logoImpact EST nr. 843 - 23.10.2020

Poate mulţi se întreabă de ce istoria americană şi, prin extensie, democraţia universală, îi sunt atât de îndatorate lui George Washington. Un militar merituos, dar o minte modestă în comparaţie cu colegii săi din generaţia „founding fathers”: Alexander Hamilton, Benjamin Franklin, John Adams, Thomas Jefferson, John Jay sau James Madison. Şi totuşi, Washington este amintit înainte de ei toţi. Poate este aşa numai pentru după-amiaza de 19 septembrie 1796, când, adresând naţiunii un mesaj de adio (The Address of Gen. Washington to the Men of America on His Declining the Presidency of the United States), Washington a refuzat să candideze pentru al treilea mandat de preşedinte. El a impus atunci o regulă nescrisă, adoptată ca lege (al XXII-lea amendament al Constituţiei) abia în 1947.

Cu atât mai stranie mi se pare situaţia în care România, declarativ atât de apropiată şi de influenţată de cea mai mare democraţie a lumii, cade în capcana de a se lăsa condusă zeci de ani de o castă ciudată, o aristocraţie birocratică. Un număr de oameni care conduce şi beneficiază de o economie de peste 200 de miliarde de euro, a 10-a cea mai mare economie a Uniunii Europene.

Opt premieri şi sute de miniştri s-au perindat pe la guvernare doar în ultimii 10 ani. Priviţi-i cu mare atenţie. Ei conduc România? Feţe şterse, voci plate, idei puţine, cuminţi, priviri şirete dar pline de teamă.

În ultimii opt ani, România a avut 12 miniştri ai sănătăţii. 12. Cunosc mulţi medici care au trăit şi profesat aici în aceşti ani şi care nu-şi amintesc mai mult de trei-patru nume de pe această listă. Pe unul dintre ei şi-l aminteşte cu siguranţă o ţară întreagă: Raed Arafat. Arafat este secretar de stat din anul 2007. Timp de 13 ani acesta a condus o instituţie a statului în care nu mai are nimeni voie să pună piciorul: Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă. De când conduce Raed Arafat acest departament s-au pierdut multe vieţi în diverse accidente, tocmai datorită modului în care a funcţionat acest departament. Cazul Colectiv, cu aproape 70 de morţi, este cel mai cunoscut episod din lungul şir de eşecuri ale departamentului condus de acest doctor. Raed Arafat a gestionat bugete de peste 1 miliard de dolari în toţi aceşti ani. S-au scris sute de articole laudative la adresa lui, i s-au dedicat sute de emisiuni TV, a devenit mai cunoscut în România decât Octavian Goga, un poet genial care, altădată, era studiat la şcoală.

Ei bine, în scurta perioadă (aproximativ 45 de zile) în care a fost ministru al sănătăţii, Arafat a avut timp să găsească pe biroul său CV-ul unui tânăr de 34 de ani, absolvent de drept la „Spiru Haret” şi angajat al unei firme obscure de comerţ cu medicamente. Ce i-o fi sărit în ochi la acel personaj de CV doctorului din Nablus nu ştim cu precizie; poate faptul că a absolvit o facultate particulară într-un an în care aceasta nu era acreditată încă sau faptul că era absolventul unui masterat în managementul informaţiilor de securitate naţională la Academia Naţională de Informaţii din cadrul SRI. Oricum, Arafat a fost atât de impresionat de CV-ul respectiv, încât l-a numit pe autorul lui director general la singura companie a statului care importă şi distribuie medicamente şi vaccinuri. Adică la Unifarm. De atunci, omul numit de ministrul (interimar) Arafat, pe numele său Adrian Ionel, conduce una dintre cele mai mari companii ale statului.

Pentru aceia dintre noi care plătesc conştiincios impozite şi contribuţii şi se întreabă cine se hrăneşte cu acei bani, este interesant de văzut ce fel de firmă conduce Adrian Ionel în numele nostru. În anul 2018, pentru care Unifarm a depus ultimul bilanţ disponibil, activitatea firmei este cam următoarea: a cumpărat medicamente de 118 829 000 lei şi le-a vândut cu 118 248 000 lei. Un profit net de aproape 285 000 lei, adică 0,2%. Cam asta este performanţa managerului Ionel , o rată a profitului de 0,2%! Şi asta nu e nimic: firma mai acumulase şi datorii de 104 031 000 lei, adică 88% din cifra de afaceri. Serios? 12 miniştri ai sănătăţii l-au considerat indispensabil pe unul care are rata profitului de 0,2% şi acumulează datorii aproape cât cifra de afaceri?

