logoImpact EST nr. 751 - 16.11.2018

Primul articol din seria dedicată Asociaţiei Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Galaţi – prescurtat, CARP Galaţi – l-a prins pe Ion în Bulgaria, la schimb de experienţă pe banii CARP.
Era imperios necesar să afle ce părere au bulgarii despre mersul treburilor cu pensionarii gălăţeni. Şofer i-a fost Mihăiţă, directorul administrativ al CARP Galaţi. Călătoria a fost plăcută; vremea frumoasă, reduceri de extrasezon, maşină nouă – un elegant SUV Ford Kouga – cumpărată recent, din banii pensionarilor zdrenţuiţi de suferinţe, care fac cozi pentru câte-un ajutor de 30-50 de lei.
Nu ştim dacă cei de la Poliţia Locală l-au vizitat iar, zilele astea, să schimbe impresii de voiaj. Când au descins, cât pe ce să se-mpiedice de schela pictorului autorizat – acoperirea minim formală pentru lucrările fără acoperire din sediul de pe Domnească.

 

Pensionarii habar nu au că sunt investitori imobiliari…degeaba

Reluăm expunerea faptelor, într-un scurt rezumat:
În urma unei sesizări, Poliţia Locală Galaţi verifică reclamaţia, constată şi amendează CARP Galaţi cu 1000 de lei, pentru lucrări neautorizate, la un imobil de patrimoniu.
Constatările ilegalităţilor nu s-au făcut doar în privinţa lucrărilor la clădirea de patrimoniu istoric, din strada Domnească 52, ci şi la imobilul din strada Tecuci nr. 3, bloc V3, tronsonul 1-2 aflat – surpriză – tot în proprietatea CARP Galaţi, deşi pe site-ul lor oficial se minte că „Singurul imobil care se mai află în proprietatea C.A.R. Pensionari Galaţi, este actualul sediu din strada Domnească nr.53.”
Ion Mehedinţi, înscăunat director, plăteşte – că doar nu dă din consistentul lui salariu, ci din banii pensionarilor, pe care a ajuns să-i gestioneze cum are chef, fără număr şi fără control intern. Amenda modică n-a rezolvat, însă, problema cea mai acută: distrugerea elementelor unice, de patrimoniu, din clădirea de pe Domnească: lucrările continuă.


Un miliard, pe apa sâmbetei

Achiziţia spaţiului supraevaluat de la blocul V3 este nu doar umflată, ci şi inoportună.
Exista o soluţie mestecată îndelung, pritocită şi răs-calculată (cum e şi firesc, când plăteşti din banii oamenilor).
Era prevăzută şi pregătită construirea unui sediu nou, în curtea mai mult decât încăpătoare a celui actual, cu probleme de restaurare şi de clasare ca patrimoniu.
Era prevăzută şi aprobată construirea legală, cu proiect de autorizaţie, cu documentaţie tehnico-economică, cu documentaţtie de achiziţii conform legilor în vigoare. Se obţinuse până şi avizul comisiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor (după trei ani de insistenţe şi modificări repetate ale proiectului).
Probabil, nu era loc şi de parandărăt, cine ştie cât de complicate erau hârtiile.
S-a luat măsura de renunţare la proiect şi de trecere pe pierderi a banilor cheltuiţi – aproape un miliard de lei vechi, de 100 de ori suma cu care l-a gâdilat Hahui pe Ion.
Dar asta e, banii oamenilor s-au dus, dintr-un harşti de condei, pe pierderi – iar aşa-zisa consolidare şi restaurare de pe Domnească 52 continuă.
Consultând un specialist autorizat în construcţii, am aflat că s-a procedat de mântuială – mascându-se efectele, fără a se elimina cauzele. Concret – aplicarea unor grile de plastic, montate pe pereţi, va ţine întrucâtva tencuiala şi zugrăveala, dar nu pe termen lung. Dezumidificarea cu un aparat special plasat în interiorul clădirii reprezintă tot o soluţie pe termen scurt – deoarece nu rezolvă problema infiltraţiilor din sol şi din subsol, din ţevile de tip stropitoare.
Cum ar fi fost corect să se procedeze, dacă tot s-a ales varianta consolidării, refacerii şi restaurării? …Păi – tot în opinia specialistului autorizat – ar fi trebuit:
1. Să se comande o expertiză tehnică autorizată, cu studiu geotehnic, să se depisteze exact de unde provin infiltraţiile de apă.
2. Să se elaboreze un proiect de specialitate, de către un proiectant autorizat, pe baza prevederilor expertizei tehnice.
3. Să se obţină iar toată gama aprobărilor necesare demarării proiectului, inclusiv şi cu prioritate pe cea a Ministerului Culturii şi Cultelor.


