logoImpact EST nr. 755 - 15.12.2018

Regret că folosesc adesea cuvintele „ridicol” şi „penibil”, dar ce poate să facă omul, dacă încă nu s-au inventat din punctul de vedere al dicţionarului, şi alte expresii mai adecvate, mai cuprinzătoare, care, să redea mot a mot supleţea şi realismul unui anumit fapt.
Spunând acestea, gândul meu se îndreaptă săgeată spre primăria noastră cea de toate zilele. Şi, mai ales, la felul cum cheltuie banii obţinuţi cu anasîna de la plătitorii de biruri, nişte amărâţi cu pantalonii rupţi în cur, care fac eforturi maxime, ca din leafa lor prăpădită să le rămână niscai mărunţiş, să poată bea şi el din când în când, la „varice”, un ţoi de şoricioaică. Dar practicile folosite de către aleşi, pentru compromiterea totală a brumei de seriozitate, de care, chipurile, ar mai beneficia această instituţie fundamentală pentru societate, sunt inepuizabile.
Pentru moment, mă voi referi la unele societăţi din subordinea Consiliului Local, şi care papă la greu din paralele provenite din taxele şi impozitele platite de către agenţii economici şi de către populime.

Grea e sudoarea de poliţai local

Pentru moment ne vom opri la această idee nefericită, pre numele ei POLIŢIA LOCALĂ. Toată lumea cunoaşte butada cu programul de lucru de la poliţie, unde uşa este deschisă permanent. Dar asta nu este valabil şi pentru Poliţia Locală, unde angajaţii acestei instituţii au program de lucru ca orice funcţionar bugetar.
După ora 15.00 dai cu puşca după un angajat al ne-respectabilei instituţii, cât despre perioada de noapte, când este nevoie maximă de un ajutor din partea lor, canci, pentru că aceştia sunt de mult în sânul familiei. Sâmbăta şi Duminica sunt zile de (ne)meritată odihnă. Trai neneacă pe banii primăriei. Adică ai noştri. Şi nu sunt puţini, salariile domniilor lor fiind extrem de consistente. Lăsând la o parte posibilităţile materiale considerabile, o problemă ceva mai delicată ar fi că poliţiştii locali, dealtfel foştii gardieni publici de altădată, suferă de o boală interesantă în domeniul pe care-l deservesc, numită ruşine.
Dar asta nu tot timpul. Numai când este „cazul”. Şi iată de unde am aflat acest lucru. În preajma pieţei agroalimentare Micro 19, foarte mulţi indivizi evită hala cu tarabe şi cu condiţii specifice comercializării produselor agroalimentare, formând în exterior, pe tot felul de improvizaţii, total neigienice, o piaţă paralelă, unde vând, fără nici un fel de probleme, tot felul de kitschuri, cum ar fi: zarzavaturi, legume, fructe, vin, rachiu, săpun, flori şi tot ce vor muşchii lor. În această situaţie, comercianţii din hală sunt foarte revoltaţi, pentru că ei, deşi plătesc anumite taxe zilnice la Administraţia Pieţelor, nu mai fac vânzare. De asemenea, pe Aleea Comerţului, o stradelă din apropierea pieţei, nişte indivizi vând din portbagajul maşinilor tot felul de produse agroalimentare, bineînţeles, în condiţii mai mult decât improprii. Şi asta cu acordul tacit şi chiar protector al lucrătorilor de la Poliţia Locală, secţia din Micro 20, care răspund de sectorul respectiv. Întrebând de ce această pasivitate din partea organelor, mi s-a spus că aceştia evită să intervină, aşa cum le-o cere profesia, din cauză de ruşine faţă de opinia publică.
Oare să fie doar asta? Dar când primăria varsă cu remorca bani pentru salariile dumnealor, şi când întind mâna la zilele de leafă, nu le este puţin jenă? Şi-ar mai fi ceva: Dacă nu au aptitudinile necesare pentru această profesie, e adevărat, cu tente insalubre uneori, să-şi găsească alte soluţii mai elegante pentru a putea supravieţui. Posibilităţi sunt.

DIP - DIP 23 - noiembrie - 2018

Lasa un raspuns


Scandalul corvetelor

Acum trei săptămâni, Ministerul Apărării a deschis, în sfârşit, plicurile ...

Conducerea Spitalulu

După modelul consacrat de către comisarul şef Marius Dobrea, şeful ...

Speranţă cu clauz

Deşi, chiar în mandatul lui Ionuţ Pucheanu, multe străzi s-au ...