Ba mai mult, guvernul Orban nu numai că îl mângâie pe creştet pe juristul genial de „Spiru Haret”, dar îi mai face şi un cadou de guvernare nouă, un mizilic de 1,15 miliarde de lei, garantat de generosul stat român pentru a ne înzestra naţiunea cu măşti şi izolete. Cadoul este descris oficial cam aşa: „Eximbank a acordat în nume şi cont stat C.N. UNIFARM S.A. o facilitate de finanţare în valoare de 575 mil. lei pentru achiziţia de urgenţ? de materiale şi echipament sanitar. Ţinand cont de necesitatea achizitiei în continuare a materialelor şi echipamentelor sanitare necesare, Ministerul Finanţelor Publice acordă un împrumut din venituri rezultate din privatizare în valoare de 1.150.000 mii lei înregistrate în contul Trezoreriei Statului, c?tre UNIFARM S.A., pe o perioad? de 6 luni, având destinaţia de rambursare a împrumutului acordat de Eximbank, în nume şi cont stat, iar diferenţa se va utiliza pentru achiziţia de urgenţ? de materiale şi echipament sanitar, în contextul ameninţ?rii epidemiei cu Coronavirus în România”. Sursa: https://gov.ro/ro/print?modul=subpagina&link=nota-de-fundamentare-oug-nr-29-18-03-2020 , NOTĂ DE FUNDAMENTARE la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2020 privind unele măsuri economice şi fiscal-bugetare din 18 martie 2020.

Recapitulăm: Guvernul Orban, în plină ofensivă anticorupţie, îl premiază pe campionul Adrian Ionel, la începutul pandemiei, cu 1,15 miliarde de lei (vreo 230 milioane de euro) adică îi dă pe mână de 10 ori mai mult decât avusese cu un an înainte. Cum a cheltuit Ionel banii s-a văzut: „2,2 milioane de măşti achiziţionate la un preţ dublu de Unifarm, prin doi intermediari, importator fiind firma soţiei unui fost ofiţer SRI, 1,2 milioane de măşti de la un producător de pamperşi din China, aduse la Unifarm printr-o firmă ai cărei acţionari au avut afaceri offshore cu dr. Streinu-Cercel ( măştile au fost declarate neconforme de către UE şi au trebuit retrase, în ciuda faptului că au costat 18 lei pe bucată, un preţ de măşti profesionale, pentru personalul medical), plus izolete la un preţ de 80.000 de lei bucata, cât un automobil” (sursa: https://www.tolo.ro/2020/05/21/dna-investigheaza-achizitii-publice-covid-de-140-de-milioane-de-euro-seful-unifarm-adrian-ionel-a-cumparat-izolete-la-17-000-de-euro-bucata-pret-de-masina/ ). Colac peste pupăză, Adrian Ionel ne-a mai adus aminte şi de glorioasa prezenţă în fruntea ministerului transporturilor, din perioada 2007-2008, a lui lui Ludovic

Orban, cerându-i o şpagă de aproape 800 000 euro tocmai unei pipiţe, membră a clanului interlop al „sportivilor”, pipiţă întâmplător angajata lui Orban şi la primăria Bucureşti şi la Ministerul Transporturilor.

Să nu rămânem cu impresia greşită că Adrian Ionel este un accident al istoriei noastre recente, vă mai amintesc un caz similar. Poate şi-l va aminti şi DNA-ul.

