logoImpact EST nr. 730 - 27.05.2018

„Viaţa-i pe bani tovarăşe Stanciu!” îmi sună încă în ureche cuvintele lui George Radu Chirovici, trimisul lui Dumitru Popescu „Dumnezeu”, căruia m-am adresat în disperare de cauză atunci când am constatat pe pielea mea că nici audienţa la Chivu Stoca n-a avut niciun efect decât acela de a simţi pe pielea mea că în partidul comuniştilor totul merge de sus în jos şi nu altfel! Dumitru Popescu, acel uriaş cu minte de copil care îl însoţea pe Ceauşescu la toate vizitele lui prin ţară în calitate de redactor-şef al „Scânteii”, dar şi de membru supleant al Comitetului Politic al PCR. Aurel Macicasan, redactorul-şef al „Luptei CFR”, era de meserie impiegat de mişcare, deci cheferist-cheferist, cu sarcina de partid să lucreze în presă pentru că avea condei…
De fapt, ştie toată lumea că partidul te făcea orice, de la strungar la director şi de la agricultor la ministru! Cu condiţia să fii membru de partid şi să faci tot timpul cum spunea partidul, chiar dacă în sinea ta gândeai altfel! Vorba unui moş de-al meu: „Nepoate, ai intrat în partid, rău ai făcut, dar dacă vrei să-ţi fie bine, zi ca ei şi fă ca tine!”. Eu, de fraier ce-am fost, n-am prins nici tâlcul acestor vorbe şi nici cele pe care mi le suflase în ureche G.R.Chirovici! Să reluăm discuţia cu redactorul şef al LUPTEI: „Băi, tovule, dacă ştiam că nu eşti membru de partid, nu-ţi publicam articolul ăla cu “Mâţa-n sac” Recunoaşte că de-acolo ţi s-a tras! Te-a chemat şeful corpului de control al ministrului, Călugăru, care ţi-a propus să intri ca inspector cu autorizaţia de supracontrol 0475! Ţii minte? După aia ministrul a vrut să te cunoască şi de-aici… spune tu mai departe”. Am început să-i spun: „Mă cheamă directorul Gheorghe Daju, şeful de cabinet al ministrului D. Simulescu şi-mi spune: «Vineri la orele 14,30 să vii la minister. De la poartă te ia un funcţionar şi te aduce la cabinetul tovarăşului ministru. Ai înţeles?» «Da, să trăiţi!»”.
M-am dus la minister, unde m-a îndrumat directorul cabinetului ministerial, tovarăşul Gheorghe Daju, care m-a introdus imediat în cabinetul tovarăşului ministru Dumitru Simulescu.
„Ia loc, băiatule, şi spune uşurel ce-ai observat tu la munca conductorilor de bilete care nu ţi-a plăcut!”. „Domnule ministru, în primul rând, ceea ce fac colegii mei este nedemn şi ruşinos: fură din venitul căii ferate, adică al nostru al tuturor, adică din venitul întregului popor! Cuvinte uriaşe, rostite cu responsabilitate şi indignare de către un coleg de breaslă împotriva celor care mâncau aceeaşi pâine ca şi el! Ei bine, nu era chiar aşa: în bucătăria Mişcării, acolo unde se fac şi se desfac trenurile de persoane, acceleratele, rapidele, cele de marfă şi celelalte, există o adevărată armată de trepăduşi cu fel de fel de atribuţii: unii alcătuiau turnusurile, adică programele de circulaţie ale trenurilor cu echipele aferente compuse din doi-trei conductori, după caz: trenurile cu mai multe vagoaqne aveau trei sau patru conductori (naşi!), cele cu două-trei vagoane câte doi, niciodată mai puţini. Alţii încasau de la cei interesaţi să-şi aleagă coechiperii, funcţie de cât de isteţi şi de curajoşi erau să transporte câţi mai mulţi călători frauduloşi, zişi „chiori”, adică cei ce călătoreau fără bilet, adică cu naşul… şi încasau banii ei, nu casele de bilete, nu calea ferată.
Ministrul a înţeles şi mi-a dat o delegaţie de membru al Corpului de control al ministrului pe toată calea ferată română! Aveam autorizaţia de supracontrol nr. 0475! Nu că mă laud, dar în trei luni cât am funcţionat, am făcut ravagii! M-am răzbunat pe unii colegi care mă tratau ca pe un fraier: îşi trimiteau călătorii fără bilet în vagoanele mele după ce le luau banii, în aşa fel că dacă venea un organ de control să-i găsească la mine şi eu să fiu sancţionat! Înţelegeţi? Mă lucrau mişeleşte, în stil comunist! Veniturile căii ferate au început să urce brusc! „Chiorii” nu mai aveau curajul să urce în tren fără bilet, pentru că naşul nu-i mai lua! Eu, ca organ de control, eram necruţător! Pe conductorii pe care îi prindeam cu mâţa-n sac îi debarcam, îi înlocuiam la prima gară şi-i scoteam de la geantă! Faima mea a crescut repede, direct proporţional cu veniturile căii ferate.
Aşa se face că până la schimbarea ministrului am fost şi premiat cu un salariu în plus! Când s-a întâmplat nenorocirea cu accidentul din staţia Militari şi Ceauşescu, personal ajuns la accident, a văzut că ministrul Dumitru Simulescu nu a venit, a dat ordin imediat să fie scos. Eu mă aflam în trenul de Bucureşti, unde mergeam să-mi depun raportul de activitate lunar. Cum schimbarea ministrului a fost anunţată la radio, un isteţ de conductor mi-a confiscat autorizaţia şi m-a tratat ca pe un călător fără bilet! Râsul curului! Ursul păcălit de vulpe…
Urmăriţi continuarea!

Anton Stanciu 4 - mai - 2018

Lasa un raspuns


Şi aici sunt banii

Campion(i) cu 17.445.812 lei, plus 6.392.421 de lei, sunt Eduard ...

Arcada îi arde un o

După ce a cumpărat de la bancă sediul şi terenul ...

Colibri mai construi

După ce anul trecut a dat în folosinţă un bloc ...