– Așadar, prieteni, v-am informat cu privire la gradele de comparație ale adjectivelor, acum a venit timpul să vă pun o întrebare de baraj! Toți primesc entuziaști o astfel de „probă” fiindcă pot obține o notă mare pe „scurtătură”. – După opinia voastră de proaspeți profesioniști în problemele adjectivelor, care grad credeți că exprimă realizarea calității în cea mai mare măsură? Cu alte cuvinte, ce ați alege între a fi „cel mai bun” sau „foarte bun”? Dintre treizeci și patru […]
Categorie : Nevoia de oxigen
Gelu Ciorici – Șipote „ nu e un poet cu frâna trasă/ Peste lumină/ Și totuși se revarsă!” în cuvinte, ca să ne dăruiască nouă visul său. Cunoscut mai degrabă ca publicist – căci a existat o pauză foarte mare între debutul în poezie în 1996, cu volumul „Carte de muncă” și cel de-al doilea volum, apărut în anul 2014 și intitulat „Din cauza poeților din preajmă” – dovedește că această pauză a fost cu folos, întrucât a acumulat experiențe […]
Între legendele muzicii, aceea a lui Nicolo Paganini ocupă un loc special. Reprezentant al romantismului în muzica instrumentală, el a dus arta viorii în locul unde perfecţiunea mai poate fi întrecută de imaginaţie, nu de realitate. S-a născut la 27 octombrie 1782, la Genova. Naşterii sale i-au fost conferite semne premonitorii: copilul a venit pe lume într-o noapte furtunoasă, la luminile fulgerelor şi a plâns fără încetare până s-a luminat de ziuă. Are o copilărie fără mari evenimente, marcată de […]
COȘUL CU SUFLETE… N-am să uit niciodată sfințenia zilelor când mama își pregătea Coșul pentru Cimitir… De ziua morților, de ziua celor plecați prea tineri dincolo, de ziua celor ce ne erau dragi pentru că ne-au fost frați ori surori, bunici ori unchi, mătuși și rude prin alianțe dintre cele mai apropiate, mama își pregătea Coșul cu îmbucături… Îl pregătea cu o seară înainte. Tata o ajuta să construiască fie covrigii speciali, fie boboroadele acelea mici, umflate și bine coapte, […]
– Dom’ profesor, uneori, e periculos să vorbești corect românește! – Cum ai ajuns la această opinie, meștere? – Să vedeți: aseară, tata s-a întâlnit cu prietenii în garaj, la o bere. Unul, nea Vasile, zice: „O să vină și vecinul George, dar are treabă încă un sfert de oră, că ÎNFINGE niște țăruși în grădină.” Pe mine m-a îndemnat Îngerul Păzitor al Limbii Române să mă bag în discuție: „Corect este ÎNFIGE, nu ÎNFINGE, nea Vasile!”. Personajul mi-a fript […]
Pe 11 februarie 1866, ora 5 dimineața un grup de ofițeri cu pistoalele în mâini, pătrunde în palatul domnesc al lui Al. I Cuza, îl scoală din somn și îl obligă să semneze actul de abdicare de pe tronul României. Faptul era de o gravitate fără precedent, căci ofițerii respectivi juraseră credință Domnului țării, parte din ei fiind chiar din garda palatului. Așadar, 11 februarie 1866 este o zi a infamiei și a trădării. Dau spre știință și rușine veșnică […]
De la cele mai vechi poeme de iubire, scrise în Mesopotamia și în Egiptul Antic, la Cântarea Cântărilor și până la poezia modernă și contemporană, de la sacru la profan, poeții lumii și-au închinat versurile celui mai frumos și puternic sentiment: Dragostea. Vineri, 16 februarie orele 16:00, sala Studio a Casei de Cultură Tecuci, va găzdui un recital de poezie de dragoste susținut cu creații originale de poeții gălățeni și tecuceni.
