logoImpact EST nr. 787 - 18.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Scrisoare deschisă către dl. senator Viorel Badea. Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gândit să mă felicite cu ocazia, cică,  „Zilei românilor de pretutindeni”. Redau mai jos scrisoarea d-lui senator, urmată de răspunsul meu, pentru că, nu-i așa, nu se cuvine să te heretisească omul,  iar tu să nu-i întorci amabilităţile.

 

1 Decembrie.


Dragi români de pretutindeni,


Cu prilejul „Zilei românilor de pretutindeni” vă adresez vouă, românilor din lumea întreagă, calde felicitări, precum şi îndemnul de a păstra în suflet spiritul, cultura şi limba românească.  Doresc să vă felicit şi să vă mulţumesc pentru contribuţia pe care o aduceţi la dezvoltarea comunităţilor şi a ţărilor în care vă aflaţi, precum şi pentru păstrarea şi afirmarea valorilor şi tradiţiilor româneşti.

Din Australia până în America de Nord, din Europa şi până în Asia, românii au ridicat pe podiumurile sportului de performanţă drapelul naţional al României, au dus la cele mai prestigioase universităţi frumosul grai românesc şi excelează în orice domeniu activează, făcând cinste ţării natale.

Trebuie să ne amintim că suntem români în fiecare zi dăruită nouă de Dumnezeu şi să păstrăm vii în inimile noastre cuvintele lui M. Sadoveanu: „Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic.”

Doresc să vă felicit, de asemenea, şi cu ocazia „Zilei Naţionale a României”. Avem datoria de a păstra vie şi a cinsti amintirea celor ce au luptat pentru unitatea şi libertatea poporului, precum şi de a privi spre viitor cu optimismul, curajul şi încrederea cu care au făcut-o şi strămoşii noştri, de la cei căzuţi pe câmpul de luptă, până la cei care au pierit în inumanele închisori comuniste.

Cu aceste ocazii, transmit românilor de pretutindeni cele mai bune gânduri şi urări de sănătate, fericire şi succes. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze România şi pe români, oriunde s-ar afla ei.


La Mulţi Ani România!

La Mulţi Ani români de pretutindeni!

Birou Senatorial Viorel Badea
Senator Pentru românii din Europa şi Asia
Membru al Delegaţiei Permanente a Parlamentului României la APCE
Preşedinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni
Tel/Fax: 0213101911
http://www.badeaviorel.ro/


RĂSPUNS

Dragă Domnule Senator Viorel Badea,

Sânt şi eu unul dintre „românii de pretutindeni” care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu ştiam, „Zilei românilor de pretutindeni??.

Vă mulţumesc pentru caldele urări şi îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sunt exagerate în ce mă priveşte pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresaţi.
Nu am adus nici o „contribuţie” comunităţii care a binevoit să mă primească (în afară de câteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile româneşti”, nu practic sport de performanţă sub drapelul ţării, iar singurul domeniu în care „excelez” deocamdată este livrarea de mâncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un orăşel scoţian.

Alta ar fi fost însă situaţia dacă mi-aţi fi scris, dvs. sau unul dintre numeroşii dvs. colegi din Parlament, acum şase luni, când încă nu eram un român „de pretutindeni”,  ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iaşi. Aş fi putut să vă răspund că sunt cercetător ştiinţific la Universitatea Al. I. Cuza şi că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima  ediţie critică a celei mai vechi Biblii româneşti (Ştiaţi că suntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediţie critică?). M-aş fi mândrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanţă sub drapelul ţării, cum spuneţi, şi m-aş fi lăudat că am dus şi eu puţin din „graiul ţării” mele pe la Paris şi Geneva, sau că mi-am petrecut şapte ani printre vechile manuscrise româneşti, primind pentru munca mea o sumă cum laude. Dar nici dumneavoastră nu mi-aţi scris, nici eu nu v-am răspuns. Aşa merg lucrurile, cum s-ar spune.

Dar de ce îmi scrieţi tocmai acum, când mi-am luat lumea în cap, împreună cu ai mei, şi ne-am alăturat şi noi „românilor de pretutindeni” care îşi caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în ţară?

Ca să îmi arătaţi că vă pasă?

Dacă vă pasă atât de mult de „valorile şi tradiţiile româneşti”, de ce nu mi-aţi scris, dvs. sau colegii dvs., pe când eram în ţară? De ce nu m-aţi întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu si colegele mele, tineri doctori în filologie şi slujbaşi ai culturii române pentru care suspinaţi acum? V-aş fi rugat atunci, dacă ştiam că vă interesează atât de mult istoria neamului, să faceţi ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-aş fi chemat la Iaşi să vedeţi cum trăieste de pe o zi pe alta un antrenor de performanţă, pentru care s-a cântat imnul României la Berlin, şi cum nişte copii devotaţi se antrenează să devină campioni pe podelele roase şi pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aş fi dus prin oraş şi v-aş fi arătat Filarmonica ieşeană, care de zece ani stă să se prăbuşească sub schele, şi Teatrul Naţional, mutat într-un cub de carton. Şi la urma urmei, dacă tot invocaţi acum cuvintele lui Sadoveanu şi îndemnul „să
devenim un popor vrednic”, v-aş fi spus că de douăzeci de ani mă simt, în fiecare zi, minţit, furat şi umilit în ţara mea. Şi că am obosit să devin „vrednic” printre şmecheri, canalii politice  şi „băieţi deştepţi”.

