logoImpact EST nr. 840 - 26.09.2020

inoata-in-asfalt_780fdbbb29b0c4Privită în ansamblul ei, o societate nu se dezvoltă omogen, în aceeaşi ritmică, în toate componentele ei. Unele pot avea un ritm de dezvoltare mai alert, altele mai domol. Se înţelege că planurile se reglează prin politici de stat, prin măsuri oportune de echilibrare a segmentelor de viaţă socială

Vorbim despre evoluţie, dar, de fapt, în aceste rânduri ne interesează ce se întâmplă atunci când anumite componente ale vieţii sociale se degradează, se erodează şi intră într-n declin radical, atât de radical încât afectează grav însăşi devenirea normală a vieţii. Ce se întâmplă dacă degradarea unui sector de viaţă socială a devenit aşa de prăpăstioasă că chiar statul este excedat şi se  vede neputincios în intenţia sa de redresare şi de re-aducere – a instituţiei aflate în derivă – în parametri unei funcţionalităţi normale prin mijloace legislative clasice?

De bună seamă, ne aflăm într-o situaţie de excepţie, de răspântie iar măsurile ce se impun reclamă, la fel, un caracter de excepţie. Aici, în capacitatea de a opera cu mijloace neobişnuite, cu măsuri ferme, radicale, dure şi eficiente  stă curajul statului  de a-şi impune voinţa în curmarea unei situaţii de anormalitate. Când deriva –  apărută instantaneu sau cultivată de forţe malefice –  tulbură nu doar normalitatea devenirii, ci chiar viitorul etniei, statul şi guvernul care îl reprezintă este nevoit să recurgă la mijloace radicale şi dure, oricare ar fi preţul acestui act temerar. Prezentul, dar mai ales viitorul naţiei şi al generaţiilor ce urmează trebuie si fie prioritare şi nimic nu scuză placiditatea, torpoarea, invocarea stării de  neputinţă, sau de nepricepere. Istoria a consemnat multe cazuri când a trebuit să intervină dur şi cu măsuri neşovăitoare când a fost nevoie să restabilească normalitatea într-un domeniu care o luase anapoda. Statul georgian, bunăoară, n-a stat pe gânduri când a văzut că poliţia nu se mai poate redresa cu mijloacele obişnuite; A desfiinţat-o pur şi simplu şi-a lăsat ţara, o vreme, fără poliţie, până când a re-înfiinţat-o cu alte cadre cu alte misiuni şi, fireşte, cu alte  viziuni profilactice.

Într-un fel asemănător a procedat şi Den Xiaoping când a constat mulţimea de diplome eliberate de Universităţile chineze fără nici o acoperire ştiinţifică. Multe din ele, licenţe, masterate, doctorate au fost acordate pe criterii de partid, în special celor cu munci de răspundere în organismele partidului comunist chinez. Molima era aşa de extinsă că nu se mai putea redresa printr-o lege mai bine gândită sau prin destituirea celor vinovaţi de această gratitudine în acordarea de diplome pe nedrept. Ce-i de făcut? – s-o fi întrebat liderul chinez, consternat şi el de situaţia nefirească ce bântuia în întreaga Chină? Milioane de specialişti îşi arborau diplomele ca pe nişte trofee, fără să le poată legitima printr-un spor de cunoaştere corespunzător. Situaţia era disperată, pentru că se încetăţenise un sistem prin care orice nevolnic putea intra în posesia unei diplome.

Liderul chinez a avut atunci un curaj nebun. A anulat, printr-o lege, toate diplomele şi-a instituit, pentru cei cu abilităţi evidente, un sistem de echivalare în baza unor examene foarte riguroase. Nici zece la sută dintre vechii licenţiaţi n-au trecut aceste examene pentru a deveni specialişti adevăraţi.

De asta spun; situaţia României nu este prea diferită de cea chineză, dar ne lipseşte un guvern responsabil, dispus să pună capăt acestui trafic de diplome contrafăcute şi de doctoranzi cu diplome plagiate. S-a umplut ţara de haretişti, care n-au, bieţii de ei, nici un minimum de abilităţi pentru meseria aleasă, nu din vocaţie, ci din nevoia de a beneficia de o chenzină şi o licidare lunare. Am umplut cancelariile cu cadre didactice care nu ştiu cu ce se serveşte pedagogia şi-am sacrificat deja câteva serii de elevi. Mulţi haretişti, dar şi de la alte instituţii privater pot fi întâlniţi în posturi de conducere, iar prestaţia lor nu este doar păguboasă, ci ostentativ îndreptată împotriva aceea ce se consideră valoare, calitate şi competenţă. Repudiază ca alambicat şi nepotrivit tot ce depăşeşte nivelul lor de cunoaştere şi înţelegere. Oare cât rău trebuie să mai producă pentru ca,  în adevăr, să se ajungă la concluzia unei măsuri radicale?  S-au emis atâtea legi care să  îndrepte starea de lucruri imposibilă în care s-a ajuns, dar nici una n-a dat rezultatele aşteptate. A devenit evident că septicemia este generalizată şi nu se poate vindeca decât prin măsura radicală a extirpării răului din rădăcină. Am uitat oare cât de greu s-a găsit un ministru la învăţământ cu doctoratul neplagiat?

Nu-i exclus ca, printre cei loviţi de această măsură radicală, dacă se va lua să fie, şi specialişti bine pregătiţi, capabili să-şi treacă examenele pe bune, fără să recurgă la sportul naţional al plagiatului, dar aceştia  nu trebuie să-şi facă probleme, vor avea posibilitatea s-o dovedească prin sistemul de examinări riguroase, la care vor avea dreptul toţi cei cărora li s-au anulat diplomele.

Aceeaşi situaţie este şi la postul naţional de televiziune. S-a burduşit aşa de mult statul de funcţiuni, s-a căpuşat aşa de gonflat şi s-au cumulat atâtea intervenţii ale politicului în această instituţie că nu se mai poate redresa decât printr-o curajoasă desfiinţare. Nu va fi o dramă dacă o perioadă, să zicem, câteva săptămâni, nu vom avea TVR1. Abia atunci se va putea elimina tot ceea ce  parazitează acest canal şi se va putea pune bazele unui nou început. Cu cât vom întârzia aceste măsuri dure cu atât mai rău pentru că până la urmă tot aici se va ajunge.

Ar mai fi ceva: Toate aceste măsuri vor trebui dublate de sancţiuni foarte severe împotriva celor care au încurajat furtul intelectual, a conducătorilor ştiinţifici care au asigurat asistenţa de specialitate a tezelor de licenţă sau a doctoratelor. Fără această măsură, dreaptă şi descurajantă, cancerul poate regenera şi va trebui s-o luăm iarşi de la început.

Suntem într-un an electoral când relele, de regulă, sunt ţinute sub preş, pentru că nu dă bine la mulţi dintre cei cărora li se cere votul. Vor fi mulţi indispuşi de această măsură, dar dacă nu se intervine acum, când încă se mai poate îndrepta, aceştia vor deveni majoritari şi vor face legea în ţară. Fireşte, după chipul şi asemănarea lor. O eventuală întârziere ar fi un semn că chiar asta se doreşte.

A scris aceste rânduri astrigente, cu arţag şi cu năduf,

Ionel Necula   

Ionel Necula 29 - aprilie - 2016

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Fruntaşi în între

Dragi colegi, am vrut să dăm un semnal tuturor oamenilor ...

Buruiană Dorin se v

Unul din candidaţii la postul de primar al comunei Rediu ...

Familia liberală Ci

Audiată ca martor de DNA, Ciocan Elena se vrea primar, ...