Despre faptul că unii au înţeles că pot face o afacere din faliment am mai scris şi vom mai scrie. În general, păgubiţii sunt mai rar firme private, ci instituţii ale statului, gen ANAF, DGFP, Primării, anumite bănci etc., care, cu nonşalanţă, au dat posibilitatea unor firme să înregistreze datorii uriaşe, nereacţionând din faşă cum s-ar zice. Când „se trezesc”, de obicei este cam târziu, constată că nu mai pot încasa creanţele, firmele neavând bunuri, sau prea puţine bunuri de valoare ori vandabile. Este momentul în care intră în morişca falimentului şi lichidatorii judiciari, cei care, contra unor onorarii substanţiale, de cele mai multe ori, încearcă să obţină ceva, pentru naivii creditori, din cea a mai rămas. Dacă nu au ce, foarte bine, procedură simplificată, radiere, multă sănătate creditorilor. Deşi totul pare, la prima vedere, OK, în fapt, de foarte multe ori, în spate este o maşinărie bine „unsă”, totul este bine planificat. Câştigători în final sunt cine trebuie, de obicei falimentatul, sau cei din anturaj, iar statul, anumite bănci, anumite societăţi, devin perdanţi. Dacă păgubit este statul, normal că noi, cetăţenii suntem cei păgubiţi.
Intrând pe site-ul Tribunalului Galaţi poţi constata un număr apreciabil de dosare având ca obiect: FALIMENT! Este suficient să butonezi mai multe astfel de dosare şi poţi constata cât de rapid se închid unele, iar altele se tărăgănează ani şi ani la rând. Vânzarea bunurilor, evaluate mai mult sau mai puţin echitabil, se face în majoritatea cazurilor foarte public. În realitate însă, e vorba de un cerc restrâns de persoane şi societăţi care cunosc bine această morişcă, nu oricine află ce se vinde, cum şi când. În anumite situaţii, creditorul apelează la angajarea răspunderii persoanelor vinovate, în speţă asociaţii, administratorii firmei în faliment, dar foarte rar.
Iată un caz, fericit se poate spune, la prima vedere, în care creditorul solicită deschiderea procedurii de faliment, şi în acelaşi timp reuşeşte să deschidă un dosar pentru angajarea răspunderii persoanelor responsabile. Debitorul se numeşte Galfinband Automatizări SA Galaţi, iar creditorul, ce a cerut falimentul, este bine-cunoscuta fabrică de ulei Argus SA din Constanţa. Asociaţi la firma debitoare au fost Brînză Mihai, Minjineanu Edy şi o persoană care a decedat cu ceva ani în urmă.
Şi-au luat ulei, să fie, de vreo …5.262.205,5 lei fix!
Artizanii tunului de 5,2 milioane lei: de la stânga la dreapta: Brînză Mihai, Constantinescu Gabriel, Minjineanu Edy
Aceşti asociaţi au pus-o de o afacere foarte alunecoasă, în anul 2012, cu SC Argus SA Constanţa, de unde s-au aprovizionat la greu cu ulei comestibil de vreo 5 milioane de lei, mai precis 5.262.205,50 lei. Cum a fost posibil ca un srl micuţ din Galaţi să tragă un asemenea tun? Foarte simplu! Printr-un concurs de împrejurări, nefericit pentru firma Argus, cei doi au avut prieteni buni în conducerea fabricii, ba mai mult, asociaţii firmei au fost chiar şi ei administratori la firma constănţeană în perioada 2011-2012. Respectivul contract de vânzare (nr. 44/29.03.2012) a fost semnat din partea Argus de amicii gălăţeni Constantinescu Gabriel şi Panaite Sorin. Când „prietenii” celor doi au fost puşi pe făraş din conducerea şi din acţionariatul Argus, s-a pus problema recuperării contravalorii mărfurilor. Firma constănţeană, nereuşind să obţină sumele datorate de societatea din Galaţi pentru marfa livrată, s-a adresat instanţei de judecată. A solicitat intrarea în procedura de faliment în 2013, întocmindu-se dosarul cu nr. 5260/121/2013 Tribunalul Galaţi. Surpriza cea mare a fost că cei din conducerea Argus au solicitat şi angajarea răspunderii conform art. 138 din legea 85/2006 pentru patronii firmei gălăţene, înfiinţându-se un derivat al dosarului de fond şi anume 5260/121/2013/a1.