Dar, repet, nici dvs. nu m-aţi întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Şi atunci, de ce m-aţi găsit tocmai acum?

Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiţi pe emigranţii români cu ocazia unei aşa-zise „zile a românilor de pretutindeni”.  Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de  pretutindeni”, există doar o singură zi a românilor şi a României din care găştile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine si pe alte milioane de compatrioţi, să ne luăm lumea în cap,  să ne lăsăm în urmă limba, părinţii şi prietenii şi să ne căutăm pe aiurea pâinea şi dreptatea. Ce sărbătoare vedeţi în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărţite, pentru fraţii şi prietenii lăsaţi în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni” ai căror copii s-au spânzurat în ţară de dorul lor. Şi, în general, nu există sărbători adevărate când te afli „pretutindeni”,  ci doar acasă.

Iertaţi-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiţi dvs. de „valorile româneşti”. Ocupaţi-vă de ele în ţară, acolo unde „cultura şi valorile româneşti” sunt lăsate în paragină. Şi v-aş mai ruga ceva. Sunteţi totuşi un reprezentant al clasei politice româneşti. Aveţi decenţa de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat pentru libertatea poporului”. În Franţa am cunoscut un om care şi-a pierdut o mână în masacrul de la Otopeni, în decembrie ’89. Lucrează acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoşi. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sunt amintiţi eroii din decembrie ’89. Altfel, o duce bine (în curând, îl veti putea vedea şi auzi într-un documentar tv despre Revoluţie, apropo, nu-i aşa, de cei care „fac cinste ţării natale”).

La sfârşit, aş vrea să vă asigur că nu mi-e ruşine că sunt român. Aşa mi-am învăţat şi fetele, să nu le fie ruşine să spună de unde vin.
Singurele momente în care mi-e ruşine că-s român sunt atunci când politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aş cere să păstraţi măcar distanţa tăcerii?

10 - februarie - 2013

One Response so far.

  1. ARISTIDE PETCU (ARY PETKU) spune:

    Stimate D-le Badea Viorel,

    De si au trecut mai mult de doua luni, de la data in care Dvs. ati trimis o scrisoare deschisa tuturor ROMANILOR, care de voie/nevoie, a fost siliti sa paraseasca tara in care s-au nascut.Sa va spun si eu cateceva despre mine. Am implinit 80 de ani. La varsta de nic 17 ani am fost arestat, copil fiind inca, am fost trimis in iadul de la Pitesti, in bratele lui Turcanu.Cred ca nu e nevoie sa va povestesc, zilele”fericite” petrecute acolo.Am fost tarat prin inchisorile Jilava, unde am fost retinut pana la condamnare, chipurile, unletire impotriva statului, de acolo trecand prin PITESI,AIUD,GHERLA,CANAL si din nou la JILAVA(dupa aproape 4 ani) am fost „eliberat”. De fapt inca TREI ani am stat cu valiza pregatit. Tribunalul Militar din Bucuresti, a considerat ca nu am primit destui ani. Sm devenit major in inchisoare. Dupa 8 ani furati de comunism a copilariei mele, cu tinicheaua legata, nu am putut sa continu studiile, dorin sa urmez medicina, am lucrat 15 ani la locul desemnat de guvernul comunist. In 1969, am reusit sa parasesc Romania, gandidndu-ma la copilul meu, caruia nu-i doream aceasi soarta.Nu a putut intra la facultate ca cetatean roman, aterminat stomatologia ca, student strain in propria lui tara. Am aflat de Legea 221/2009, am intentat proces de daune morale impotriva actualului guvern, dar din pacate procesul meu a fost respins ca NEFONDAT.Ce considera guvernul actual nefondat? copilaria,tineretea, viata mea sacrificata? pentru ei, acest lucru este nefondat.Mai santem, din pacate doar cativa in viata iar pentru acel guvern care are in vedere, nu fericirea, bunastarea poporului roman, ci imbogatirea lor.Vile,( multe) case, concedii in strainatate pe care eu nu imi permit sa le fac de si traiesc in SUA,( am venit prea tarziu si fara nici-o meserie) datorita comunistilor. In cei 23 de ani, Guvernul nu a avut bani pentru noi, si nu are nici pentru cei care inca traiesc in Romania, a trebuit ei sa se imbogateasca prima data. NOI, am fost batjocuriti atuncea si santem batjocuriti si acuma. NOI, cei care mai santem in viata, si toti ceilalti care au dreptul la despagubire dupa Legea 221/2009, pe care dvs. cei de la guvern si parlament ati mutilat-o pana ati distrus-o,\Va rugam foarte mult,decat sa trimiteti felicitari si multumiri patriotesti, sa faceti tot posibilul si gasiti cativa adevarati ROMANI, care au constiinta si facei cei drept.NU NE MAI ARUNCATI LA GUNOI. nOI AM SACRIFICAT VIATA, dVS. CE ATI FACUT? da stiu, ati devenit cu totii milionari cu case, vile,terenuri. Faceti in ceasul al 12-lea, ce este dreptul nostru pe care o meritam. Va doresc, de fapt nici nu stiu ce va pot dori. Dvs, aveti tot ce noi nu avem si nu am avut. DREPTATE.
    Regards,
    Aristide Petcu

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”