logoImpact EST nr. 704 - 17.11.2017

Paradox de România, de la o zi la alta, ţara are energie electrică de exportat, apoi, şoc şi groază, nu mai poate funcţiona dacă nu se pune pe importat. Ce să fie o astfel de ciudăţenie în zilele de graţie şi graţiere ale ordonanţelor Grindeanu?  O privire de adâncime este greu de formulat, dar o enumerare a contextului ne poate limpezi măcar în parte mirările. În ultimele luni, aproape în fiecare zi, România a fost net exportatoare de energie. Pe medie orară, exporturile au fost între 300 de MW şi până la 1.500 de MW. Odată cu creşterea producţiei de energie eoliană, creşte şi exportul net de energie.
Cu alte cuvinte, atunci când bate vântul exportăm mai mult, deci, cu preponderenţă, energia eoliană este cea care se vinde la export. În principiu, acesta este un lucru bun. Vindem energie la export, deci firmele care o fac aduc bani în ţară. Însă, aici intervine o mare problemă. Energia eoliană are succes la  export pentru că este ieftină şi este ieftină pentru că administratorii sutelor de parcuri eoliene din ţară sunt subvenţionaţi pentru a produce de către toţi consumatorii de energie din România, inclusiv de către populaţie. Dacă luăm în calcul, doar pentru ultimele luni, exporturi medii zilnice de 700 de MWh, la un preţ mediu de 30 de euro/MW, atunci avem o situaţie interesantă care arată că, zilnic, subvenţii de milioane de euro achitate de către români în factura la energie sunt exportate către vecini.
De la 1 ianuarie 2015, piaţa de energie din România este conectată cu pieţele similare din Ungaria, Cehia şi Slovacia. Acest lucru înseamnă că energia produsă în oricare dintre aceste ţări este tranzacţionată liber pe o piaţă unică. Mai înseamnă că, potrivit legii economice, energia ieftină migrează către piaţa mai scumpă. Astfel se explică faptul că energia ieftină eoliană produsă în România pleacă cu sutele de MW orari către pieţele vecine, unde este plătită mai bine, alimentând consumatorii din Ungaria, Cehia şi Slovacia. Este ieftină pentru că este subvenţionată de toţi consumatorii de curent din România prin sistemul certificatelor verzi, contribuţie care este evidenţiată distinct şi în factură. Prin lege, fiecare MWh produs în centralele eoliene şi solare este preluat automat în sistem şi primeşte subvenţie. MWh eolian primeşte jumătate de certificat verde iar cel solar trei certificate. Un certificat verde costă 28 de euro, deci administratorului parcului eolian îi intră din start în buzunare 13,5 euro pentru fiecare MWh produs, iar „fotovoltaicului” 81 de euro. Pe lângă aceste sume, investitorii din domeniu mai primesc bani şi la vânzarea propriu-zisă a energiei pe piaţă.
Dacă firmele ce administrează parcuri eoliene şi fotovoltaice produc cea mai ieftină de energie, de exportul ei se ocupă traderii, atât locali, cât şi zonali, care au birouri în mai toate ţările din regiune şi care tranzacţionează permanent cantităţi mari de energie.
Marii producători de energie, care pot fi competitivi la export, precum Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, nu au voie, prin lege, să vândă în mod direct energia produsă la export. De altfel, aceasta este o mare nemulţumire a lor, pentru că îi privează de sume consistente, care altfel intră doar în buzunarul traderilor.
România are instalaţi circa 5.000 de MW în centrale eoliene şi solare, la o capacitate totală de producţie, care include şi termocentrale vechi, cu o tehnologie depăşită, ce sunt pornite doar ocazional, de 20.000 de MW. În ultimii doi ani, România a fost net exportatoare de energie, cu o cantitate anuală de circa 5-6 TW, în mare parte energie ieftină, eoliană şi fotovoltaică. Ţara noastră are un mix echilibrat de energie. O treime din producţie este hidro, o treime termo, restul fiind energie nucleară şi energie verde. Populaţia consumă anual circa 11 TWh.
Hidroelectrica “sparge” recordul de profit şi devine cea mai valoroasă companie a statului român
Preţul mediu cu care compania a vândut energia, în 2016, pe bursă a fost de 150-160 de lei/MWh, la nivelul preţului de piaţă. Pe reglementat, către populaţie, Hidroelectrica a vândut cu 120 de lei/MWh.
În 2012, din cauza poverii contractelor cu “băieţii deştepţi” din energie, când compania era nevoită să vândă curent sub costurile de producţie, Hidroelectrica a intrat în insolvenţă, cu datorii de peste 1 miliard de euro.  Administratorul judiciar Euro Insol a denunţat toate contractele păguboase şi a restructurat compania, astfel că, începând chiar cu anul următor, Hidroelectrica a intrat pe profit. Ieşirea din insolvenţă a fost în iunie 2016. De la momentul 2012 şi până în prezent, Hidroelectrica a contabilizat profituri de circa 1 miliard de euro.
Hidroelectrica deţine o putere instalată de circa 6.000 de MW în hidrocentrale şi acoperă, în mod uzual, circa o treime din producţia naţională de energie. În acest an, compania ar urma să se listeze la bursă, atât la Londra cât şi la Bucureşti, aşteptările fiind ca această listare să fie cea mai de succes din istoria României, chiar peste cea a Romgaz.

Silviu VASILACHE 17 - februarie - 2017

Lasa un raspuns


“Demagogia, disimu

Regele Mihai I AL ROMÂNIEI este pregătit de inevitabila PE-TRECERE, ...

Galaţiul a câştig

Cristian Dima este un lider de partid, încă nevirusat politic. ...

Dima a obţinut mode

Chiar neparlamentar fiind, liderul ALDE, Cristian Dima, reuşeşte să-şi impună ...

Noi scumpiri la gaze

Anul Nou ne aduce nouă noi scumpiri, să ne învăţăm ...