Lui Sergiu Dumitrescu, politruc de partid, arhiepiscopat şi de stat, alintat inspirat Bolovanul Popii de către senatorul Ilie Plătică Vidovici, îi vine stânca de gresie de Başchioi tot ca un bolovan plesnit, parcă, pe un postament din beton armat aşezat pe o căcătoare (vezi în detaliu rubrica „FOTO BOBY”) aşezată pe gazonul din spatele pavilionului administrativ al Grădinii Botanice.
Din ce văd eu în poză, bolovanul din gresie pare sculptat de timp, de transport şi de aşezare pe poziţie, nicidecum prelucrat de maestrul care a fost. Sau nu. Scopul, însă, este mărgica, celebra mărgică pe care o face ori ce asudat care tot haleşte demnităţi publice… şi private. Ştim că Dumitrescu nu o să mai fie preşedinte-mason de Club Rotary „Dunărea de Jos”. Da, dar orice deces trebuie marcat, nu? De aia a fost nevoie de bani publici şi privaţi. Ca să-şi scrie Sergiu numele şi funcţiile, cu banii altora. Iar când va reveni de la Viena, de la „Zilele Dunării”, o să re-comande nişte litere din metal pentru a se imortaliza dimpreună cu toţi cotizanţii, decedaţi şi ei înainte de a se naşte”.
Că de aia-s pietre, mereu pietre, şi nu trepte!