logoImpact EST nr. 843 - 20.10.2020

marche-hollande-charlie_5185359Dac-aş fi francez get-beget, aş avea o mare problemă. Aş sta doar în casă, numai să nu dau ochii cu vreo faţă mai puţin albă decât a mea. Acum 70 de ani, bunicii francezilor „Charlie” de astăzi aplaudau frenetic altă satiră anti-extremism, dar après la guerre. „Charlot” a supravieţuit însă şi asta fiindcă de potenţialii săi asasini a avut cine să se ocupe, un stat cu sânge adevărat în instalaţii, nu apă de Vichy…

Făcând o paralelă între satira lui Charlie Chaplin, la adresa lui Hitler şi a nazismului – o adevărată religie pentru germanii interbelici – şi caricaturile din Charlie Hebdo, să ne amintim doar că iniţial The Great Dictator (1940) a fost refuzat la proiecţie în afara SUA. Inclusiv în Regatul Unit. Abia un an mai târziu l-au acceptat, când englezii erau deja în război cu Germania şi filmul devenise peste noapte un util instrument de propagandă. Însă francezii l-au vizionat cu nesaţ abia în 1945, după ce anglo-saxonii îi salvaseră şi „de sub jugul fascist”, dar şi de propriii oficiali colaboraţionişti…

Astăzi, dacă cineva face mişto, mai mult sau mai puţin artistic (sau măcar meşteşugit) de ceea ce pentru germani reprezenta în perioada intrerbelică o adevărată religie, nazismul, este cumva măcar amendat? Zvastica de pe poponeţul micului ponei roz a primit cumva dezaprobări legate de întinarea „nobilelor idealuri” ale Mein Kampfului?

Şi atunci, de ce toată această discuţie vizavi de nivelul artistic al caricaturilor care au stârnit mânia fundamentaliştilor? În fond…

Citoyen contre citoyen

Pe bune, dac-aş fi cetăţean francez, în special parizian, lyonez sau marseillez, aş avea o mare problemă în aceste zile! Coborând din apartament să mă duc la serviciu, m-aş intersecta cu minoritarul care face curat pe culoarele bâtiment-ului, cu cel care-mi vinde un journal sau un hebdomadaire, croissante şi cafea, conduce autobuzul sau taxiul, cu cel care-mi deschide poarta la birou… Şi ce-aş face atunci? Aş sări pe geam şi peste presă, cafeaua şi gustarea de dimineaţă? Aş fugi pe străzi sau m-aş strecura umil cu scuterul, precum preşedintele Franţei la amantă, ca să ajung la birou? M-aş furişa pe la intrarea din spate sau pe scara de incendiu în sediu, rugându-mă să nu dau nas în nas cu altă potenţială primejdie, doamna de culoare care curăţă chiuvetele şi ne schimbă hârtia igienică la toalete?

Ceea ce nu vrea să observe Hollande, dar şi marea masă de capete alese (nu încoronate, deh) care i-au fost alături la „marşul republican”, este că au demonstrat cetăţeni ai Franţei contra a ce au făcut alţi cetăţeni. Tot ai Franţei! Că nu au venit asasini de peste graniţă, ca la atacurile din 2001, ci se aflau acolo de trei generaţii. Se dovedeşte astfel…

Dar ceea ce ar trebui să-i intrige pe toţi preşedinţii şi premierii care s-au dus să-i stea zid în jur iepuraşului Hollande (şi nu e doar o aluzie sexuală aici!) este declaraţia făcută cu doar trei zile înainte (6 ianuarie) de asasinatul în masă de la Charlie Hebdo. Mai ţineţi minte? Spunea că Rusia ar trebui iertată, sancţiunile ridicate, deşi a anexat Crimeea peste noapte…

Deci, ai un terorism la nivel de stat şi tu, preşedintele ţării cu preşedintele ţării cu al patrulea buget de apărare la nivel mondial, vrei să întorci şi celălalt obraz.

Mihai Angheluță 23 - ianuarie - 2015

One Response so far.

  1. Contra spune:

    Nu se intelege mai nimic!

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Cinema City redeschi

Orice se poate schimba în această perioadă, de aceea bucuria ...

Inspectorii ANAF Ant

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, ...

Galaţiul este ocoli

Autostrada şi calea ferată lungă de peste 2000 de kilometri, ...