logoImpact EST nr. 787 - 17.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Uriaşa maşinărie de spălat bani de la Comarnic

Una din societăţile mari în care s-a infiltrat Cătălin Chelu, şi care a fost adusă la dezastru financiar, este societatea prahoveană situată la Comarnic, respectiv fabrica de produse refractare Vulturul Comarnic SA, înfiinţată încă din anul 1884. Aceasta a fost transformată în societate pe acţiuni în anul 1991 şi a fost privatizată prin programul P.P.M (Programul de Privatizare în Masă), cunoscut de noi toţi ca aşa-zisa Cuponiadă. Societatea a atras atenţia grupării Chelu încă din anii 1998-1999, acesta intrând în acţionariatul acesteia prin cumpărarea pachetului de 69,989% deţinut de stat, prin fostul FPS (actual A.A.A.S. – Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului). Atracţia deosebită a grupului Chelu către această societate a fost determinată de orientarea pe care grupul a avut-o în vedere în general când dorea implicarea într-o societate şi anume: activele deosebite ale societăţii, terenuri, clădiri vandabile, utilaje deosebite ca valoare, cuptoare, mijloace de transport etc., poziţia societăţii într-o localitate mai îndepărtată de ochii organelor fiscale, lipsa unui ziar local care ar fi fost cu ochii îndeaproape de activităţile ilicite din societate. Cel mai mult a contat, în decizia pentru achiziţia procentelor amintite, terenul fabricii, în suprafaţă de 105.000 mp, ce valora în anul 2000, conform evidenţelor contabile, 2.945.560 mii lei !!!. Odată pătruns în acţionariatul societăţii, Chelu a procedat imediat la introducerea în cadrul conducerii societăţii a membrilor grupului său gata pregătiţi de atac. Primii intruşi din gruparea Chelu au fost Constantinescu Gabriel, Chirilă Gheorghe, Onea Marian Dorel şi Mihalcea Petru, ca membri în CA. Din 2002, boss la Comarnic a ajuns fosta mână dreaptă a lui Chelu, Constantinescu Gabriel, acesta începând o adevărată cascadă de maşinaţii financiare care au condus în final la dezastrul programat. În ultimii ani, la conducerea societăţii s-a aflat Brînză Mihai, omul care a conceput şi realizat un plan malefic de spălare a unor sume fabuloase de bani prin această societate. În perioada când acesta a deţinut frâiele firmei, practic a reuşit să contribuie la încetarea activităţii de producţie în anul 2009. După moarte lui Cătălin Chelu, Brînză Mihai a abandonat nava şi cu anumite complicităţi a reuşit să „paseze motanul”, cum se zice, către nişte persoane care nu prea le au deloc cu activitatea de administrare a unei societăţi. La această dată conducerea societăţii, în scripte, este asigurată de către 3 (trei) „copii”, se poate spune: Chelu Cătălin Constantin jr., Chelu Cătălina şi Negruţ Cristi Robert. Primii doi sunt copiii lui Cătălin Chelu, iar Negruţ Cristi este fratele vitreg al Cătălinei.

Prima mişcare: deposedarea de 51.000 mp şi a unei hale în anul 2000

În anul 2000, în stilul caracteristic, gruparea Chelu a reuşit să extragă ceva teren şi o hală din patrimoniul societăţii sub forma participării ca aport la capitalul social al SC MEGA GRUP INVEST SA Galaţi, un colos cu picioare de lut, condus cu abnegaţie şi la această dată de veşnicul administrator unic, Brînză Mihai. După ce s-au făcut anumite jocuri, aportul a fost retras prin anii 2004, între timp făcându-şi intrarea ca intermediar în faza aprovizionării şi desfacerii, societăţile grupului Chelu. Primul tun a fost tras de firma brăileană SC Cresmendo SRL Brăila, butonată de Constantinescu Gabriel şi omniprezentul Iscu Ion, suma pierdută fiind de vreo 527.978 lei. Ulterior au penetrat, ca furnizori şi în postura de clienţi intermediari, multe alte firme ale grupului. Per total, în câţva ani, firmele ce au căpuşat societatea au condus la datorii uriaşe, la pierderi considerabile.

