logoImpact EST nr. 787 - 19.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Se pare că tot mai multe firme plantează un cod de sinucidere în aparatura produsă, pentru a obliga clienţii să cumpere un produs nou.
Aparatele electrocasnice se defectează la scurt timp de la expirarea garanţiei. Să fie oare cu intenţie, aşa cum susţine legenda urbană pe care o cunoaştem deja cu toţii? DA, susţine un studiu.

Începutul unei megaconspiraţii

Conspiraţia ar fi început în 1924, într-o cameră de hotel din Geneva, unde şefii marilor companii producătoare de becuri de iluminat s-ar fi adunat pentru a crea un cartel ilegal. La acea vreme, termenul de funcţionare al unui bec era de 2500 de ore de operare. Şefii marilor firme producătoare ar fi convenit atunci să reducă această durată la 1000 de ore, pentru a vinde mai multe becuri. A fost prima oară în istoria economiei moderne când un produs a fost manipulat de toţi marii jucători din piaţă pentru a se strica mai repede. Teoretic, becurile normale ar putea funcţiona aproape veşnic. De exemplu, într-o staţie de pompieri din SUA există un bec care continuă să ardă deja de 111 ani. Acest cartel al becurilor a fost doar începutul marii conspiraţii.
Monopolul a fost însă scos la lumină iar marii producători de becuri au ajuns în faţa instanţei în 1942 şi obligaţi să plătească amenzi majore. Dar durata de viaţă a becurilor tot nu s-a schimbat. Producătorii au continuat să utilizeze filamente tot mai subţiri, care ard mai repede, şi să ignore avansurile tehnologice. Publicul a fost mai întâi şocat de cele întâmplate, simţindu-se înşelat de aceste firme. Ceea ce nu a oprit însă companiile din diverse domenii de activitate să conceapă produse cu durată de viaţă limitată.
Un alt produs afectat de acest fenomen au fost ciorapii de nailon pentru femei, creaţi în 1935. În compoziţia lor erau anumite substanţe care practic îi făceau indestructibili. Un lucru rău pentru producători! Soluţia: aceste substanţe nu au mai fost adăugate iar ciorapii au început să se strice rapid, spre bucuria producătorilor şi în dezavantajul milioanelor de consumatoare.
Despre un aşa-numit cod de sinucidere introdus în numeroase produse moderne se vorbeşte deja demult, dar posibilităţile de a dovedi acest lucru au fost mereu foarte reduse, mai ales pentru că firmele producătoare nu au oferit desigur detalii despre cum funcţionează lucrurile.

Cum sunt păcăliţi consumatorii

Pe lângă codul de autodistrugere, producătorii folosesc şi tehnica reducerii intenţionate a capacităţii unor mărfuri: de exemplu bateriile auto (durata de funcţionare ar fi redusă cu două treimi, nefiind de mirare că în Germania se vând anual 10 milioane de baterii auto) sau hard disc-urile calculatoarelor (acestea au de regulă aceleaşi dimensiuni, dar sunt oferite într-o aparentă varietate – 160 GB, 320 GB, 500 GB – de fapt capacitatea lor este redusă la numărul de giga trecut în fişa de produs).

Repede la gunoi

O altă strategie vine de la departamentele de marketing ale producătorilor şi vizează ambalajele. Acestea sunt concepute astfel încât consumatorii să nu poată extrage tot produsul din ambalaj: a se vedea sticlele de ketchup şi tuburile de pastă de dinţi. La alte produse, ambalajul permite utilizarea rapidă a unor cantităţi mai mari decât ar fi necesar, pentru ca produsul să se termine mai repede şi să fie recumpărat: de exemplu la produsele de wellness.
O tehnică suplimentară care ne îndeamnă să ne cumpărăm varianta nouă a unui produs pe care deja îl avem şi care încă funcţionează – telefonul mobil, de exemplu – este modificarea permanentă a designului, astfel încât produsele vechi să pară mult mai urâte decât cele noi. În plus, producătorii ar folosi materiale de suprafaţă care se deteriorează tot mai uşor, reţin praf şi zgârieturi şi arată rapid tot mai rău, făcându-ne să ne gândim la o schimbare.
În fine, mai avem capcana incompatibilităţii: produsele vechi nu se mai potrivesc cu cele noi: aplicaţia cea mai nouă nu funcţionează pe vechiul telefon; sau instalăm un nou sistem de operare iar vechile fişiere nu se mai deschid etc… lista ar putea continua la nesfârşit. Consecinţa este că, odată cu achiziţionarea noului produs, ne vedem obligaţi să cumpărăm şi alte produse suplimentare.
Toate aceste strategii se răsfrâng extrem de negativ asupra mediului înconjurător: se produce mai mult gunoi electric, se consumă mai multe materii prime valoroase, se generează mai multe emisii şi substanţe nocive. Nu că, în plină dezbatere internaţională pe tema protecţiei climei, vreun mare manager de mare companie ar vrea să pună capăt acestor practici!

(R.I.) 28 - iunie - 2019

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”