logoImpact EST nr. 840 - 29.09.2020

lansare tecuci 1Sâmbătă, 18 octombrie 2014, Galeria ,,Helios’’ a Bibliotecii municipale „Ştefan Petică” din Tecuci a găzduit lansarea volumului de poeme ,,din cauza poeţilor din preajmă’’, a scriitorului şi jurnalistului Gelu Ciorici-Şipote, aparută la Editura Axis Libri, în acest an.

Manifestarea a fost deschisă de prof. dr. Ilie Zanfir, managerul Bibliotecii ,,V.A. Urechia’’ din Galaţi, mare şi bun prieten al scriitorilor tecuceni, care a prezentat biografia scriitorului, subliniind că Gelu Ciorici-Şipote este unul dintre cei mai importanţi condeieri născuţi în nordul judeţului, fiind unul dintre puţinii jurnalişti „nealiniaţi ideologic sau altfel” din întreaga ţară. Distinsul profesor a avut cuvinte de gratitudine şi pentru sprijinul acordat de fiecare dată de Primăria Tecuci, prezentă în acea zi prin viceprimarul Mitică Hulea.

Eseistul Ionel Necula a apreciat şi el scrierile lui Gelu Ciorici-Şipote, atraăgând atenţia într-un fel că a doua carte de poezie a scriitorului este o diplomă de majorat scriitoricesc, ţinând cont că apare exact la 18 ani de la volumul de debut, foarte bine primit de către critică şi de către confraţii literaţi. Au mai luat cuvântul scriitorii Vasile Ghica şi Tase Dănăilă, viceprimarul M.Hulea şi doamna director a Bibliotecii Municipale, Daniela Grigoraş, remarcându-se atmosfera plină de ospitalitate…cam ca…ACASĂ. Tot de la Galaţi a venit scriitorul şi criticul Adi George Secară, a cărui intervenţie amical-critică am înregistra-o şi, cu voia criticului, o redăm. (Leon B.)

Realitatea noastră lirică cea de toate zilele şi nopţile… sau cum să îmblânzeşti dragonul Poeziei (cu mai multe capete)!*

Când jurnalistul doreşte să-şi mai salveze şi poetul „din preajma propriului suflet” (poartă „casa poeziei în sân”!), se mai întoarce şi în timp, mai adună poeme din trecut (poemele sunt şi ele ca vinul, cu cât sunt mai bune şi mai vechi, cu atât nu te mai saturi de ele), mai şi scrie poezie – chiar şi poezie „gherghef” şi, iată, mai şi publică o carte a Poeziei…

O poezie aproape macho, care mai dă pe candoare doar atât cât merită, reflectând, totuşi, o anumită iubire, de oameni în general şi de poeţi în particular (de unde şi efectul… titlului ales), dar mai ales de tată.

Un poem din anul 2012 (în volum sunt poeme din mai multe perioade de creaţie, unele fiind chiar din cartea de debut, „Carte de muncă”, 1996) începe aşa: „duhul meu devine trup îndârjit/ împietrit este în interiorul propriului meu trup/ rupe şi smulge carne şi sânge până la os/ se răsuceşte şi îmi loveşte rănile în acelaşi loc// prins în trădare devine răbdare/ cade în genunchi pe crucile moi de rumeguş…”, constituindu-se şi într-un sincer autoportret, dar şi într-o oglindă pusă în faţa contemporanilor.

Furia scriitorului şi a jurnalistului este poate cel mai bine şi mai consistent reliefată în poemul „am scris cu hârtia pe scris”, din anul 2000. Furie de om „angajat” (în sensul bun, cetăţenesc al termenului), care chiar crede că presa poate deveni a patra putere în stat: „eram unul dintre aceia care muriseră degeaba la revoluţia lor” (p.9).

Cu moartea pre moarte călcând, Gelu Ciorici-Şipote se întoarce pe cât posibil spre poezie şi ai săi slujitori: „ultima dată venisem spre voi după ce mă tăiase tramvaiul/ exact în atâtea bucăţi din câte sunt alcătuit”, posibil omagiu către un posibil model.

De altfel, în acest poem, se simte bine şi înfrăţirea cu un Mihail Gălăţanu, vechi prieten de cenaclu, şi cine ştie dacă Gelu Ciorici-Şipote n-ar fi fost la fel de apreciat ca poet la nivel naţional dacă n-ar fi căzut pradă ispitelor jurnalistice!

