logoImpact EST nr. 850 - 30.11.2020
logo

logo

Volumul poetului Gelu Ciorici – Şipote este construit pe două paliere stilistice diferite, dar reunite în mod armonios de-a lungul paginilor, două registre a căror diferenţă este, în primul rând, temporală, semnalată şi de către Mihail Gălăţanu, în prefaţa cărţii. Aceste registre sunt cel mai bine evidenţiate atunci când grupăm temele abordate de către poet: pe de o parte, avem teme tradiţionale precum natura, copilăria, religia, iubirea şi mediul rural, iar pe de altă parte, teme şi motive ale modernităţii, precum textualismul (care uneori trece în artă poetică), grafismul, identitatea, referinţele explicite la scriitorii contemporani ( Mihail Gălăţanu, Ion Avram, Simon Ajarescu) şi spaţiul citadin.

Îmbinarea celor două stiluri şi grupuri de teme se face în stil natural, într-un stil pe care cititorul îl percepe, în timpul lecturii, ca aparţinând poetului, ca fiind stilul lui Gelu Ciorici-Şipote. Diferenţele pot fi puse şi pe seama faptului că în volumul de faţă, autorul adună poezii scrise de-a lungul a câtorva zeci de ani. Cu toate acestea, volumul se constituie ca un tot omogen, poate şi datorită apropierii de maniera stilistică a optzeciştilor. Privind volumul prin lentila optzecismului, eterogenul poate fi considerat, în mod paradoxal, ca un semn al omogenităţii.

În afara acestor două stiluri diferite, se observă de-a lungul volumului de faţă şi o îmbinare a două registre opuse, cel spiritual şi cel material, concretizat cel mai vizibil şi reuşit în poezia „Dragă”, unde nevoia iubirii se contopeşte la tot pasul cu nevoia primară de mâncare, în versuri precum: „În afară de tine nu este pâine şi felul doi / (…) tu eşti plecată după statuia de pâine sărată/ şi-n forma căreia eşti/nefeliată” (p.45). Îmbinarea acestor registre este vizibilă şi atunci când poetul se apleacă asupra temelor religioase, ajungând deseori la o corespondenţă interesantă între planul spiritual, sacru, şi cel cotidian, profan, ca în cazul ciclului de poeme institulate, sugestiv „Distilerie”.

Chiar şi atunci când sunt tratate într-un registru mai mult sau mai puţin cotidian, temele religioase sunt întotdeauna sursa unor imagini lirice deosebite, de exemplu cea sugerată prin acest vers: „Nu v-am părăsit, de aia nu-S” (p.25). Structura aceasta mizează pe un paradox şi se păstrează de-a lungul volumului, prin versuri precum „Să nu răspundeţi, de aia întreb!” (p.28) sau „desenaţi-mă semn, dar să fie pudic-obscen” (p.31). Religiozitatea este asumată de către autor aproape corporal, deoarece o putem intui ca sursă de inspiraţie şi în poemele la care referirea la Mântuitor sau Dumnezeu nu este explicită, ca în amplul poem „Am scris cu hârtia pe scris”. În acest poem, care poate fi considerat de altfel emblematic pentru autor, imaginea descompunerii trupeşti este oferită ca metaforă pentru descompunerea sinelui, culminând cu negarea de sine sau cu negarea cunoaşterii de sine, printr-un vers care degajă forţă: „nu de la voi am aflat că scriu un roman?” (p.12).

În unele versuri întâlnim şi accente de protest din partea autorului – ce-i drept, acest lucru se întâmplă rar. Protestul este îndreptat împotriva falsităţii care înconjoară cele mai importante lucruri din punct de vedere spiritual sau intelectual, ca în poemul „Aţi simţit din ce parte bate vântul, adormiţilor!”. Acest lucru se întâmplă explicit în versuri precum „îl omagiaţi pe Eminescu sătui de mâncare şi vin (…) afişaţi un tragism fals, necazuri nu găsiţi nici cu lumânarea” (p.40), şi în versul următor: „elevii leneşi, speriaţi de bacalaureat şi admitere, ascultă cu atenţie şi aplaudă pentru că aşa le-a zis profa de română” (p.41). Prin imaginea lui Eminescu, tema religioasă se împleteşte cu cea scriitorească în poemul „Teii ca o carte fără pagini”, prin versurile în care poetul naţional este înfăţişat ca un mântuitor: „anul 101 de la era Eminescu” şi „Teii îl petrec pe Domnul Eminescu” (p. 37-38).

Dar majoritatea versurilor sunt îndreptate, într-un mod melancolic, resentimentar, spre propria persoană, spre propria condiţie, prin imagini negativiste şi, deseori, textualiste, ca în următoarele versuri: „Acest text pe care nimeni nu îl va citi” (p.11), „ faţa mea îi stătea oglinzii ca un os în gât” (p.11) şi multe alte versuri care funcţionează pe aceeaşi lungime de undă, producând un puternic impact sentimental cititorului. Forma grafică pe care o foloseşte autorul în poezia „Extemporal”, care înfăţişează o electro-cardiogramă şi care se păstrează în josul paginilor din acest volum, această formă reflectă starea poetului, precum şi starea pe care poetul o transmite, fiecare poezie părând a fi scrisă pe ritmul bătăilor de inimă, cu versuri sincere şi dureroase, care oferă o conectare directă la sentimentul simţit de autor, un sentiment transpus întotdeauna de către acesta cu deosebită claritate în poezie.

Simona Haidu 23 - mai - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Lungul drum al Româ

Mulţi români uită că aderarea în 2007 la Uniunea Europeană ...

Ambasadorul SUA la B

Un colaborator din SUA al Impact-est, gălăţean get-beget la origine, ...

Situaţia sectorului

Ministrul Adrian Oroş a participat la şedinţa de lucru organizată ...