Foarte /prea mulți vorbitori/iubitori/consumatori de Limba română, în crize de uimire, de obidă, de triumf, de suferințe fizice și i/morale, de singurătate gramaticală, de început, de final, degeaba, de mândrie i/logică, de centru, de dreapta, de stânga, de treci codri de aramă, de papagali filozofi etc., folosesc ghilotina construcției lexicale cu subiect și predicat drept argument infailibil al unei demonstrații de evidență/realitate/adevăr, fără urmă de echivoc. Apoi se dezlănțuie turnirul patimilor de idei ale oamenilor de ecran și de tumbe […]
Una dintre poveştile de dragoste cele mai tulburătoare ale lumii este aceea care se ţese între Didona, regina Cartaginei şi troianul Eneas, relatată admirabil în Eneida lui Vergilius. La vederea vestitului luptător, stârnită de zeul iubirii, pasiunea femeii se aprinde cu patimă devastatoare: „…paharul dragostei, Didona, Înghiţitură dup‑înghiţitură Îl deşerta, cu vorbe de tot felul Râvnind, sărmana, să lungească noaptea.” (Ed. Antib, Timişoara, 1994). Eroina regăseşte sensul vieţii în sentimentul erotic mistuitor. Păstrarea aparenţelor şi a prejudecăţilor, spiritul de conservare […]
LA O CLASĂ DE A VI-A – Dom’ profesor, vreau să semnalez că pronumele personal de politețe este defect: n-are forme pentru persoanele I, singular și plural! – V-am explicat că nu puteți fi amabili chiar cu voi, desigur, singular și plural!… – Eu cred că un instrument defect trebuie reparat, dacă este necesar, iar pronumele personal pentru persoanele I, singular și plural, este necesar, ținând seama că foarte mulți oameni se autostimează cât cuprinde, iar alții deloc, și că […]
Acum 71 de ani, trecea spre cele veștnice, după chinuri, bătăi, suferințe, umilințe de tot felul, cel ce ne-a oferit modelul iubirii absolute pentru acest Neam și această Țară… Am fost la celula suferinței lui din Închisoarea Sighetului. O celulă sub forma unui Cavou, de mărimea unui Cavou, o celulă a nimicniciei umane, o Celulă construită pentru distrugerea unui Ideal, a unei Credințe, o Celulă pentru distrugerea ISTORIRI unui Neam… Ce n-au reușit bolșevicii ruși să facă au încercat să […]
La o sindrofie, conversam cu un amic. De noi s-a apropiat un bărbat voinic, cu aer jovial: – Vă salut, dom’ profesor! Mă recunoașteți? V-am fost elev! Ezitam, puțin încurcat. Dacă îl confundam, ar fi fost mai puțin plăcut decât dacă nu mi-l aminteam, mai ales că părea un personaj important pentru ceilalți. – Au trecut vreo 30 de ani, nu-i așa? – Fix! Sunt M. G. din banca a treia de la fereastră. Am developat rapid. – Îți plăcea […]
Predicția lui Nikola Tesla despre telefonul inteligent, interviul din revista Collier, 1926: „Când wireless-ul este aplicat perfect, întregul pământ va fi convertit într-un creier imens, ceea ce de fapt este, toate lucrurile fiind particule dintr-un întreg real și ritmic. Vom fi capabili să comunicăm unul cu celălalt instantaneu, indiferent de distanță. Nu. numai asta, dar prin televiziune și telefonie ne vom vedea și ne vom auzi unul pe altul la fel de perfect ca și cum am fi față în […]
După bacalaureat, în Franţa cei mai buni elevi nu merg la universitate, ci la un sistem specific Franţei, numit „classes préparatoires” care se ţin, fizic, nu la universităţi, ci în incinta unor licee. E un sistem ultraselectiv (din clasa mea de a XII-a de la Lycée International des Pontonniers din Strasbourg, care era un liceu de super-top, am intrat în classes préparatoires doar trei) în care, dacă supravieţuieşti, chiar eşti tare. 14 ore de mate pe săptămână, vreo 9 de […]