Cui au livrat cantităţile uriaşe de ulei aceşti domni investitori, ţepari se pare, nu se prea ştiu multe, dar cert este că l-au dat pe bani buni.
Din comercianţi s-au reprofilat ca latifundiari!
Aşa s-ar părea după cele ce au făcut cei doi acţionari cu o mare parte din bani. Conform datelor furnizate de lichidator, patronii au achiziţionat terenuri pe Valea Prahovei, pe la Tecuci, chiar şi ceva construcţii. Cu ce sume s-au achiziţionat, pentru ce anume, de unde, nu prea sunt informaţii. Ceva mărunţiş au lăsat în firmă, căci au reuşit să achite o parte din datoriile către AJFP şi către Primăria Galaţi. Principalul creditor, firma Argus, alături de UAT Municipiul Tecuci, au rămas să încerce să recupereze creditele cu care s-au înscris la masa credală. Argus figura înscrisă la masa credală cu suma de 5.262.205,50 lei, iar UAT Municipiul Tecuci cu suma de 57.225. Partea proastă este că, din dosarul de faliment, rezultă că srl-ul gălăţean a cam tocat multe din paralele avute, uleiul s-a dus, investit în terenurile amintite, ba mai mult şi-a luat şi o moară de grâu. Se pare că doreau implicarea în agricultură pe Valea Prahovei, zic unii cârcotaşi. Pentru mulţi ar părea că firma Argus, principalul creditor, a avut noroc că poate recupera banii datoraţi de debitor, însă treaba esta alta: a luat ţacă cum se zice.
Bunuri deţinute pentru valorificare de 435.000 euro
Terenurile găsite de lichidatorul desemnat în patrimoniul Galfinband Automatizări, sunt două terenuri în Municipiul Tecuci, un teren de 14.000 mp, evaluat la 212.910 euro, un teren de 4.300 mp evaluat la 43.776 euro şi pe Valea Prahovei, la Comarnic, un teren de 2.709 mp evaluat la 170.000 de euro. În afară de aceste terenuri s-a mai găsit ceva mobilier şi de vreo 2.000 euro şi o moară de grâu evaluată la 6.134 euro. Dacă adunăm valoarea bunurilor deţinute, la valoarea estimată de evaluator şi nu la cea de piaţă, toate însumează 434.820 euro. Dacă lichidatorul ar reuşi să vândă bunurile respective, ar fi reuşit să obţină 2.001.000 lei, deci după comisiane, taxe, onorarii expert, onorariu lichidator, ar fi rămas cu vreo 1,7-1,8 milioane lei. Cam puţin faţă de suma datorată către cei doi creditori, respectiv 5.319.430,50 lei. După distribuirea sumelor încasate la vînzare bunurilor conform evaluării, creditorii ar mai avea de primit 3.519.430, 50 lei. Asta ar fi pierderea înregistrată în cazul cel mai fericit, când vânzarea s-ar face la sume foarte mari, cele stabilite de evaluator.
Socoteala din târg e una, realitatea este alta
Deci, dacă astea au fost toate bunurile găsite de lichidator în patrimoniul firmei Galfinband Automatizări SA, iar vânzarea lor s-ar fi realizat la sumele evaluate ar fi fost super. Ce a reuşit să valorifice lichidatorul este un teren din Comarnic, de 2.709 mp, evaluat la 170.000 euro şi vândut la licitaţie în 25 aprilie 2016, cu doar 145.542 lei (cam 30.200 euro, de 5,63 mai mică decât evaluarea), sumă din care Argus a primit 79.758 lei, restul comisioane, onorariu expert, onorariu lichidator, taxe diverse. Asta este tot ce a reuşit să vândă lichidatorul desemnat după o zbatere de 7 ani. La acest moment, creditorii mai au de primit următoarele sume: Argus 5.178.368, iar UAT Municipiul Tecuci 57.225,70 lei, în total 5.235.593,70 lei. Sumele datorate către UAT Municipiul Tecuci suma de 57.225,70 lei, reprezintă impozite pentru terenurile din Tecuci. Dacă am estima că ultimele bunuri disponibile s-a vinde măcar la jumătate din valoare, asta ar însemna vreo 650.000 lei. Un calcul simplu arată o diferenţă rămasă de plătit 4.585.593 lei, deci o pierdere de aproape 1 milion euro, căci în euro se poartă.