S-a lăsat cu moarte de om, pardon, de cenzori

Destinele cenzorilor au fost paralele cu destinul clădirii: au crăpat ţevile-n ei. Au murit de inimă, de atac cerebral, de frică, de furie.
Statutul prevede, obligatoriu, funcţionarea comisiei de cenzori cu un număr impar – adică minim trei.
Primul s-a dus în 2017, a opus rezistenţă conducerii până când supărarea i-a stins lumina. S-a tot contrat la CAR, dar a murit acasă, în cel mai oportun mod – astfel încât a rămas drum liber spre postul de cenzor-şef; a fost plombat de o femeie, cu totul supusă clanului conducător.
Infiltrată în poziţie superioară, aceasta l-a tocat sistematic pe celălalt cenzor supravieţuitor. Acesta n-a trecut de 2018, a plesnit ceva în el chiar în sediul CARP Galaţi, în timpul unui scandal monstru. Urletele se auzeau din stradă. Cică urmele de lovituri de pe decedat s-ar fi produs „în cădere”, aşa a decis procuratura, care a ajuns la locul faptei, să constate decesul. Mă rog; despre morţi, numai de bine.
Luni bune, CARP Galaţi a funcţionat ca un sat fără câini, la bunul plac al grupării care a înşfăcat conducerea – într-un singur cenzor obedient. Putem bifa o premieră juridică şi onomastică: comisia de cenzori a devenit comisia de cenzor.
Teoretic, comisia de cenzori este deosebit de importantă în funcţionarea corectă a CARP Galaţi, similară sistemului imunitar. Printr-o serie de atribuţii, conjugate şi cumulate, principalul rost al acestei structuri este prevenirea ilegalităţilor, depistarea şi stoparea acestora.
Ca efect al apariţiei acestor articole s-a declanşat, pe repede înainte, căutarea febrilă a încă doi cenzori moi, care să nu pună întrebări incomode, să nu ia în braţe, cu încăpăţânare contraproductivă, respectarea Legii şi – în general – să nu facă probleme. Ne bucurăm că ceea ce publicăm forţează conducerea CARP Galaţi să intre în legalitate.

Pomana miliţianului Dima-Bolţ

Nu trebuie să se-nţeleagă că derapajele, scandalurile şi nenorocirile s-au revărsat pe CAR Pensionari odată cu înscăunarea lui Ion Mehedinţi ca director; nici antemergătorul acestuia, Ionel Hâncu, n-a fost mai dus la biserică.
Să ne reamintim circul alegerilor la CARP Galaţi, în 2012, când Gheorghe Dima-Bolţ, apropiatul lui Durbacă şi contracandidatul lui Ionel, a fost eliminat fără menajamente. Între cei doi s-au dat mai multe lovituri sub centură.
Hâncu l-a acuzat pe Dima că „încearcă să politizeze instituţia în favoarea Partidului Conservator” – al cărui consilier judeţean, dealtfel, chiar era! – şi povesteşte cum a fost cu alegerea sa: „Bodyguarzi am pus la uşă pentru că mă temeam să nu să vină persoane din afară care să tulbure atmosfera. Nu i-am primit pe cei de la Vox TV în sală pentru că este televiziunea domnului Durbacă. Aş fi primit, în schimb, orice altă televiziune, radio sau ziar. …După ce am făcut listele cu delegaţi, aceştia au fost sunaţi de Dima şi invitaţi într-o excursie la mănăstirea din Tudor Vladimirescu. Au fost pregătite opt microbuze, pe care erau însemne ale PC. Oamenii s-au dus neştiind despre ce este vorba. Pe drum, Dima a făcut propagandă atât pentru alegerile de la CARP, cât şi pentru PC. Li s-au dat oamenilor pungi cu alimente şi o masă la mănăstire”. Dima ţipa că nu, că Hâncu-i hoţul de scaun de director; hlizindu-se cu gura căscată, cetăţeni, cotizanţi şi pensionari au fost făcuţi la buzunare deopotrivă.

Dan Manole 2 - noiembrie - 2018

Lasa un raspuns


Izmeneală de 1.100

Aventura cu filmuleţul de promovare a Galaţiului a-nceput prost şi ...

Stan Gelu se vrea la

Prin târgul nostru, aşa ca o adiere, circulă de câteva ...

Alianţa Pucheanu

Se tot vorbeşte prin târg că adversitatea dintre Primarul Pucheanu ...