Cum se spălau banii: majorarea de capital în numerar, împrumutul de la acţionari şi tranzacţiile bursiere

În perioada 1.01.2006-31.12.2009, perioadă în care marele boss a fost Brînză Mihai, s-a realizat majorarea capitalului societăţii cu numerar de la acţionari, respectiv suma de 5.144.446 de euro. Motivaţia acestei majorări: nu a fost că ar fi necesară pentru activitatea de producţie, ci pentru investiţii pe piaţa de capital. Această găselniţă, cu aşa-zisele tranzacţii bursiere, a fost o uriaşă maşinaţie prin care s-au folosit sume uriaşe pentru achiziţii de acţiuni la diverse societăţi cotate la bursă, scopul fiind infiltrarea mascată în zeci de astfel de societăţi şi pentru a nu se şti provenienţa banilor intraţi în acest circuit. La 31.12.2009 societatea avea „împrumutată” de la acţionari suma de 5.981.790 de lei (!), adică 2.062.686 euro, misteriosul creditor fiind nimeni altul decât Cătălin Chelu. Din tranzacţiile bursiere, la finele anului 2009 societatea a înregistrat o pierdere de 3.864.430 lei doar ca urmare a deprecierii valorii acţiunilor tranzacţionate. Tranzacţiile bursiere au fost şi o sursă de extragere a lichidităţilor de la Vulturul SA prin tranzacţii încrucişate. Iată un exemplu de o astfel de escrocherie marca C.C.C.(Chelu Cătălin Constantin) făcută cu complicitatea lui Brînză, care a făcut „varză” Vulturul Comarnic.

Cumpără-mi acţiunile, vinde-mi-le înapoi!

În data de 9 martie 2009, Chelu Catalin vinde un număr de 175.000 acţiuni emise de SPIT BUCOVINA SA Suceava (societatea la care Grupul Chelu era tot în poziţie majoritară), prin ordinul de vânzare nr.216/09.03.2009 SC ELDAINVEST SA cu un preţ mediu de vânzare de 1,44 lei/acţ. În aceeaşi dată figurează ordin de cumparare dat de VULTURUL Comarnic cu nr.215/09.03.2009, la aceeaşi societate de brocheraj, pentru un numar de 175.000 actiuni la SPIT Bucovina SA Suceava, fără a exista vreo motivaţie pentru a procura acţiuni la o societate care nu acorda dividente, şi cel mai important, preţul era uriaş faţă de valoarea de piaţă a acestora. (La SPIT Bucovina Suceava, Brînză Mihai şi Gheorghe Chirila erau…cenzori). Pentru acţiunile respective de la SPIT Bucovina, Vulturul Comarnic a achitat suma de 252.000 lei către propriul său acţionar, Chelu Cătălin. Toate bune, dar nu prea bune şi nici prea legale, căci după 3 luni, adică în 31 iulie 2009, cele 175.000 de acţiuni sunt vândute de Vulturul Comarnic prin ordinul de vânzare nr. 550/31.07.2009 cu doar 0,0885 lei/acţiune, un preţ de 16,27 ori mai mic decât cel de achiziţie din martie. Fericitul cumpărător a fost acelaşi Chelu Cătălin, care se pare că şi-a luat acţiunile înapoi, dar câştigând dintr-un foc 236.512,5 lei, iar Vulturul SA pierzând aceeaşi sumă. Astfel de combinaţii au fost multe şi nu numai la această societate, ci la majoritatea. Cam aşa a făcut Chelu zeci, chiar sute de milioane de euro din aşa-zisele tranzacţii bursiere. Marea escrocherie este aceea că nici nu se pomeneşte de această tranzacţie în cadrul Raportului anual de la Vulturul SA, la fel ca multe alte astfel de tranzacţii care nici nu figurează în evidenţe.

Megaescrocheria cu hotelurile Suceava din Eforie Sud şi Dunărea din Saturn

Conform legii, şi chiar a statutului societăţii, conducerea firmei nu putea efectua achiziţii mai mari de 50.000 de euro fără a exista o aprobare din partea AGA. Asta nu a împiedicat două persoane din conducerea societăţii ca de la sine putere să facă o investiţie trăsnet: au participat la licitaţia din 15 aprilie 2008 pentru vânzarea a două hoteluri, hotel Suceava Eforie Sud şi hotel Dunărea din staţiunea Saturn. În urma licitaţiei s-a ales Vulturul Comarnic cu hotelul Suceava, pentru care a plătit suma de 917.500 euro, plus T.V.A. În ce priveşte hotelul Dunărea, conform spuselor şi nu evidenţelor, cel ce a participat la licitaţie, Mihalcea Petru, a depus garanţia de 200.000 de euro, sumă care a fost luată şi nici nu a mai apărut în evidenţe. Motivul: suma a fost pierdută pentru neachitarea preţului! Oare? Întâmplător, s-a precizat că suma s-a trecut pe cheltuieli. Unde a ajuns suma nu se ştie, oricum directorul financiar luat la întrebări de un acţionar a susţinut după vreo 3-4 ani, când s-a aflat de acest aspect, că suma a fost returnată de Mihalcea ulterior, adică după ce fusese trecută pe cheltuieli; curat murdar cum ar zice conu’ Pristanda. Dacă ar fi fost doar acest tun de 200.000 euro, n-ar fi fost prea mult. Un lucru este clar precizat în bilanţul societăţii la finele anului 2008: pierdere 6.092.339 de lei!