Speranţa de pe site-ul Judecătoriei Galaţi
Conform acestui site, rezultă că Galfinband Automatizări are de încasat de la Comat SA Galaţi suma de 95.000 lei, dosar nr. 885/233/2017, sentinţa 4213/11.07.2018, rămasă definitivă prin respingerea apelului în 11.09.2019, hotărărea 322/2019. Suma respectivă reprezintă un debit datorat de Comat SA Galaţi, sumă ce trebuie actualizată din 06.09.2014 până la data plăţii efective. Surpriză, la Comat SA preşedinte CA şi director general apare de vreo 14 ani acelaşi domn: Minjineanu Edy-Gabriel. Şi ar mai fi un mic detaliu: sediul Galfinband Automatizări SA este în incinta Comat SA, chiar în birourile conducerii. Ne-am interesat şi am aflat că suma respectivă reprezintă un împrumut acordat de Galfinband Automatizări SA către Comat SA, aflat în mare nevoie. De reţinut este faptul că lichidatorul nu face referire în dosarul de faliment de această sumă ce ar urma să o primească de la Comat. Curios este faptul că pe site-ul Judecătoriei Galaţi apare ca reclamant în dosarul nr. 885/233/2017 Galfinband Automatizări SA, nu şi lichidatorul desemnat. Prin respectiva acţiune promovată s-a obţinut o hotărâre prin Galfinband Automatizări are de primit de primit 95.000 lei de la Comat SA Galaţi, rămasă definitivă prin respingerea apelului. Se poate vedea pe site-ul Tribunalului, că în apel, în sfârşit, se precizează că Galfinband Automatizări SA este reprezentată prin Lichidator Judiciar CCC INSOL SPRL Filiala Galaţi, dar despre care lichidatorul nu face nici o referire în dosarul BPI. Referitor la dosarul de faliment acesta continuă, la fel şi cel privind angajarea răspunderii domnilor Brînză Mihai şi Minjineanu Edy-Gabriel. Probabil că urmare a acestui dosar de angajare a răspunderii, Argus SA îşi va pute recupera de la cei doi suma datorată de prin 2012. Din dosarul de faliment, aşa cum decurge, nu prea erau şi nu sunt şanse de recuperare a creanţei. Singura soluţie rămâne dosarul de angajare a răspunderii. Vă ţinem la curent cu această situaţie rar întâlnită. Vom prezenta situaţii de falimente cu sume foarte mari înscrise la masă credală, de fapte şi mai trăznite.
Aceste persoane fac parte dintr-o grupare care au creat un prejudiciu urias fabricii de ulei Argus Constanta de 110.000.000.000 lei. Tot acest prejudiciu l-au produs într-un interval de 2 ani. Modul în care au devalizat fabrica de sume uriase par de domeniul fanteziei. A se vedea Raportul cenzorilor şi al auditorului desemnat, este socant tupeul acestor escroci.
Unde as putea gasi raportul de care spuneti?
O adresa se email sau poate l-as posta la comentarii, nu stiu daca tehnic este posibil.