Atunci când nu ascultă la televizor povestea succeselor luptei anticorupţie, poporul îşi stoarce creierii să înţeleagă de ce plăteşte atât de scump gazul pe care îl consumă cu sfială, de vreme ce toţi oficialii şi oficioşii noştri ne tot felicită că suntem mândrii posesori ai independenţei energetice, datorată unor mari rezerve de gaze. Poate vă întrebaţi cum am ajuns aici: pe de o parte să ne batem cu pumnii în piept că avem sute de miliarde de metri cubi de gaze cu care vom nimici Gazprom-ul inamic, iar pe de altă parte să avem al cincilea cel mai mare preţ la gaze pentru industrie. Păi răspunsul e cât se poate de simplu: au „negociat” în numele nostru nişte mari profesionişti. Armata de „profesionişti” se cheamă Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE) şi a fost condusă la aceste negocieri de către unicul, marele şi genialul Niculae Havrileţ, preşedintele numitei autorităţi, între 2012 şi 2017. Înainte de a fi preşedinte, Havrileţ a fost membru al Consiului Consultativ al aceleiaşi ANRE, între 2005 şi 2012. Şi mai înainte de asta, Havrileţ s-a ocupat de „reorganizarea”, adică dezmembrarea ROMGAZ. Ei bine, acesta este omul care a reglementat piaţa gazelor din România, acesta este omul care a negociat „liberalizarea” (a se citi corect „scumpirea continuă”) pieţei gazelor. Aţi respira oarecum uşuraţi crezând că personajul a plecat acasă după nefericitul mandat de şef al ANRE. Dar nu : s-a dus taman consilier al ministrului Energiei din guvernul PSD-ALDE. Şi bineînţeles, s-a întors şi la locul crimei, la administrarea ROMGAZ. (sursa: https://www.romgaz.ro/sites/default/files/CV%20D-ul%20Havrile%C5%A3%20Niculae.pdf ). Pentru a nu mai dormi deloc liniştiţi, aflaţi că distinsul Havrileţ a fost găsit pe culoarele ministerului şi de prea-curatul-şi-nevinovatul Ludovic Orban, care l-a pus să se ocupe, în calitate de secretar de stat, tocmai de domeniul energiei. Poate vreţi să ştiţi cam ce rezultat a avut Havrileţ cu „liberalizarea” preţului la gaze pentru industrie:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=File:Natural_gas_prices_for_non-household_consumers,_second_half_2019_(EUR_per_kWh).png

Adică, firmele noastre plătesc un gaz mai scump decât cele germane, maghiare, italiene, olandeze, austriece şi chiar mai scump decât media din UE. Singurii care mai au gaz sunt olandezii…

Ei bine, după aşa o performanţă, Havrileţ a fost promovat în guvernul Orban pentru a se ocupa şi de „liberalizarea” preţului gazelor pentru populaţie. Mai vorbim după 1 iulie, dar după cum se anunţă, sărmanii români vor plăti acelaşi preţ pentru gaze ca şi astăzi. Asta deşi preţul pe piaţa europeană s-a redus cam la o treime de la începutul anului:

Sursa: https://www.europeangashub.com/wp-content/uploads/2020/06/Gas-Prices.jpg

Producţia a scăzut, depozitele de gaz sunt pline peste tot în Europa, preţul a ajuns 2 dolari/ mmBtu:

Sursa: https://www.europeangashub.com/articles/2-gas-in-europe

Nu vă amăgiţi, dragi români, uitaţi-vă la contractele pe care vi le vâră pe sub uşă distribuitorii de gaze protejaţi de „profesionistul” Havrileţ: preţul pe care îl veţi plăti după „liberalizare” rămâne acelaşi.

Ei, dar această selecţie de oameni care stăpânesc micuţa noastră naţiune nu ar fi completă fără cel mai important român al ultimilor 30 de ani, omul al cărui noroc nu a pălit nicio secundă, omul care doarme liniştit în cel mai confortabil şi mai bine plătit scaun din România: guvernatorul de bancă centrală cel mai longeviv de pe planetă, omul care a stat în funcţie cu şase ani mai mult decât Nicolae Ceauşescu, nimeni altul decât Mugur „Manole” Isărescu. Cu o atitudine de nepăsare faraonică, acest om a urmărit netulburat cum, sub nenumăratele mandate ale lui s-au prăbuşit Credit Bank, Columna, Banca Populară Română, Banca Albina, Fortuna, Nova Bank, Banca Română de Scont, şi Banca de Investiţii şi Dezvoltare (deţinute de către Sorin Ovidiu Vântu), Banca Turco-Română, Banca Internaţională a Religiilor, Bankcoop, Dacia Felix, Banca Agricolă şi Bancorex. 14 bănci şi 800 000 de deponenţi păgubiţi. Peste 4 miliarde de dolari a plătit statul pentru aceste falimente, 10% din PIB-ul ţării de atunci. Trei sferturi din aceşti bani numai pentru Bancorex. În timpul acesta, guvernatorul Băncii Naţionale, care trebuia să supravegheze băncile din sistem îşi vedea liniştit de dezvoltarea podgoriei sale de lângă Drăgăşani sau dormita imperial prin nenumăratele case de vacanţă ale BNR de prin ţară.

