logoImpact EST nr. 743 - 26.09.2018

După ce ne-a organizat după alură şi glazură, viitorul primar a început să ne împartă sarcinile: trebuia însă, musai, să ne angajeze şi în Primărie: pe fiecare după pregătire, după inteligenţă sau după nivelul de obedienţă pe care o dobândise respectivul în anii de supunere oarbă în dictatură!
Ce mai, trebuia să posezi calităţi de subaltern, sau şef, sau şi una şi alta! Marian Filimon, unul din foştii activişti de partid cu coloană vertebrală şi demnitate de şef, în plus şi prieten cu meleşcănistul Boda, ăla de-a scris „5 ani la Cotroceni”, nu s-a acomodat cu stilul durbaciovist de şef suprem! Mai văzuse el din ăştia şi la comitetul judeţean PCR şi la cel municipal şi chiar mai sus… De aceea, la un moment dat, când a venit în vizită dl. Teodor Meleşcanu, şeful APR-ului la Galaţi, rebelul Marian şi-a luat catrafusele şi l-a lăsat pe Durbacă cu sediul partidului APR fără mobilier! Dar ăsta, băiat isteţ ,s-a descurcat imediat: a mers la Pibunni, vecinul lui din strada Sacalelor, unde avea un restaurant şi a luat nişte scaune şi câteva birouri în împrumut! Nu trebuia ca marele şef să-şi dea seama că la Galaţi treburile nu erau chiar oable! „Există soluţii” – declara Meleşcanu toată ziua… Eu, împreună cu dl. Ion Ionescu, directorul Ecosal, ne-am apucat să construim organizaţia judeţeană APR. Vă întrebaţi cum reuşeam? Simplu:
Plecăm la Oancea, Tg. Bujor, Bereşti, Roşcani, Piscu, Lieşti, Iveşti şi alte comune faimoase şi atrăgeam primari, directori de şcoli, patroni cu dare de mână şi le promiteam ce spunea Durbacă: un loc mai bun sub soare!
Ehei, avem multe să vă spunem… păcat că Meleşcanu nu era de calibrul lui Evghenii Durbaciov! Mare păcat!
* * *
Munca noastră de teren se compunea din două segmente: deplasarea în teritoriu, respectiv comunele din judeţ, contactarea indivizilor vizaţi: primari, viceprimari, directori de şcoli, patroni solvabili şi bine văzuţi în comunităţile respective, profesori sau sportivi de performanţă, revoluţionari sau victime ale revoluţiei!. Observaţi că nu era deloc fraier Durbaca! Numa muc şi sfârc! Să facă bine la nivelul poporului noua formaţie politică a lui Meleşcanu-Durbacă! Hai, băieţii! Pe lângă aceştia trebuiau acreditaţi şi indivizi populari, gen Gică Pământeanu, fost director la IRTA, nea Bubu Crâşmaru, fost maistru la IUGCG, deci om din tabăra lui Durbaca încă din comunism, Georgica Cazacu – un yesman desăvârşit, şi alţii şi alţii, foşti şi actuali partizani ai durbaciovistului meleşcanist care a părăsit pesedeul pentru că nu suporta cazarma lui Plătica! El îşi dorea propria cazarmă şi trupa lui fără de număr! Hai, băieţii! la plăcinte, cu primarele-nainte! Dacă i-aş fi cerut lui Durbacă postul de director la Ecosal, sigur mi l-ar fi dat! Dar eu, tolomac cum sunt, n-am ştiut să cer, eu numai am dat! Tot ce-am avut: credinţă, devotament, muncă şi sărăcie!!! Probabil aici a fost greşeala mea. Îmi însuşisem mot-a-mot lozinca lui Iliescu, ideologul revoluţiei socialisto-capitaliste!: sărac şi curat ! Acuma se vede de la şapte poste ce plasă mi-au dat foştii to’arăşi!
Mai venim şi cu amănunte dacă vă interesează. Până la zi…
– va urma –

Anton Stanciu 13 - iulie - 2018

Lasa un raspuns


Alde APIA, mai nociv

Până să primească subvenţia UE de 1,8 milioane de euro, ...

În loc de trupul ma

Tragedia orfanei, încă minoră, Antonia-Andreea Ivan se amplifică pe zi ...

Săraca Filială Sud

Iată, facem apelul celor vreo 60 de scriitori, câţi numără, ...