Chestia cu praduiala de peste 100 miliarde lei de la Argus a fost un plan bine pus la punct. Chestia asta cu uleiul este un tun mai mare si tras dintr-o bucata. Uleiul de care se face vorbire a trecut prin firma Galgros si a ajuns într-un final la Kaufland. Planul a fost realizat cu contributia lui Mihalcea Peru si a lui Constantinescu Gabriel. Brinza i-a luat locul de asociat la SC Galfinband Automatizari srl Galati lui Minjineanu Edy, acesta fiind pus în conducerea Argus sa semneze alte mari potlogarii, ba si-a luat si pentru Comat-ul lui vreo 750.000.000 lei moaca. Este o suma mare de recuperat de la aceasta grupare din Galati, da nu se va lua decit firminturi. Astia de la Argus, adica cei de la SIF Oltenia au fost mereu în cardasie cu Chelu. Se fac ca recupereaza, dar mai degraba se joaca de-a prinselea. Si-au luat cascavalul la vremea respectiva, pierderea inregistrata la fabrica nui din buzunarul lor. Au facut vreo plangere penala pentru toate escrocheriile uriase facute la Argus?
Aceste personaje sant in libertate?
L-a luat cineva la intrebări pe acest Constantinescu Gabriel despre cele două Audi, unul A6 numar B430ARG si A4 B110ARG? In evidenta contabila la Argus erau prinse cu 378.286lei. De cuibusorul lui de destrabalare din strada Dezrobirii propietatea Argus, moaca a stat si la urma n-a plecat cu mina goala, doar o lipsa de 14.543lei, cu astea ce se mai stie, nimic se pare. Este vreo plingere la politie pentru toate aceste magarii? Acest Constantinescu a fost tartorul tuturor belelelor din fabrica. El de ce nu este prins in dosarul asta cu Galfinband ca sa plateasca cu ceilalti doi.
Mult adevar in afirmatiile privind modul in care unii vad o afacere, o mare oportunitate
din a pacali statul, bancile, de a obtine si mai multi bani. Faci datorii la banci, cu spagat si bunuri supraevaluate, faci la fel cu fiscul pe care il ungi, cind datoriile curg, incepi sa instrainezi activele importante si lasi ciurucurile ipotecate, girate sau garantate. La final sa scoată lichidatorul ciurucurile pe 3 lei ca sa le ia cu 2lei tot cei din cunostintele falimentatului. Schema este veche nu se practica de un an doi ci de vreo 20-30 de ani.
Asta-i mersul pe la noi.
Schema a functionat foarte bine si pentru acesti smecheri, Brinza, Constantinescu, Minjineanu. De unde sunt terenurile de la Comarnic si Tecuci, de la Vulturul Comarnic unde directori au fost Constantinescu si Brinza, de la Vitimas unde administrator este unul Negrut Robert, dar administrator si la Vulturul de vreo 4-5 ani. Vrajeala cu terenurile de la Tecuci este următoarea: evaluate la vreo 270.000 de euro, deci vreo 1.300.000 lei, oferta de cumpărare este una singură de la acest Robert Negrut, administrator general la Vitimas si care a facut oferta cu barosana suma de 150.000lei adica vreo 31.000 euro. Buna treaba cu falimentul asta. Cine coordoneaza aceste scheme si face rovele la greu? Cine este acest Negrut si la comanda cui este acest individ e raspunsul la problema smenului ordinar.
Salvarea de smecherii astia de la Galati este Sosoaca, cind o intra senatoarea in escrocheriile lor va fi jale. Sa le ia jafurile din tară si sa-i puna la locul lor, da sa le confiste si furaciunea.
Subminarea economiei nationale, asta au făcut acesti indivizi.
De ce oare nu se i-au la puricat privatizărle, falimenrele, datoriile la stat, a firmelor in care sunt implicati acestia. Ideea senatoarei Sosoaca, cu verificarea privatizarilor frauduloase ar fi salutara. In puscarie intra amaratii pentru sume derizorii, cand este vorba de zeci sau sute de milioane, esti bine mersi? Au creat DIICOT-ul pentru marea criminalitate, marile grupari infractionale, rezultate, zero barat. Marii infractori ne fac cu mana din masini de sute de euro, ne trimit imagini din Maldive, Dubai etc. Normal, intr-o tara in care sefa DIICOT, Alina Bica este fugara, prin Europa, ce pretentii putem avea de la o astfel de institutie. Romania a incaput pe mana marilor mafioti, asta este realitatea. Galatiul este un focar, a produs un Maricel Pacuraru, fratii Herascu, Catalin Chelu cu toata camarila lui de infractori, alde Mangalea si lista poate continua.