După ce opera lui Eminescu a ajuns la public, pe unde s-a vorbit românește, a existat și ceva din spiritul Poetului. Nolens-volens, chiar și cusurgiii sau canaliile mai vechi sau mai noi care i-au căutat pete în fizic sau în spirit au acceptat aceasta, fiindcă MIHAI EMINESCU A FOST UN REFORMATOR GENIAL AL LIMBII ROMÂNE. Saltul valoric înregistrat în lexic și în expresivitatea comunicării a fost uriaș, trecându-se de la pitorescul fanariot și de la inflația de neologisme stâlcite imbecil […]
Unii oameni se nasc pentru a fi trădători. Trădează din fragedă pruncie, apoi fac in trădare un mod de viaţă, o meserie şi îşi construiesc averi de pe urma trădării. Ba mai mult, capătă şi stele de pe urma trădării. Apoi ajung vicepremieri după ce trădează iarăşi. După fiecare trădare a căpătat câte ceva şi dacă îl întrebi cum şi-a câştigat stelele dă din umerii înstelaţi şi te pune să îl întrebi pe cel care l-a avansat. Nu mai spun […]
Unul dintre cei mai respectați și iubiți români din toate timpurile a fost, cu siguranță, părintele Arsenie Boca. La polul opus este dictatorul Nicolae Ceaușescu, un ateu convins, cel care a fost extrem de urât de către popor. Cei doi s-au întâlnit o singură dată. A fost suficient pentru ca părintele să-i prezică dictatorului o moarte cumplită și pentru ca „Cel mai iubit fiu al poporului” să nu vrea să-l mai vadă vreodată. Arsenie Boca a fost unul dintre martirii […]
S-a stins din viață, la numai 64 de ani., Anca Tofan, pictor, grafician și designer, membru marcant al Filialei Locale a U. A. P. R. și a Grupului „Axa”, grup care a adus un suflu proaspăt în mișcarea plastică gălățeană contemporană. S-a născut la 28 iunie 1959 în Galaţi. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secţia Artă Decorativă, promoţia 1982. Din 1989, până la pensionare, a lucrat ca muzeograf la Muzeul de Artă Vizuală. Și-a organizat […]
Imaginile care spun cum am făcut cerere de ieșire din UTC Refuzând să primesc de la tovarășul însărcinat cu propaganda un bâzdâc agitatoric cu mesaje peceriste, pentru a-l flutura sau zgudui la mitingul organizat cu ocazia sosirii „tovarășului” la Galați. Venea pe meleagurile noastre tovarășul Nicolae Ceaușescu, conducătorul iubit al partidului și statului român, între 1965 și 1989. Inconștient, ireparabil și condamnabil, am comis o Gafă majoră. Am refuzat însărcinarea primită pe linie de Partid de la oamenii tovarășului secretar […]
În arsenalul vorbirii stereotipe se înscriu şi clişeele conversaţiei politicoase, civilizate, ale unei culturi însuşite în grabă şi consolidate cu elemente de studii orale. Unele sunt forme domestice, familiare – cum ar fi simpaticul „tu”, feminin în utilizare: „Ce spui, tu, chiar aşa să fi făcut, tu?! Nuţi vine să crezi, tu, când auzi ce s-a întâmplat! Păi, bine, tu, să procedeze aşa?!”…, sau reflexul „Stai-aşa!”, care are ca scop, în mai mare măsură, întreruperea unei activităţi favorabile cuiva, decât […]
Veritabil ”pedagog de școală veche”, Gh. N. Vasilache, colegul nostru din Țepu, reconfirmă ideea că Țăranul și Profesorul nu ies niciodată la pensie fiindcă nu are cine prăși în locul lor. Cum ”buruienile” exprimării sunt multe, le-a ”smuls” pe cele mai dăunătoare. Cartea academicianului Al. Graur, ”Capcanele limbii române”, apărută în 1976, trece în revistă greșeli provocate de cunoașterea superficială a limbii, greșeli împrumutate, făcute chiar și de specialiști, de accentuare, schimbări de sunete și alte fenomene fonetice. Lexicul suferă […]
Un pic ofilit acum, termenul MIȘTO a făcut ravagii în vorbirea curentă de după anii 60 încoace ai secolului trecut. Părea argotic în interpretări infractoare, pitorești, dar îl foloseau și snobii ori intelectualii sadea, care afișau un aer ușor ostentativ în rostirea lui, ca să nu mai amintim de încântarea tineretului (elevi, studenți, nou-născuți). MIȘTO – adj. invariabil (argou). (Foarte) bun, (foarte) frumos. (Substantiv în expresia) A LUA LA MIȘTO – a-și bate joc (de cineva), a-l ironiza – din […]
