aceste vremuri confuze şi nelămurite: ce suntem noi astăzi? Capitalişti, Socialişti ? Sau liber-schimbişti? Hai să n-o mai dăm după gard: suntem tigro-lei sau iepure-leopard! Asta e! Când vreodată s-a mai furat aşa în România? Poate pe vremea lui Vlad Ţepeş, de aia nemuritorul domn a aplicat Ţeapa în loc de justiţie…
În ce mă priveşte, cred că merităm o soartă mă bună! Dacă nu de alta, măcar că am contribuit cu moartea tatei la izbânda revoluţiei anticomuniste!!! Care Revoluţie? Zău aşa! Hai să recapitulăm istoria, asta recentă şi adevărată. Nu aia cu regi aduşi din import pentru că la noi nu se mai găsea ceva asemănător! În episodul următor vom aminti despre eroii noştri: Eugen Durbacă, Carol Dina, Petrache Samoilă, şi alţi primari care s-au înfruptat din roadele revoluţiei gălăţene! Zdup/zise baba către lup!…

Galaţiul revoluţionar nu semăna deloc cu celelalte oraşe din ţară unde poporul trecuse efectiv la înlocuirea căpeteniilor ceauşiste cu oameni din rândul 2, care îşi aşteptaseră răbdători rândul să treacă în faţă, să ia locul ştabilor care îi ţinuseră în poziţie de drepţi până ce la radio se auziseră vorbele disperate, răguşite de emoţie ale to’arşului, care gângurea slab şi abia perceptibil: „Alo, to’arăşi, alo, staţi liniştiţi, să ne înţelegem… am spus că…” Şi deodată de la alt difuzor, mult mai puternic, vocea lui Mircea Dinescu tipa isteric: „Am învins fraţilor, am învins, Ceauşescu a fugit…” Multe voci – ura,ura! Şi deodată, o voce calificată de reporter al radioteleviziunii române a intervenit răspicat: „Comunismul a căzut, Ceauşescu a plecat, în câte va momente revenim cu lămuriri!”
La Galaţi, muncitorii din Combinat, în frunte cu ing. Grigorescu, laminoristul Păun şi încă vreo câţiva oţelari disponibili, au luat-o la vale pe viaduct, spre oraş. La Prefectură (Comitetul Judeţean de partid), Apostol Gurău, profesorul scriitor şi revoluţionar ad-hoc, a intrat, împreună cu popa Dicu, actorul Vasiliu şi alţi vreo câţiva oameni de bine care se aflau în stradă la ora aceea, 13.30 -14.00, supravegheaţi îndeaproape de maiorul Ilie Plătică Vidovici, care venise la Revoluţie cu două tancuri pe care le-a instalat strategic în faţa porţii, parcă invitându-i pe nepoftiţi: „Hai, intraţi dacă aveţi curajul!”. Restul îl ştiţi şi d-voastră! Eu plecasem din port cu nişte acte să le duc la Sindicat, la tovarăşul Postelnicu. Pe Balcon, la Comitet, Apostol Gurău, împreună cu câţiva membri din noul comitet se adresa câtorva zeci de gură casca adunaţi jos la intrare care voiau să intre şi ei să vadă ce se poate fura… Când am văzut bulibăşeala aia, am socotit că-i bine să mă ţin departe şi am plecat acasă, pe Cerealelor nr. 2, unde locuiam atunci, vizavi de Miliţia municipală. Pe stradă, o camionetă plină cu docheri din Port, cu şoferul de la Pompieri, Ion Grindeanu, viitorul preşedinţe al USOB-ului – Uniunea Şomerilor şi Oamenilor de Bine!!!
Iată ce organizaţie a ticluit un ţigan deştept care a păcălit multă lume şi le-a luat banii: dolari, mărci, lire şi alte valute europene! Ce făcea la miliţie şoferul viitor preşedinte? Dărâma poarta miliţiei, încuiată pentru că miliţienii fugiseră şi părăsiseră unitatea! Evident, de frică! Ce mai am de spus o să spun în următoarele episoade. Nu scăpaţi finalul: este eclatant!

Va urma

Anton Stanciu 8 - iunie - 2018

Lasa un raspuns


Şi aici sunt banii

Luna iunie a adus o surpriză, nu pentru copiii acestei ...

Cam la fel şi-n Zar

Încă mai este timp până la închiderea declaraţiilor fiscale pentru ...

Salarii de mizerie:<

Nasol. Ca grefieră de Curte de Apel, Neagu Florin-Cosmin, a ...