logoImpact EST nr. 700 - 23.10.2017

Procurorii de la Parchetul Militar au finalizat cercetările în dosarul 47/P/2014, cunoscut şi ca Dosarul „Mineriadei” din iunie 1990. Au fost trimişi în judecată 14 inculpaţi, în frunte cu fostul preşedinte Ion Iliescu, Petre Roman — fost prim-ministru, Gelu Voican Voiculescu — fost viceprim-ministru, Virgil Măgureanu — fost director al SRI, Adrian Sârbu — şef de cabinet şi consilier al prim-ministrului Petre Roman şi Miron Cozma, preşedinte al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”.
Bilanţul „Mineriadei”: 4 români ucişi, alţi 1.600 bătuţi şi arestaţi
Mineriada din iunie 1990 a fost cel mai violent episod prin care a trecut România după 1990. În rechizitoriu, procurorii militari se referă la „faptele comise începând cu luarea hotărârii de a lansa atacul îndreptat împotriva populaţiei civile”, ceea ce clarifică din start că avem de a face de o infracţiune echivalentă cu o tentativă de genocid, de care se fac vinovaţi cei care conduceau statul, preşedintele Iliescu, premierul Petre Roman şi directorul SRI, Virgil Măgureanu. Ei sunt acuzaţi de uciderea a 4 persoane, vătămarea fizică şi psihică a 856 de persoane şi reţinerea sau arestarea ilegală a 748 de persoane. Dosarul „Mineriadei” are 413 volume, iar rechizitoriul Parchetului Militar are 2.000 de pagini. Au fost audiate 46 de persoane care au calitatea de inculpat, 1.388 de persoane vătămate, 146 de succesori ai persoanelor vătămate şi 589 de martori, fiind emise circa 2.300 de citaţii.

Istoria Pieţei Universităţii

Vom relata pe scurt ce s-a întâmplat atunci. Studenţii din Bucureşti erau nemulţumiţi de faptul că Frontul Salvării Naţionale (FSN), condus de Ion Iliescu, care se formase în decembrie 1989 ca o structură apolitică, de administrare a situaţiei din ţară, se transformase în partid politic, un „partid stat”, care deţinea toate funcţiile din administraţia centrală şi locală şi controlul asupra TVR, Radio Bucureşti şi a presei locale. Iliescu a anunţat că FSN va participa la alegerile prezidenţiale şi parlamentare de pe 20 mai. În aprilie 1990, studenţii au ocupat Piaţa Universităţii, cerând alegeri libere, independenţa TVR şi a Radioului, dar şi respectarea Punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara, care impunea ca la alegerile de pe 20 mai să le fie interzis candideze foştilor activişti PCR şi foştilor securişti. Iliescu nu a ţinut cont de aceste cereri, a câştigat alegerile, dar protestele din Piaţa Universităţii au continuat, studenţii cerând demisia lui Iliescu şi independenţa TVR.

Atacul lui Iliescu şi Petre Roman asupra populaţiei civile

Infracţiunea la care se referă procurorii militari, „atacul împotriva populaţiei civile”, a fost hotărât într-o şedinţă de pe 9 iunie 1990, la care participaseră Iliescu şi Roman şi când s-a stabilit ce forţe de ordine să participe la operaţiune şi cum să fie atacaţi tinerii care ocupau Piaţa Universităţii. La atacul din zorii zilei de 13 iunie au intervenit 1.400 de forţe de ordine. Au fost incendiate autobuze, scene de război civil. Au fost făcute primele arestări, 276 de persoane, duse la Unitatea Militară de la Măgurele. După atacul forţelor de ordine, FSN a adus în centrul Capitalei aproximativ 1.500 de muncitori de la IMGB, scandând „IMGB face ordine!”. În momentul în care un student aflat în Piaţa Universităţii a strigat „Jos comunismul!”, muncitorii au devenit violenţi şi au atacat studenţii de la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. Astfel s-a ajuns la violenţe între studenţi şi muncitori. Liderii FSN au pregătit însă un scenariu şi mai violent, aducând în Bucureşti, pentru a-i ciomăgi pe studenţi şi intelectuali, zeci de mii de mineri din Valea Jiului şi chiar şi muncitori de la Combinatul Siderurgic Galaţi şi Şantierul Naval Galaţi.

