logoImpact EST nr. 751 - 16.11.2018

„Festivalul de Comedie” îşi are rădăcinile încă din negura timpului, din epoca de „aur” a comunismului, ajungând iată, până în zilele noastre. Acest eveniment era aşteptat ca şi acum, cu mare interes în urbea noastră, devenind un simbol al culturii gălăţene, aşezând Galaţiul la loc de frunte în rândul teatrului românesc. Adevărată sărbătoare în Galaţi, stare de febrilitate, bătălie pentru achiziţionarea de bilete, spectacole de calitate, comentarii, ce mai încolo şi-ncoace, tot tacâmul cu ingredientele unui eveniment de mare ţinută. Nelipsitele „oficialităţi”, ţinute de seară aproape obligatorii, papioane sau cravate, rochii de seară, lumea bună a Galaţiului.
Dar să ne întoarcem la festivalul „care este” în prezent şi se desfăşoară la noi, încercând câteva considerente de ordin general, obiective, fără conotaţii preconcepute în a fi răutăcioase. Trebuie apreciat efortul organizatorilor, în primul rând, a celor vreo cinci-şase persoane din teatru (nu mai mult) care au fost şi au rămas trup şi suflet dedicate Festivalului şi care muncesc zi şi noapte pentru ca acesta să fie o reuşită. În rest, marea masă a salariaţilor care îşi face treaba în mod obişnuit şi atât, plus cârcotaşii, nemulţumiţi şi cei care înjură pe la colţuri contestând orice. Ca la TEATRU. Adevărul este că fără sprijinul esenţial al Primăriei şi al sponsorilor, nu am fi avut nici un fel de festival. Dar, de regulă, lucrurile bune ce se pot spune, vor fi umbrite de ceea ce urmează să arătăm în calitate de consumatori de acte de cultură în municipiul nostru şi nu numai. Ne-a impresionat „neplăcut” ideea de „a bate toba” în Galaţi cu privire la eveniment, o chestie desuetă, de târg prăfuit sau comună. Să colinzi cartierele oraşului cu o maşină dotată cu o staţie de amplificare şi o goarnă, anunţând evenimentul, precum ăştia cu organizarea târgurilor meşteşugăreşti, a fost o idee prăfuită şi ruşinoasă pentru TEATRU. Păi dacă tot te lauzi că ai vândut tot pe internet (noi nu mai credem după ce am văzut), nu mai ai casă de bilete, nu mai baţi toba şi nu mai ai nici locuri goale în sală, aşa cum am observat. Deci, promovare inteligentă, oameni buni, că altfel degeaba acţiuni şi bani cheltuiţi. O spunem răspicat, că din punctul nostru de vedere a fost o greşeală, că s-a schimbat profilul de desfăşurare al evenimentului în sine. Nicăieri în lume, un festival de teatru nu durează o lună de zile, e o utopie să crezi că întinderea în timp e benefică cum că te face mai mare, că e mai interesant. Ba, din contră, efortul e mai mare, se diminuează percepţia evenimentului ca atare, prin disipare şi nefocalizare, pe o perioadă ce ar trebui să fie densă. Fără juriu, fără premii, fără concurenţă şi competitivitate, prin pierderea interesului de CONCURS, totul s-a transformat în altceva, într-un pelerinaj de spectacole fără miză, ce amprentează invariabil spectacolul în sine. O lună de zile e prea mult, oboseşte, perturbă bunul mers al activităţii curente într-o instituţie, care are programul şi menirea sa prin activităţile curente şi proprii, începând de la spectacole, repetiţii, până la punerea în scenă a noii piese de teatru.
Uite, de aceea un festival de teatru nu ţine mai mult de şapte-zece zile, adevăraţii zei ai teatrului, actorii, regizorii, scenariştii, cei cu „glagorie” la cap cunosc acest lucru. Din păcate, diletantismul, mediocritatea, figuranţii, cei care în prezent sunt infiltraţi în „conducere”, nu au cum să înţeleagă, visul lor de preamărire, excedând talentul, experienţa şi profesionalismul. În mintea lor crudă, dimensionarea, bombasticul, multul sunt elemente de apreciere ale politicului needucat, al culturnicilor ce i-au pus în funcţii nemeritate.
Apropos! Inventariaţi numele grele de regizori, actori ce conduc teatrele din România, sau ale celor care au condus „Fani Tardini” şi o să aveţi o revelaţie a RIDICOLULUI, de o să vă fie ruşine pentru prezent. Asta e când credem că recentele specializări de la „Dunărea de Jos” pot concura vreodată cu instituţiile de profil din Bucureşti sau din lume. Poate peste o sută sau două sute de ani, sau niciodată, se va întâmpla să dăm „actori”, nume grele şi implicit manageri adevăraţi în teatru.
La muzicalul gălăţean „Nae Leonard” au dus festivalul în toamnă din primăvară (altă tâmpenie), astfel încât să se calce pe bombeu cu cei de la Dramatic. Acolo avem un mason în frunte, mare sculă pe basculă, tot cu şcoală „pe măsură” făcută în Capitală, la Viena sau la Londra, nu e aşa?!? Mare dirijor?, NU!, Mare tenor, bariton?, NU! Mare balerin?, NU!
Apropos de „Naţional” la Muzical, urmărim cu mare atenţie pe motivaţia de auto – atribuire a titlului, proiectele mult promise în domeniu, cu finanţări diverse şi în mod special cele europene. Altfel…vă introducem la rotisor, găinăruşelor!

Obiectiv 2 - noiembrie - 2018

Lasa un raspuns


Izmeneală de 1.100

Aventura cu filmuleţul de promovare a Galaţiului a-nceput prost şi ...

Stan Gelu se vrea la

Prin târgul nostru, aşa ca o adiere, circulă de câteva ...

Alianţa Pucheanu

Se tot vorbeşte prin târg că adversitatea dintre Primarul Pucheanu ...