logoImpact EST nr. 737 - 18.07.2018

Aşadar revoluţionaru’ din port unde muncisem eu aproape douăzeci de ani, în mocirlă, cum a spus nea Ion Baban, instructorul de partid cu 7 clase elementare şi un curs de calificare de lăcătuş mecanic, era şoferul ţigan de la Pompieri! Dar atunci nu conta: şi el, ca toţi ceilalţi români, erau revoluţionari, cereau căderea lui Ceauşescu, a comunismului, dărâmarea vechiului cu oameni cu tot! Dar parcă moartea cuiva n-a cerut-o nimeni! În ce mă priveşte m-am dus acasă, mi-am adunat toate ziarele în care îmi publicasem poeziile pro Ceauşescu: Flacăra, Munca, Scânteia, Viaţă Nouă, Contemporanul şi Culegerea de versuri pentru Comandantul Suprem scoasă de Editura Militară, unde semnaseră, alături de mine, Virgil Teodorescu, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor şi alţi scriitori ai limbii române care nu se ruşinaseră de creaţiile lor, deşi le fusese foarte bine şi în timpul lui nea Nicu şi după aia! Eu, ca tontul cu musca pe căciulă, am crezut că următorii ne vor lua capul! Cine, Iliescu? Roman, Sergiu Nicolaescu? Sau, care? Vă daţi seama în ce hal de aiureală intrasem eu cu „mea culpa”! Doamne! Ce face frica din om? Ce rău făcusem eu că l-am lăudat în versuri pe cel mai cel din toată ţara? În fond, toţi românii se mândriseră cu el atunci când era Campionul păcii şi toată lumea îl considera aşa: şi Estul, şi Vestul, şi Africa, şi Asia, ba chiar şi America!
Iar regina Angliei îl plimba cu trăsura ei trasă de cai prin Londra! Dar vezi, ăsta e destinul revoluţionarului adevărat şi nu declarat în şedinţele secrete de partid! Ce era să fac? Am căutat un partid unde să încap şi eu, cu trecutul meu: şi l-am găsit: PSM – partidul socialist al muncii, creat la iuţeală de Ilie Verdeţ, fostul camarad al lui Iliescu. Acolo am întâlnit foşti activişti ai PCR-ului: Mişu Dobrotă, Adrian Andrăşescu, Marian Filimon, Eugen Durbacă, Carol Dina, care fusese eliberat de Ilie Plătică Vidovici, guvernatorul Galaţiului post-revoluţionar! Totuşi, cel mai corect produs al mişcării de la Galaţi! Mai vorbim…
* * *
Aşadar, iată-mă-s între ai mei! Foştii comunişti cu funcţii, cu aroganţe, cu pensii babane, cu relaţii în noua structură, cu limbaj metaforic adecvat timpurilor noi: dom’ Preşedinte (Iliescu!?), don Pedro (?) Petru Roman – fermecătorul – fiul generalului Walter Roman – rus sau evreu? -, Silviu Brucan, Sergiu Nicolaescu, Mircea Dinescu, Mazilu şi toată liotă de partide istorice şi medievale, câte s-au putut aduna sub flamura lui Copos, Câmpeanu şi a altor oportunişti crescuţi la sânul securităţii române, cea mai curată şi credincioasă instituţie de care a beneficiat naivul „geniu al Carpaţilor”! Patriotul ucis de mâna poporului român care îi datorează, încă, măcar scuze pentru tot ce-a lăsat în urmă: bune şi rele, fără discriminare! Aşadar, acolo m-am împrietenit cu Durbacă,viitorul primar bisat, viitorul deputat, senator şi ce-o mai fi el până la urmă, când justiţia română se va trezi şi va judeca şi „revoluţia” cu balanţa adevărului unic şi nemodificat de puterile vremelnice şi nemotivate!
Dacă nu v-aţi plictisit, citiţi în continuare… sper să mai trăiesc până scot şi cartea cu acelaşi nume! Fără umor, vă asigur!
-va urma-

Anton Stanciu 15 - iunie - 2018

Lasa un raspuns


Justiţie securistic

Uluitor: şefa Secţiei judiciare din DNA, procuroarea Gabriela Popa, o ...

DGA Galaţi a sălta

Ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție (D.G.A.) ...

ANAF-ul ajunge în i

Autorităţile vor putea începe executarea silită a românilor care nu-şi ...