logoImpact EST nr. 876 - 18.06.2021

În acest număr al ziarului nostru vom relua şi reîntregi imaginea reală a unei instituţii de drept privat, extrem de importantă pentru comunitate şi în primul rând pentru comunitatea oamenilor de afaceri. Ne-am documentat cât am putut, pe surse, întrebând în stânga şi-n dreapta, dar mai ales întreprinzători, ba chiar din interiorul stabilimentului cu pricina sau diverse personalităţi din politică şi administraţie. Aşa că am început să creionăm din puzderia de informaţii o imagine cât mai veridică a Preamăririi şi Decăderii Camerei de Comerţ a Republicuţei noastre. Se spune că bazele creării Camerei, imediat după Revoluţie, s-au realizat prin anii 1990-1991, iar iniţiatori ar fi fost pe lângă mulţi alţii: Tache Truşan, Smărăndoiu, Olaru, Malcea, Filimon, Lungu şi în primul rând, Dan Gogoncea, care a şi devenit primul Preşedinte ales al Camerei de Comerţ. Până prin 2004, instituţia aceasta nouă dar veche ca trecut istoric, regăsită ca prezenţă de marcă în perioada interbelică, a tot crescut ca Făt Frumos din Lacrimă, adică „într-o zi cât alţii în trei”.
Astfel, Camera avea recunoaştere locală şi chiar internaţională, dar ce avea cel mai de preţ era Registrul Comerţului, cel care umplea de bani conturile şi dădea posibilitatea existenţei în lux, în preaplin, în chiolhanuri, în misiuni economice de-aiurea, într-un trai lipsit de griji, conducând la un moment dat în a avea peste 200 de salariaţi. Tot în această perioadă s-au realizat şi cele mai mari investiţii imobiliare ce au avut sursă tot banii de la Registrul Comerţului, în principal. Astfel, au intrat în patrimoniul Camerei spaţiul cel mare de la parter al blocului vis-a-vis de Baia Comunală, unde în prezent e serviciul financiar, taxe şi impozite persoane juridice al Primăriei, s-a mai achiziţionat un spaţiu la parter de bloc, pe strada Portului, vis-a-vis de Registrul Comerţului pentru a se organiza o activitate de consultanţă pentru întreprinzătorii care mai apoi intrau la Registrul Comerţului. Tot atunci s-a cumpărat, cică la Lepşa, un teren pe care se voia edificat un aşezământ de recreere şi odihnă, la care s-au adăugat clădirea şi terenul superb de pe strada Eroilor, lângă Consiliul Judeţului, ce au aparţinut Cooperativelor Agricole. Lovitura de graţie a fost dată însă cu terenul primit mai mult cadou din partea Primăriei în urma unei despăgubiri cu cântec. După 2004 când Gogoncea nu a mai fost NIMIC din punct de vedere politic, în urma trădării lui Vidovici, lucrurile au început să o ia razna cu un om plictisit, dezamăgit, saturat, transformat într-o noapte într-o mârţoagă dintr-un cal de rasă pur sânge, adoptând şi continuând stilul de viaţă dezordonat, cu toate consecinţele, al celui care nu se mai poate adapta după ce a fost sus în „cuibul vulturilor”. Depresiv, se apucă cu mânie proletară să demoleze tot ce s-a construit, într-o foame nebună, mai ales după ce Registrul Comerţului, „găina cu ouă de aur” a fost însuşită în mod legal ca în majoritatea statelor civilizate ale UE de către Ministerul Justiţiei. Astfel, până prin 2010-2012, mândreţea de Cameră cu avere, devine o umbră a ceea ce a fost, Preşedintele aplicând principiul „după mine potopul” sau „eu te-am creat, eu te omor”. Tot patrimoniul de 5-6 milioane de euroi a fost făcut praf prin vânzare directă, pe bani frumoşi, prin simpla dispoziţie a Preşedintelui şi cu complicitatea Directoarei Economice Fanaca, care mai apoi se spune pe şoptite că ar fi murit de „inimă rea” şi „de frică”. Banii, câţi au fost, s-au păpat, s-au mâncat, au dispărut, salariaţii încet, încet au plecat care încotro au văzut cu