Desigur, timpul nu este pierdut: vâna lirică a lui Gelu Ciorici-Şipote este indiscutabilă, fiind o voce autentică, inconfundabilă pentru adevăraţii cunoscători, încadrându-se fără doar şi poate în tot ce a dat mai valoros „vechea şcoală” a cenaclului „Noduri şi Semne” din Galaţi, quasisupra…tradiţionalistă, lângă menţionatul Gălăţanu, Ion Zimbru, Simon Ajarescu, Ion Avram, ca să dăm doar câteva nume ale Poeziei (pentru totdeauna)…

Un puternic fir religios străbate creaţia sa, în pofida unor aparenţe, mai ales când avem de-a face cu poezia erotică. De pildă, „distilerii (III)”, cu un oarece ecou arghezian: „când de lângă tine am plecat şi am venit/ mănăstire-n drum m-am tot închipuit./ smirnă şi catapeteasmă, mai întâi lumină/ mie mi te lasă vie şi cu carnea/ ca Iisus de dinainte şi după Iisus// m-am lăsat acolo Ţie/ sigur vom fi cruce, dar şi cuie/ pentru tot ce este rugăciune/ tot văzându-L pe Acel ce vine// nu se poate să ne mai învingă/ dumnezeii cei de jos, când E doar sus/ El să iasă din icoane să ne strige:// – nu v-am părăsit, de aia nu-S” (p.25).

Poate mai corect ar fi de vorbit despre o nostalgie a originilor (şi în sensul dat de istoricul religiilor), a Sacrului. Meditaţia şi entuziasmul rostirii Adevărului, ca şi o oarecare doză de dragoste de provocare, îl pot face să constate că „apa nu mai umple marea pe pământ/ sunt doar multe şi albastruri moarte/ (…)// ieri n-o să mai ştie, mâine va fi limbă/ numai pentru sine clopotul e dus în vid,/ sigur o fi cerul gurii marea moleculă/ şi salivă-marea, un scuipat sublim!” (p.27).

Dacă ar fi fost ceva mai puţină încrâncenare şi mai mult umor, poate am fi putut vorbi (dacă ar fi avut rost o astfel de discuţie!) despre un Mircea Dinescu de la Galaţi, dar aşa avem de-a face cu o combinaţie aproape mortală de Tarkovski şi Şuşkin, ca să nu spunem câte ceva şi despre un strigăt eseninian (sau putem câteodată să ne gândim şi la Ion Mureşan, cu a sa „carte alcool”): „poezia mă va iubi ca o cârciumă goală/ îmi va scana măduva ridicând din sprâncene regale// dar îi pre-zic: sunt alcoolul aşezat pe ferestre/ desenaţi-mă semn, dar să fie pudic-obsecen// (…) alcoolul va arde răceala prea multor cuvinte/ ieşite din mine ca un ulei de răsărită/ niciodată rotită/ de soare ori vreodată nurlie// eu îi sunt golul şi cârciuma astral răsucită” (p.31).

Spuneam de o anumită nostalgie a originilor: celelalte origini sunt prinse, de exemplu, în „viziuni în liliac”: „sunt satul rătăcit în mine ca un ac!” (p.39). Şi tot acolo: „mă tot ucid ca rod în carul de cărat!// (…)// este în mine satul fără sat/ m-aş vrea păşind un lac retras/ dar n i m e n i este viermele de cari/ şi lemnul meu se zbate între lemn şi liliac!”

Astfel, pentru cine i-a fost dor de poezia lui Gelu Ciorici-Şipote, partea introductivă a cărţii „din cauza poeţilor din preajmă”, acesta poate fi mulţumit. Poezia îi este o iubită bună, cu „glezne fosforescente”, care ştie mereu ce a mâncat şi ce a băut poetul (dar şi cuvântul), mai scârbindu-se, mai amărându-se, mai flămânzind, dar întorcându-l pe poet către oameni (care-l iubesc şi înţeleg) atunci când trebuie.

Nu ne rămâne decât să repetăm ce spunea cândva Simon Ajarescu despre G. Ciorici-Şipote: „Pentru el Realitatea urlă de existenţă!” Şi probabil mai manipulează şi acum irealitatea asta în care trăim cei mai mulţi, pentru a învinge Stihiile!

Bref, un poet de (re)descoperit, mai ales dacă, precum un personaj liric de-al său, va începe să repare fericiri şi copilării… Copilăria despre care scria atât de simplu în „carte de muncă”: „copilăria mea cu două capete:// unul/ luând-o înaintea basmelor// altul/ rămânând în urma vacilor”… Parafrazând, am putea îndrăzni să zicem despre Poezia sa cu „n” capete: unul luând-o înaintea bestiilor (care se chinuiesc să creadă că sunt oameni), unul rămânând în urma iubirilor imposibile (că trebuie să existe!), unul sacrificându-se prietenilor, unul fluierând a pagubă, altul a har silabisind „imnuri ale cuvintelor”, altul sărutând icoane de sare…

Volumul de versuri care se anunţă, „se/cerea şi ciocanul” va avea, probabil, de luptat, şi de scurtat capete… Aceasta dacă nu va îmblânzi ceea ce este de îmblânzit! (a.g.secară)

*Gelu Ciorici-Şipote – Din cauza poeţilor din preajmă, Ed.Axis libri, Galaţi, 2014.

a.g.secară 1 - noiembrie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Fruntaşi în între

Dragi colegi, am vrut să dăm un semnal tuturor oamenilor ...

Buruiană Dorin se v

Unul din candidaţii la postul de primar al comunei Rediu ...

Familia liberală Ci

Audiată ca martor de DNA, Ciocan Elena se vrea primar, ...