logoImpact EST nr. 743 - 26.09.2018

Şi cum cuvântul unui ministru era respectat până-n pânzele albe, mă pomenesc într-o zi la mine acasă, pe strada Cerealelor nr.2, cu doi tovarăşi bruneţi cu diplomate şi umbrele la ei, că plouă la Galaţi ca-n Bărăgan. Eu tocmai ieşisem din tura de noapte, pentru că şeful Dumitru la ordinul partidului mă trimisese în Gara Largă ( Bădălan!) să-mi amintesc de munca mea de jos: magaziner şef de manevră, conductor de bilete s.a.m.d.! Vedeţi dar, cum lucra partidul cu reeducarea celor cu abateri de la disciplină muncii! Tovarăşii respectivi erau jurişti la Direcţia Regională a CFR Bucureşti de care aparţinea şi Staţia Galaţi-călători. I-am poftit în casa dar n-aveam cu ce-i trata şi, probabil nici ei n-aşteptau ceva de la mine. Ne-am aşezat la singură masă din odaia mea şi ei m-au întrebat: “aici locuieşte lupul cel rău?” Da, la socrii mei! “ Dar ei nu sunt acasă?” au continuat ei cu întrebările. Nu, am răspuns, sunt la muncă: tata socru e la ţară, la Bujoru, iar mama soacra la cantina la Combinatul Siderurgic, acolo munceşte. “Şi soţia? Ce face, sta cu copilul că am înţeles că aveţi un copil mic…?! Da, dar ce importanţă are ? N-aţi venit pentru mine, ce aveţi cu familia mea? “Ştim noi de ce? Socrii tăi sunt italieni? “Da, numai tata Ruggiero Adamo, mama soacra e grecoaica. “ Aha, făcură ei într-un glas cam corcituri, nu?? Ce vreţi de la mine, spuneţi că vreau să dorm, v-am spus c-am lucrat azi-noapte! “Bine, bine, am înţeles, n-ai chef de vorbă. Vino mâine dimineaţă la gară în biroul şefului de gară şi continuăm acolo. Sigur o s-ajungem la o soluţie că tovarăşul ministru Florian Danalache aşteaptă de la noi un răspuns…” Ce să vă mai spun? M-am supărat atât de tare încât nu m-am mai dus…Am plecat de la cfr în toată lumea, am crezut că sunt de capul meu! Ehei, nu ştiam cu cine mă pun… M-am dus la braţele de muncă (forţele de muncă, aşa le spunea pe atunci) Căutăm un loc de magazioner, ceva, un gestionar, un funcţionar la muncă mai uşoară! N-aveam voie, trebuia să merg la muncă grea, cât mai grea!!! Şi am găsit o şcoală de calificare la Navrom Brăila: tractorist-stivuitorist. Munca la daranga: încărcăm şi descărcăm vapoare! După câteva luni m-am transferat la Navrom Galaţi. M-am înscris şi în partidul comunist, să fiu în rândul lumii! De-aici încolo începe Odiseea comunistului adevărat! Merită să citiţi urmărea! Ţineţi aproape!

Anton Stanciu 18 - mai - 2018

Lasa un raspuns


Alde APIA, mai nociv

Până să primească subvenţia UE de 1,8 milioane de euro, ...

În loc de trupul ma

Tragedia orfanei, încă minoră, Antonia-Andreea Ivan se amplifică pe zi ...

Săraca Filială Sud

Iată, facem apelul celor vreo 60 de scriitori, câţi numără, ...