Rechizitoriu: „Transportul la Bucureşti al unor grupuri de muncitori din Galaţi”

În rechizitoriul Parchetului Militar în dosarul 47/P/2014, se face referire şi la participarea a sute de muncitori din Galaţi la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Procurorii militari au stabilit că inculpatul Sârbu Adrian, fostul patron al ProTV, care în 1990era şef de cabinet al premierului Petre Roman „a participat la organizarea atacului asupra populaţiei civile din Bucureşti, facilitând transportul la Bucureşti al unor grupuri de muncitori din Galaţi”. În textul rechizitoriului se relatează cum Adrian Sârbu s-a ocupat de introducerea în circulaţie, în seara de 13 iunie 1990 a două garnituri de tren pe relaţia Galaţi – Bucureşti, pentru transportarea muncitorilor de la Combinatul Siderurgic şi Şantierul Naval. „Din judeţul Galaţi, s-au mobilizat, pentru a pleca la Bucureşti, muncitori de pe platforma industrială de la Şantierul Naval Galaţi, precum şi muncitori de la Combinatul Siderurgic Galaţi. Pentru deplasarea acestora s-a solicitat Regionalei C.F.R. Galaţi, de către C.P.U.N. Galaţi, cu adresa (…)/13 iunie 1990, să asigure organizarea a două garnituri C.F.R. ce se vor deplasa de urgenţă la Bucureşti, menţionând faptul că deplasarea se va face la rugămintea Guvernului şi expresă a şefului de cabinet al primului ministru, d-nul Adrian Sârbu, având în vedere situaţia gravă în care se găseşte Televiziunea Română, sediul Guvernului şi Inspectoratul General al Poliţiei. Adresa a fost semnată, în calitate de preşedinte C.P.U.N. Olt, 9, (…)(…). Cu adresa (…) din 13.06.1990, ora 23:15, Direcţia RCR Galaţi a solicitat să se aprobe introducerea în circulaţie a 2 trenuri suplimentare de la Galaţi la Bucureşti Nord, prin Buzău, remorcat electric, cu plecare din Galaţi, în jurul orei 24:00, cu oprire în staţia Brăila. Adresa a fost semnată de dir. general (…) (…). A fost pus la dispoziţie trenul nr. 76/2 (10 vagoane), care a plecat din gara Galaţi, în data de 14 iunie 1990, la orele 00:45 şi a ajuns la Bucureşti la orele 04:22”, se spune în rechizitoriul Parchetului Militar.

Instigare: „Bandele legionare devastează Bucureştiul”!

FSN-ul lui Iliescu i-a minţit pe muncitorii din Galaţi, instigându-i să participe la „Mineriadă” prin instrumente ale propagandei PCR. În cursul zilei de 13 iunie 1990, în special pe platforma siderurgică a fost distribuit un manifest instigator, intitulat „foaie specială” şi editat de „Gazeta Noastră”, ziarul FSN Galaţi. La ordinul liderului de atunci al FSN Galaţi, fostul senator Ilie Plătică Vidovici, s-au ocupat de editarea manifestului deputata FSN Daniela Buruiană Aprodu, devenită ulterior deputat PRM şi soţul acesteia, Alexandru Buruiană. Era un manifest format A4, faţă/verso, pe care erau tipărite câteva îndemnuri de mare impact. Era descrisă situaţia de criză în care s-ar afla preşedintele Ion Iliescu, din cauza asediului bandelor legionare: „Preşedintele ales al României, Ion Iliescu în PERICOL!”; „Bandele legionare devastează Bucureştiul!”; „Încercare de întoarcere spre dictatura fascistă!”. Pericolul în care se afla Iliescu era accentuat printr-o întrebare retorică, care sugera că poliţia este depăşită de situaţie: „De ce Poliţia nu îşi face datoria?”. Ca în orice manifest instigator era sugerată şi soluţia, că gălăţenii să se înroleze în detaşamente care să îl apere pe Iliescu, dar de această dată tonul era imperativ: „Gălăţenii pleacă spre Bucureşti”!

Democraţia originală: „Raţiu şi Câmpeanu afară din ţară”!