Cea mai grăitoare formă de prezentare a civilității unei populații o găsim în portul său popular, în costumul național. Suntem printre puținele popoare din lume care ne putem lăuda cu limbajul special al costumului nostru național. Cine vede costumul popular românesc, cine vede straiul nostru popular din zona Muscelului, ca să dau un etalon spre referință, imediat face legătura cu complexitatea unei civilități care impune maxim respect! Cine sunt oamenii care l-au conceput? Cine sunt femeile care l-au cusut? Nu […]
Pe când Apollonios din Tyana (c.20‑98 e.n.) vorbea unor oameni din Smyrna despre necesitatea şi frumuseţea întrajutorării în comunitate, nişte vrăbii din copaci stârnite de semnele şi ciripitul stăruitor al uneia îşi luară zborul conduse de aceasta. Cei mai mulţi erau înclinaţi să creadă că faptul prevesteşte ceva, dar, în loc de interpretări savante, înţeleptul vizionar le explică simplu că prima vrabie îşi chemase suratele să adune boabe de orz risipite de un copil care scăpase din mână un castron […]
1 noiembrie cu ploaie. Ne întoarcem la bunele obiceiuri ale vremii. Obiceiurile vremurilor s-au schimbat și ele. Nu ne mai întoarcem. De pe la timpul ăsta începeau cursele cu sacii de cartofi și de ceapă. Puțin mai târziu, cu cei de varză. Că se aștepta prima brumă. Nisip ca să pastrăm rădăcinoasele. Mai era o soluție, împachetarea individuală în ziare. Și ziare erau, slavă Domnului. Și se ițea un morcov, când făceai o ciorbă, din chipul mototolit al tovarășului. Vremuri […]
Cunoaşterea sensurilor cuvintelor are acelaşi traseu şi circumstanţe cu domesticirea unor făpturi, dar presupune avantaje importante: informaţie, exactitate, siguranţă, logică, emoţie etc. Pe de altă parte, riscul nu-i oarecare, dacă nu se realizează un raport onorabil între dorinţă şi putinţă. Să trecem în revistă alte paronime „cu cântec”: imun – care prezintă imunitate, care nu poate contracta o boală infecţioasă, şi imund – foarte murdar, dezgustător la înfăţişare (Gafe: „Omul era imund la orice ispită.” şi „Locul avea aspect imun.”); […]
Alteori, boala exprimării este mai grea decât pare la prima vedere şi nu se tratează cu priviri dulci ori zâmbete simpatice, fiindcă tratamentul nu se face cu limba fizică, harnică în masticaţie, ci cu limba gânditoare, care are nevoie de combustibil – documentare, informare. Iată exemple din această zonă: (a) decapota – a ridica sau a strânge capota unui automobil, şi (a) decapita a tăia capul cuiva, a executa (pe cineva) prin tăierea capului (unii se amuză fără motiv când […]
Moartea lui Mircea Vulcănescu a fost considerată una dintre cele mai monstruoase asasinate de la Aiud. Om de o blândețe deosebită și de o omenie îngerească…un munte de inteligență creștină. Condamnat la 8 ani de temniță grea pentru vina de a fi „criminal de război”, Mircea Vulcănescu, una din cele mai strălucite inteligențe ale generației dintre cele două războaie, a fost considerat de conducerea penitenciarului Aiud drept unul din stâlpii rezistenței din închisoare și, prin urmare, i-au aplicat cele mai […]
Ne pregăteam să plecăm în Deltă, la Murighiol, „Cupa Știucii”, așa cum știe s-o organizeze Domnul Igor Pârvu de vreo câțiva ani încoace. Ne adunaserăm o mică armată de pescari, încurajați de vremea frumoasă de toamnă, chitiți să-i punem știucii gând rău. Dar, socoteala de acasă, în acest an, nu s-a potrivit cu socoteala din Deltă. Seceta a încurajat apele Dunării să scadă atât de mult, încât bărcile mincinoșilor sportivi nu au putut intra pe canalele ce duceau spre lacurile […]