Cacialmaua de peste un milion de euro cu hotelul Suceava

Afacerea cu achiziţia acestui hotel a fost bine gândită şi avea drept scop extragerea unor lichidităţi de la Vulturul SA. Un milion de euro a fost pus la bătaie de Chelu care a împrumutat societatea cu bani pentru achiziţia acestui hotel. S-au băgat ceva parale în amenajarea acestuia şi rapid este dat în locaţie unei firme din Eforie, SC Elche Vision SRL, firmă aparţinând unei persoane apropiate grupului Chelu: Ursu Ana Maria. Aceasta trebuia să achite o sumă de bani lunar către Vulturul Comarnic şi să plătească dările aferente clădirii şi terenului către primăria Eforie Sud. Problema este că firma respectivă nu a plătit sumele datorate către Vulturul SA, nu a achitat ani la rând taxele datorate la primăria Eforie Sud şi aşa s-a ajuns la scoaterea la licitaţie prin executor a hotelului aparţinând societăţii pentru o sumă relativ mică, derizorie chiar, faţă de valoarea acestuia de peste un milion de euro.În loc să plătească suma datorată la primărie pentru a nu pierde un hotel de peste 1 milion euro, domnul Brînză rămâne pasiv, hotelul este vândut la licitaţie pentru modica sumă de 165.000 de euro către firma Succes Nic Com SRL aparţinând lui Nicu Streaşină, un afacerist din judeţul Gorj, ;i el apropiat al grupării Chelu. După isprava cu pierderea hotelului, societatea constată că are de încasat o sumă foarte mare de la firma Elche Vision, care nu a plătit niciun ban la Comarnic şi nici nu a plătit taxele locale la primărie pentru teren şi clădire. Dă în judecată pe Elche Vision şi obţine o sentinţă prin care aceasta din urmă trebuie să achite datoria către proprietarul hotelului, în speţă Vulturul SA. Beleaua cea mare a fost că Elche Vision a intrat în faliment în anul 2012, iar în 2014 se inchide dosarul de faliment fără a se recupera suma datorată de 283.396 lei, din care 168.573 lei contravaloarea obligaţiilor către Vulturul SA şi 114.823 lei reprezentând penalităţi.Trăgând linie, prejudiciul creat societăţii Vulturul Comarnic depăşeste bine 1 milion de euro, asta pentru că aşa a vrut muşchii domnului Brănză. A păţit ceva? Bineînţeles, că nu!
Deci afacerea cu hoteluri a conducerii Vulturul SA, începută în ilegalitate crasă în aprilie 2008, s-a încheiat cu un prejudiciu de 1,2 milioane euro. Protagonişti: Brînză Mihai şi Mihalcea Petru. Că a fost blat cu Nicu Streaşină este clar, problema este cum s-a făcut: în trei sau în patru? Se pare că mâna dreaptă a lui Cătălin Chelu ştie cel mai bine cum s-au făcut cărţile. Pentru ediţia de astăzi doar atât. În partea a doua a acestui material vom prezenta o altă maşinaţie a domnului Brînză şi ce potlogării au făcut tinereii puşi la conducere după auto-debarcarea fostului administrator.

Leo IANCULESCU 5 - iulie - 2019

One Response so far.

  1. D.M. spune:

    Escrocheria cu hotelurile a fost pusă la cale din 2008, în plan nu a fost să fie luat decît hotelul Suceava cu bani împrumutaţi de la Chelu. Şmechereală cu licitaţia pentru hotelul Dunărea este făcută de Brînză cu Mihalcea, Chelu nu a ştiut. A rămas Mihalcea cu 200.000 de euro? Da şi ce se întîmplă? Asta este delapidare şi gestiune frauduloasă cu hotelurile astea. DIICOT-ul de la Bucuresti ce face? Dosarele ălea a lui Fătuloiu, vreo 50 dosare ce e cu ele? Aştia sînt procurori care se fac de zeci de ani ca cercetează pe oamenii lui Chelu. Parale multe furate, şanse mici de recuperare, se împarte cumva prada?

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”