Manifestul FSN Galaţi avea şi câteva indicaţii cu privire la cei care ar fi în spatele tentativei de instaurare a „dictaturii fasciste” şi ar trebui eliminaţi. Lista scurtă cuprindea trei nume: Coposu, Raţiu şi Câmpeanu. Textul de pe verso, intitulat „Cine sunt instigatorii?” era cât se poate de explicit: „Ciocoi pribegi şi înfumuraţi au venit să ne înveţe democraţia. Au venit şi cu bancnote verzi crezînd că România e de vînzare. S-au găsit şi vînzătorii de ţară, intelectualii care pînă mai ieri îi cîntau în strună lui Ceauşescu. Au apărut şi profitorii de moment, unii extrem de bronzaţi. După încercarea de rebeliune legionară, care urmărea să răstoarne preşedintele ales al României, ne punem întrebarea: asta să fie democraţia pe care Raţiu, Câmpeanu şi Coposu vor să ne-o impună? Concluzia e una singură: Raţiu şi Câmpeanu- afară din ţară!”. Democraţia originală a FSN-ului lui Ion Iliescu lăsa loc şi acţiuni mai puţin violente, strângerea de semnături pentru expulzarea lui Ion Raţiu şi Radu Câmpeanu. „La sediile FSN Galaţi s-au deschis registre pentru strângerea de semnături a celor ce doresc expulzarea din ţară a lui Raţiu şi Câmpeanu”, se spunea în finalul manifestului. Era un eşantion al climatului politic al anului 1990, pe care chiar Ion Iliescu îl definea ca fiind o „democraţie originală”.

Prefectura a mobilizat muncitorii

Manifestul a fost răspândit în special pe platforma Combinatului Siderurgic, dar şi în Şantierul Naval şi în oraş. Tonul instigator a avut un puternic impact printre siderurgiştii de pe platformă, mulţi manifestându-şi dorinţa de a merge la Bucureşti. Aprobarea învoirilor a fost dată de conducătorii locurilor de muncă, care aveau la rândul lor acceptul şefilor. Siderurgiştilor li s-a şi spus, de către maiştri şi lideri de sindicat, că în Gara Galaţi, erau pregătite două garnituri speciale, care urmau să îi transporte la Bucureşti. De-a lungul anilor, au ieşit la iveală detalii despre modul în care la ordin dublu, de la Plătică Vidovici şi de la Guvern, Prefectura Galaţi s-a implicat în mobilizarea muncitorilor. Pe atunci, prefect al Galaţiului era Nicolae Beuran, fost activist PCR, care în august 1989 fusese transferat de la Judeţeana PCR Cluj în funcţia de secretar la Comitetul Judeţean PCR Galaţi. Trecuse cu brio şi testul „perestroikăi” din decembrie 89, devenind revoluţionar, fiind deţinător al certificatului Seria LRM-B nr 1735. Subprefect era Traian Mândru, între timp trecut la cele veşnice. Mândru fusese director al Fabricii de Armare din Şantierul Naval, dar părăsise şantierul pe 20 ianuarie 1990, când a avut loc o revoltă a navaliştilor şi au fost izgoniţi din şantier toţi foştii directori. Şi Traian Mândru ajunsese revoluţionar, fiind deţinătorul certificatului Seria LRM-M nr 1198. La ordinul lui Beuran, subprefectul Traian Mândru cel care s-a ocupat de mobilizarea muncitorilor. Mândru a fost cel care i-a telefonat directorului de atunci al Şantierului Naval, Ion Mocanu, pentru a-i spune că sunt pregătite cele două trenuri pentru deplasarea la Bucureşti, însă Mocanu a răspuns că nu e de acord cu asta, pentru că oamenii vin la şantier ca să muncească. Mocanu făcea parte din FSN, ca şi Beuran şi Mândru, era din aceeaşi tabără politică, servea „doctrina”, însă refuzul său avea legătură cu faptul că dacă accepta deplasarea la Bucureşti risca o nouă revoltă a navaliştilor care tocmai dăduseră afară toţi foştii directori şi nu le era greu să mai dea jos încă unul. Însă printre siderurgiştii din tren s-au aflat şi salariaţi de la secţiile Ajustaj, Tinichigerie, Mecanică şi Amenajări, de la Şantierul Naval, care au plecat la „Mineriadă” la îndemnul prietenilor, vecinilor sau rudelor.

