Fraţilor, n-am învins! Aşa se vede şi după 30 de ani de scursură a timpului de la Revoluţia din 22 Decembrie 1989. Confirmările au venit continuu în toţi aceşti ani: ceas de ceas, zi de zi, lună de lună, deceniu după deceniu. Am fost seceraţi prin foc încrucişat în fiinţa şi duhul nostru, în economic şi social, în mentalul individual şi colectiv, încât nu numai că ni s-a făcut scârbă de voi, dar ni s-a făcut lehamite şi de noi înşine. Aşa de tare ne-aţi călcat pe cap încât ne doare şi umbra! Dar ştiţi că toate acestea par a nu mai fi, pare că pot fi şterse, uitate şi iertate? Sigur ştiţi. Numai că nişte ticăloşi, jegoşi prin interior mai mult decât la exterior, aşa cum i-am receptat în decembrie 1989 pe mulţi dintre aceia care au vrut să rupă cu anonimatul în care vieţuiau, au ţinut să se transforme din puşcăriaşi sau puşcăriabili, din analfabeţi şi inculţi, în LIDERI. Şi au trecut la lupta cea mare cu mintea odihnită, că doară ei n-au stat pe baricade, ci la mangleli şi futinguri în sediul tineretului revoluţionar din Galaţi, sau staţiile de metrou unde erau cazaţi mai bine decât visaseră la casele lor, încât, în ianuarie, la cererea expresă a Consiliului Naţional al Frontului Salvării Naţionale de a ne retrage fiecare organizaţie teritorială a tineretului revoluţionar oamenii, nu puteam să-i dezlipim nici cu ranga de pe mierea taberelor din staţiile de metrou şi de la Muzeul Colecţiilor de Artă, unde Galaţiul avea un detaşament organizat.
Ştiu bine filmul acelor vremi. La Galaţi, în punctele fierbinţi, unde erau altare improvizate, se strângeau chete din mila publică pentru susţinerea cauzei. Câţiva jmecheri, contemporani sau post-mortem (vorba temei!), cu asta se ocupau: mangleau tot ce se aduna în numele unei cauze colective, în nume personal! De la bani, salamuri şi telemea, până la pâine şi ajutoare. Cei pe care îi numisem să se ocupe de distribuirea unor astfel de ajutoare venite din UE, mi-au repartizat şi mie, ca preşedinte al lor, un sacou. L-am probat şi l-am lăsat într-un cuier în sediul fostei judeţene UTC. Peste două zile nu mai era: îl mangliseră fix cei pe care îi numisem sa distribuie miere!
Sigur că în insectarul cu persoanele cărora le-a fost conferit staniolul de cetăţean de onoare al judeţului Galaţi, prin hotărâre şi vot al plenului consilierilor judeţeni, există şi OAMENI cu merite, ei înşişi fiind nişte repere în societate care nu au aşteptat neapărat Revoluţia ca să iasă din anonimat. Lor le prezint scuze că au acceptat să fie amestecaţi în acest insectar. Şi ei, ca şi mine, ştim că dacă Revoluţia nu ar fi triumfat, am fi fost executaţi pe stadion.
Băi, Reginald, tu pe unde ai murit la Revoluţie?!
Dacă o parte dintre aceşti „revoluţionari” deveniţi cetăţeni de onoare ar fi ştiut din partea cui vine propunerea, s-ar fi ascuns sub plapumă de ruşine, cum şi atunci la Revoluţie au făcut-o, neasumându-şi prin semnătură, mai bine de o lună de zile, opiniile şi atitudinile publicate la gazetă.
Insul care a făcut propunerile pentru ca nişte inşi să fie băgaţi în seamă ca cetăţeni judeţeni de onoare, se numeşte Verholeac Reginald – Cătălin. Acest individ a moştenit funcţia şi caracterul lui Valentin Alexa, devenind după moartea celui din urmă, preşedinte al Asociaţiei „Tinerii Eroi ai Revoluţiei – 22 decembrie 1989”. Din poziţia asta, Reginald a solicitat CJG acordarea titlului de cetăţean de onoare post-mortem unor falşi revoluţionari ca şi el, doar că ăştia au părăsit ţâţa de la care au supt cu voluptate continuă. Consilierul judeţean SIMBANU Ionică a luată această solicitare de mâner şi a transformat-o în iniţiativă, care a devenit hotărâre a CJG. În felul acesta, următorii morţi s-au trezit cu titlul de „Cetăţean de Onoare al judeţului Galaţi”.
Iată-i în ordine alfabetică, nu a înmormântării, că doară nu la Revoluţia din 1989, sau pentru ea, au murit ei, unde se moare în masă, fie şi pentru a justifica o lovitură de stat, (dar eu aş numi-o răsturnare de orânduire socială, totuşi): Alexa Valentin, Mafteiu Cecilia-Ioana, Manolachi Donel, Manole Ioan, Moise Elena şi Tache Petre-Dragoş. Dumnezeu să-i ierte că au devenit şi cetăţeni de onoare…
Desigur, băi, Reginald, că tu nu l-ai cunoscut pe tătucul Revoluţiei de la Galaţi decât din auzite. Aşa că muşchiul tău atrofiat de la gloanţele pe care le-ai încasat la Revoluţie, n-a vrut să-l propună şi pe Ilie Plătică Vidovici ca cetăţean de onoare la categoria post-mortem. Şi dacă încă nu murise când făceai tu această şeptică cu cetăţenii judeţeni de onoare, l-ai sărit şi de la pre-mortem şi te-ai vârât pe tine şi pe alte ciuperci…Dumnezeu să-l odihnească pe SENATORUL ILIE PLĂTICĂ VIDOVICI, căruia i-am fost mereu un înverşunat opozant.
La pre-mortem, insectarul de onoare are 30!
La solicitarea aceluiaşi fals revuluţionar s-au băgat în seamă ca iniţiatori, următorii consilieri judeţeni neremarcaţi prin fapte deosebite, precum cei 30.
Iată cine s-a vârât vârât în seamă ca-n…: Căluean Anghel-Costel, Creţu Sorin, Cristovici Viorel, Dănăilă Sorin, Gaiu Magdalena, Radu Valentin, Simbanu Ionică (iar, mă?!), Ştefan Ion şi Ursu Nicuşor. Chiar, de ce la CJG-ul lui Costică Fotea numele şi prenumele se scriu aşa, ca la unguri?
Iar acum, fără să mai comentăm, căci dorim să vă lăsăm vouă, tuturor, această plăcere sau răzbunare, trecem la enumerarea celor fixaţi cu pioneza onoarei de cetăţean: Băleanu Costică, Ciriplinschi Florin, Comşa-Ciupercă Virgil Pompiliu, Dalaban Ştefan, Dumitru (Anghel) Mariana, Florea Panaite, Florea Maria, Ghiormez Aurelian Jan, Grigorescu (Spiridon) Mariana, Huminic Gigel, Lazarovici Mihalcu Grigore, Lupu Gicu, Macovei Radu, Manofu Aurelian, Manolache Gabriel-Marian, Mărăndici Nicolae, Marin Vasile, Mocanu Maftei, Nanu Katiuşa-Aurelia, Picătureanu Constantina, Pohrib Alexandru, Pohrib Petrică, Siminischi Maria, Spiridon Florin, Stoica Ion, Strat Valentin-Rareş, Stratulat Vasile-Viorel, Temneanu Ioan, Toporău Florinel, şi, cu voia dumneavoastră, ca Ion Iliescu în CFSN, ultimul în insectar, mă înfig şi eu, Vergoleac Reginald-Cătălin.
Amin!