ochii, rămânând acolo vreo douăzeci, atunci când Gogoncea, desăvârşindu-şi opera, s-a retras discret şi bolnav în bătătura propriei case, în liniştea zărilor de pensionar pe bani frumoşi. Şi ca să nu uităm, părtaş şi fost coleg cu împricinatul, având calitatea permanentă de secretar general sau vicepreşedinte, nu a fost altul decât Victor-Paul Dobre, fost şantierist la naval cu primul şi „preten” cu viitorul Preşedinte, Mocanu Ion. Da, Mocanu Ion, fost Director General la Şantierul Naval Galaţi, ejectat mai apoi de olandezi (de cinstit şi bun ce era), şi pripăşit Director pe la Şantierul Naval Giurgiu, o copie mult mai mică şi jalnică decât Damen. De pe poziţia aceasta, de la Giurgiu, când omul cică nu avea nicio treabă cu Galaţiul, Gogoncea şi Dobre l-au propus, promovat, susţinut pe Mocanu Preşedinte la Camera de Comerţ, instalând pe şestache, într-o şedinţă (se spune nestatutară) tot un navalist Preşedinte. Acum, gurile rele spun că omul fiind de încredere, „de-al lor”, prezenta garanţii că nu scormoneşte în trecut, că îşi ţine gura şi că îi va păstra în staff şi pe cei doi, până la adânci bătrâneţi, îndestulându-i pe ei şi neamurile, eventual. Numai că în aproape zece ani, „celebrul” Mocanu Ion, nu a reuşit mare brânză, se spune şi de altfel şi se vede că activitatea Camerei este egală cu ZERO, membri puţini, nesemnificativi, salariaţi cică au mai rămas în jur de 15, oamenii de afaceri nici nu pun piciorul pe la sediu, sunt zile în care nu intră nimeni. Preşedintele care abia se mai mişcă (noi îi dorim sănătate) stă mai mult în vilegiatură pe la Bucureşti, pe la Camera de Comerţ Naţională, are cazare la hoteluri de lux, alţii spun că în apartamentele personale, maşină cu şofer la dispoziţie, iar la noi, la Cameră, şi-a adus întreaga familie: şi băiatul, şi fata, şi nora, toţi sugând cu conducta călare pe silozul creat din venituri de la proiecte, comisioane de la Bursa de Mărfuri, taxe pe „forţa majoră” şi alte aiureli de doi lei la care se adaugă subvenţiile de la Primărie şi Consiliul Judeţului pentru nişte entităţi paraşutate de pe lângă Cameră, cum ar fi „Fundaţia pentru promovarea IMM-urilor” şi altele în genul „Tehnopol”. Banii, dacă nu curg, pică, pentru că veniturile celor din familie, se spune pe şoptite, ar fi în jur de 20.000 lei/individ/lună, iar BOSS-ul cel MARE ar avea, dacă sursele nu mint, peste vreo 40.000 lei din pensie, la care se adaugă venituri de la Camera Naţională şi de la cea locală, plus venituri din proiecte, deci cam vreo 80.000 de lei în total. Şi să nu uităm dividendele de la acţiunile obţinute cum ar fi la Vega Hotels şi altele. Deci, fără tăgadă, putem afirma că la Galaţi Camera de Comerţ a fost confiscată în interes personal de clan, gen FAMIGLIA din Sicilia italiană. A, şi să nu uităm, Camera nu mai are nici un sediu propriu, acesta fiind revendicat de aiurea şi primit cadou prin justiţia gălăţeană de către Înalt Preasfinţia Sa Casian, care, pe ce i se pune pata transformă în bunuri ale bisericii. Deci, Camera nu mai are nimic, nici patrimoniu, nici activitate în slujba oamenilor de afaceri, sau comunităţii, dar are o familie ce se înfruptă. Iată, tata i-a dotat recent cu nişte Mercedesuri superbe, nou-nouţe pe cei din FAMIGLIA. Adică cu BOR-maşini! Profitorilor, proştii de noi! Ne merităm soarta!

JAP 9 - aprilie - 2021

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Ultima oră: Ploi to

Formarea ciclonului din Marea Neagră a fost filmată din satelit. ...

Susanul lui Rodeanu

Avem o ştire de... penultima oră, doamnelor şi domnilor! Ea ...

Ghetoul de la Viaduc

Documentarea care stă la baza acestui reportaj a fost realizată ...