Poate are omul performanţe şi nu ştim noi? Aiurea, iată cum arată sistemul bancar românesc în context est-european (să nu ne comparăm cu Vestul, totuşi!) după 30 de ani de domnie a boierului din Drăgăşani, de la Federaţia bancară Europeană:

Sursa: https://www.ebf.eu/facts-and-figures/statistical-annex/

Oameni buni, România are active bancare de doar 104 miliarde de euro, mai puţin decât Ungaria (126 miliarde euro), o economie de abia 60% din cea românească! Polonezii, ce să mai spunem, au active bancare de 4 ori mai mari (461 miliarde de euro), deşi au o economie doar de 2,5 ori mai mare decât a noastră. Cehii ( o economie pe care ne lăudăm că am depăşit-o anul trecut) au active bancare de aproape 3 ori mai mari. Credite acordate de bănci? La noi 65 de miliarde de euro, la fel ca la unguri. La polonezi de cinci ori mai mult (321 miliarde de euro), iar la cehi de 3,5 ori mai mult (209 miliarde de euro). Şi atunci, vă întreb: care este performanţa lui Isărescu? De ce este numit guvernator pe viaţă al Băncii Naţionale?

Cât priveşte supravegherea, poate ne amintim de faptul că în anul 2012 a doua bancă românească de atunci, BRD, a anunţat o pierdere de 378 milioane de lei (sursa: http://www.bvb.ro/RapoarteFinanciare/IFB_rf_fs.aspx?s=BRD&d=12/31/2012) iar pentru 2013 o pierdere de 650 milioane lei (sursa: http://www.bvb.ro/RapoarteFinanciare/IFB_rf_fs.aspx?s=BRD&d=12/31/2013 ). 1 miliard de lei a pierdut a doua bancă din ţară şi BNR nu a clipit nici măcar o dată. Păi cum era să clipească, doar erau creditele date către echipa Elenei Udrea, stăpâna absolută a României de atunci. Nici până astăzi, BNR nu a sancţionat pe nimeni, iar statul român nci măcar nu i-a atins cu o floare pe vinovaţi. Ce guvernanţă corporatistă, ce transparenţă, ce norme de prudenţialitate, totul e o poveste! Boierul Manole din Drăgăşani a făcut un semn şi totul s-a uitat.

Mai sunt, desigur, mulţi abonaţi ai fotoliilor celor mai importante din ţară, mulţi care nu au încăput într-un modest articol de ziar. Dar ei sunt prezenţi din plin în realitate şi ei cheltuiesc, în numele nostru,cam 400 de miliarde de lei pe an. Pentru ce vor ei, aşa cum vor ei. Mai mult, ei decid ce se întâmplă cu cele peste 1500 de miliarde de lei care reprezintă cifra de afaceri a firmelor din ţară. Ei strâng impozite, ei împart banii, ei fac licitaţii, ei scriu regulile pieţei şi ei stăpânesc piaţa. Adrian Ionel, Niculae Havrileţ sau Mugur Isărescu nu sunt, poate, nici cei mai răi, nici cei mai ciocoiţi dintre ei. Dar sunt cei mai vizibili, cel puţin astăzi. Mâine vor apare alţii.

Petrişor Peiu, analist 2 - octombrie - 2020

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Cinema City redeschi

Orice se poate schimba în această perioadă, de aceea bucuria ...

Inspectorii ANAF Ant

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, ...

Galaţiul este ocoli

Autostrada şi calea ferată lungă de peste 2000 de kilometri, ...