Luaţi la şuturi de mineri

Unicul tren cu „mineri” plecat din Galaţi a ajuns în Gara de Nord în jurul orei 04.00 dimineaţa. La coborârea pe peron au primit pachete cu pâine caldă, salam, brânză cu roşii, după care au fost duşi cu autobuzele la pavilionul Romexpo. Li s-au dat indicaţii despre cum ar trebui să participe la restabilirea ordinii în Capitală. Au plecat pe străzi, dar cei mai mulţi dintre ei au avut parte de peripeţii, pentru că lor nu li s-a spus să meargă îmbrăcaţi în salopete, ci au mers cu haine de stradă, tricouri „Lacoste”, la modă atunci şi au fost ciomăgiţi de mineri, care îi credeau „civili”, ostili regimului Iliescu. „Am plecat în grupuri şi am luat-o unii spre centru, la Piaţa Universităţii, alţii spre TVR, unde auzisem că sunt probleme. Seara fusese întreruptă emisia, că era atacată de bande de legionari. Dar ne-am întâlnit pe străzi cu grupuri de mineri, care au crezut că suntem grupuri de adversari ai lor, pentru că noi nu eram îmbrăcaţi ca ei, în salopete, cu căşti de protecţie şi cizme, noi eram cu hainele noastre, de oraş. Pe atunci erau la modă tricourile «Lacoste», cu dungi late. Am încercat să le explicăm, dar nici nu au vrut să ne asculte. Au sărit la noi, la bătaie, ne-au luat la şuturi. Am fugit, ne-am rupt din grupuri. Care mai aveau rude sau prieteni prin Bucureşti, s-au adăpostit. Mulţi ne-am întors în gară şi am plecat cu primul tren şi am coborât la Ploieşti, la Buzău, numai să fugim din Bucureşti”, ne-a povestit Victor Cruceanu, unul dintre navaliştii care au participat la mineriadă.

Manifestul de la Galaţi, dovada conspiraţiei FSN

Textul manifestului de la Galaţi este una din probele din Dosarul „Mineriadei”, fiind dovada că instigarea pe tema „bandelor legionare” era prestabilită de Ion Iliescu şi liderii FSN din judeţe. În cazul nostru cu liderul FSN Galaţi, fostul senator Ilie Plătică Vidovici. În rechizitoriul Parchetului Militar se spune că în cursul după-amiezii de 13 iunie, mai mulţi tineri au ocupat zona Poliţiei Capitalei, unde se credea că ar fi fost aduşi cei arestaţi în Piaţă. Au fost şi acolo confruntări violente cu forţele de ordine. Potrivit rechizitoriului, la ora 19.25 Ion Iliescu i-a comunicat adjunctului ministrului Apărării Naţionale că pe clădirea Poliţiei Capitalei „s-a ridicat drapel verde, legionar, deci mişcarea este o rebeliune legionară şi se tratează ca atare”. Asta însemna scoaterea Armatei în stradă, pentru lupte de stradă cu bucureştenii. Manifestul despre „bandele legionare” a fost tipărit şi distribuit la Galaţi în dimineaţa de 13 iunie, iar la Bucureşti, iar Ion Iliescu a fost lansat Armatei ideea „rebeliunii legionare” în seara de 13 iunie, la 19.25. Deci a existat o înţelegere prealabilă. Ion Iliescu i-a ordonat din timp lui Plătică Vidovici să instige muncitorii pe tema „bandelor legionare”. Care la rândul său le-a spus să se ocupe de asta deputatei Daniela Buruiană Aprodu şi soţului acesteia, Alexandru Buruiană.

Iani Costea 23 - iunie - 2017

Lasa un raspuns


Hotelul Turist a fos

Din anul 2008 Hotelul Turist a devenit proprietatea cetăţeanului italian ...

Turcii de la All Sea

„Către SC ALL SEASONS SRL, În atenţia Domnului Executor Tudorie Ştefan ...

Normalitatea la care

Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul. Aşa ...