logoImpact EST nr. 787 - 15.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Cu aproximativ un an de zile în urmă publicam în ziarul nostru o scurtă istorie a Clubului de fotbal campion precum şi a scandalurilor care nu se mai terminau, susţinute cu frenezie şi de o parte a confraţilor noştri, părtinitori şi neştiutori cu intenţie, beneficiari de sinecure precum deplasări în ţară şi străinătate pe banii clubului, cadouri sau invitaţii la chermeze. 

Fără tata Jan, Mittal nu băga nici un ban

Iată că recentele acţiuni întâmplate la locul cu pricina ne determină să reînnodăm firul evenimentelor petrecute şi să încercăm o încadrare a acestora într-o matcă a logicii şi adevărului. Deci, adevărul este că din 2005 avem fotbal la Galaţi, de primă divizie, datorită sponsorului principal ArcelorMittal şi a directorului Ionel Borş, fără de care nici indienii sau francezii nu ar fi băgat banii. Sigur că la acestea s-au adăugat mai apoi contribuţia echipei, a managerilor din fotbal, dar să nu uităm nici o clipă statutul acestora în frunte cu Marius Stan, de slujbaşi, de încadraţi  cu carte de muncă, adică muncitori. Numai că, după câştigarea cu „cântec” sau fără a campionatului şi dedulcirea la porcoiul cu bani al UEFA, brusc preamărirea şi înălţimea clasei muncitoare de la club a atins cote maxime, o euforie fără margini, onoruri fără număr, care le-au luat minţile, transformându-i în rechini puşi pe luat a ceea ce credeau ei „că li se cuvine”. Astfel, s-a declanşat intifada împotriva celor care au creat clubul şi l-au finanţat. Aceştia, oameni cu capul pe umeri, oameni aşezaţi, cu experienţă, nu s-au îmbătat cu apă chioară şi au ţinut hăţurile strânse în continuare, mai ales că milioanele de euroi ce se revărsau asupra clubului, via Platini, dispăreau ca prin farmec, topindu-se miraculos în datorii apărute peste noapte. Aflat pe cai mari, cu presa de partea sa, cu politicul ce l-a instalat în fruntea propunerii de Primar pe omul momentului, acesta câştigă războiul de a pune mâna pe club, prin retragerea civilizată, scârbită şi dezinteresată (cum a fost dintotdeauna) a Consiliului de Administraţie şi a lui Mittal pe care de altfel nu l-a interesat niciodată fotbalul, el răspunzând an de an pozitiv solicitării lui Borş. Şi, uite-aşa, toţi guşterii care roiau în jurul fenomenului Oţelul, ajunşi oameni cu stare, cu bani, vile, jeepuri şi muieri (altele decât nevestele), în frunte cu mentorul lor celebru şi viitor primar au devenit independenţi. Dacă urmăriţi atent lucrurile o să vedeţi că mulţi dintre aceşti şmekeri l-au urmat pe Şef şila Primărie, primind funcţii de directori sau consilieri, la o primărie devenită la fel de independentă din punct de vedere politic. Ce s-a întâmplat cu echipa, mai apoi, se cunoaşte, fotbaliştii valoroşi au plecat fără ca în loc să se aducă altceva, antrenorul Dorinel şi-a făcut bagajele şi dus a fost, bani la club nu prea mai sunt, iar în clasamentul diviziei întâi de fotbal Oţelul se zbate în coada clasamentului.

Ba primar, ba preşedinte!

Gurile rele spun că, deşi nu are voie, nimic nu se mişcă la club fără ca Stan să nu ştie şi să aprobe, iar şleahta de profitori mănâncă şi joacă la două capete, adicăla Primărieşila Oţelul. Acum, investitorul principal şi patronul Adamescu, prietenul mai vechi al Primarului, a procedat ca în filme, inspirat de acţiunile celor dela DNAşi în forţă. Cu ajutorul bodyguarzilor a descins la clubul lui personal, la afacerea lui, la averea proprie şi a ridicat toate dosarele, computerele sigilând etc. Iată că, într-o formă avansată, ce nu a reuşit Borş cu ale sale audituri, a reuşit acum noul patron. Gurile rele spun  că ar fi două variante ale gestului făcut de Adamescu, ambele extrem de plauzibile. Una dintre variante ar fi că omul nu bagă bani ca alţii să-i sifoneze după bunul plac, iar a doua variantă vehiculată spune că, de fapt, toată operaţiunea este realizată cu scopul de a şterge orice urmă lăsată de amicul său care i-a dat pe mână Oţelul. Draku’ ştie care este adevărul. Nu putem încheia fără a supune atenţiei două mari dileme care ne bântuie de ceva vreme: cum poţi să pleci de la un venit de peste jumătate de milion de euroi/an ca  Preşedinte de club, la puţin peste douăzeci de mii euroi/anla Primărieca Primar?; iar a doua se referă la jocul de „glezne”, la două  capete practicat pe faţă de către purtătorul de cuvânt al ArcelorMitall şi nepedepsit încă de „El Maximo Direttore”!

Observator 11 - ianuarie - 2013

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”