Calitatea vocabularului utilizat în conversaţie sau în scris poate să constituie, prin interpretare corespunzătoare, o adevărată radiografie intelectual – biografică a unei persoane. Aici pro/testele şi ne/cazurile de orgoliu sunt frecvente, după starea social-administrativă, după vârstă, după s/port, după muşchi etc. Există vorbitori care folosesc forme greşite ale cuvintelor, fiindcă ele sunt astfel preluate (sau impuse!) de şefi, părinţi, colegi, oameni politici, artişti, mari sportivi „cu personalitate” etc. Aşa că, dacă domnii şefi-şefuţi (preşedinte, director, lider, „idol” ş.a.) zic hotărât […]
Aș vrea să vă întreb ceva Preasfintite, cine l-a făcut pe om? – Dumnezeu. – În acest caz, chiar nu mai avem ce discuta. Ce-aș putea discuta cu un om care crede că a fost creat de Dumnezeu?! Eventual aș putea să-l întreb dacă este sigur de asta. Să reluăm scenariul. – Preasfinte, cine l-a făcut pe om? – Dumnezeu. – Ești sigur de asta? – 100 la sută. – Atunci în acest caz chiar nu mai avem ce discuta. […]
Doamne, Iisuse Hristoase… „Doamne, Iisuse Hristoase, caută din sfânt lăcașul Tău și nu mă părăsi, nici nu mă lăsa, că pentru numele Tău cel sfânt am lăsat toate și după Tine am călătorit în toată viața mea. Și, acum,îndură-Te, Doamne, și spune Îngerului Tău cel blând să ia cu pace sufletul meu!”. Este ultima Rugăciune pe care a spus-o Sfânta Parascheva, înainte să-și dea sfârșitul, la numai 27 de ani, în anul 1050 și a fost înmormântată apropape de malul […]
Într-o dimineață din zilele debutului de an școlar, pe undele radio românești, o voce triumfător-mâhnită de doamnă copleșită / cofleșită de sentimente educative și culturale, deplângea amarnic lipsa de cadre didactice calificate. Criza n-a durat mult. În fraza următoare, vocea a devenit voioasă și plină de optimism molipsitor, anunțând că Ministerul de Resort a rezolvat situația cu profesionalism, cu entuziasm, cu îngrijorare și cu seriozitate la un loc, că, datorită măsurilor luate, absolut sigur, în fiecare școală, la fiecare catedră, […]
Unde s-a dizolvat limita dintre minciuna si adevar si de ce oare, de cele mai multe ori suntem inclinati mai curand catre minciuna decat catre adevar? De cele mai multe ori, mijlocul de transmitere a informatiei este limbajul – uneori ambiguu, alteori folosim metafore sau jocuri de cuvinte, lasand pe cel din fata noastra sa deduca – corect sau nu, minciuna sau adevarul. E mai simplu asa: daca cel din fata noastra reuseste e bine. Daca nu, iarasi e bine. […]
Eu aș fi fost mai degrabă mirat de legătura dintre teatru și literatură în această acordare de premiu, mai puțin surprins de lipsa de solidaritate a breslei la marele „eșec”. Întâi că nu e un eșec. Poți fi premiat sau nu. Premiul nu este nicio o datorie a literatului, niciun scop, o premisă a scrisului său. Nu e o regulă ca românii să ia Premiul Nobel și, vai, decepția secolului, tocmai la Cărtărescu s-a rupt tradiția, căruța . Așa că, […]
„Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut… M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul… Când m-au anchetat am leşinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de-a nu avea […]
„Doar iubirea îi deosebește pe fiii lui Dumnezeu de fiii diavolului. Chiar dacă toți fac semnul crucii lui Hristos, chiar dacă toți răspund „Amin“, chiar dacă toți cîntă „Aleluia“, chiar dacă toți se botează, intră în biserici, construiesc ziduri de biserici, doar prin dragoste se deosebesc fiii lui Dumnezeu de cei ai diavolului. Cei care au dragoste sunt născuți din Dumnezeu, cei care n-o au nu sunt născuți din Dumnezeu. Este un mare semn de recunoaștere, o mare deosebire. Poți […]