După cum vă spuneam în ediţia precedentă, vajnicul luptător împotriva corupţiei, procurorul Gheorghe Ivan, a fost trecut la munca de demisol în clădirea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ), parchet pentru care are gradul profesional corespunzător. Doar că el face un soi de scribăleală, statistică, c-aşa-i la manutanţă, căci este băgat în slujba Serviciului de Documentare şi Statistică. Având acces la datele structurilor de parchet din ţară, nu a mai fost decât o săritură de gard pentru ca Gheorghe Ivan să-şi exerseze …până la epuizare fizică şi …nervoasă mâna de cronicar de rumeguş, calitate din care colportează date primite prin fişa postului, le amestecă apoi în şapca lui de proletar de Vinderei – judeţul Vaslui, apoi umple cu ele pagini întregi din revista „Pro Lege”, care apare sub egida Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Echipa editorială a revistei trimestriale (de ceva timp consacrată aşa ca frecvenţă) are şi un comitet ştiinţific format din şapte profesori universitari doctori. Cap de afiş este Augustin Lazăr, căci el este şi procurorul general al egidei sub care apare revista procurorilor. Al şaptelea este Tudorel Toader, căci încă este ministru al Justiţiei LOR.
Comitetul de redacţie este alcătuit din şase procurori, primul trecut în insectarul lor fiind „procuror prof. univ. Dr. Gheorghe Ivan, redactor-şef”. Adică, ca cantitate vorbind, dar şi ca calitate, Ivan se „simpte” ca pe nisipul aleilor (dacă o fi prins şi el coliziunile intenţionate!!!) aici, putând poza într-un Eminescu al Timpului procurorilor!
Căci el semnează în nr. 4/2017 al revistei lor nu mai puţin de şase materiale şi rubrici, din care unul la două mâini, dimpreună cu fiica sa, Mari-Claudia Ivan. Mă, şi el începuse să-şi scrie numele pe aici încoace rău de tot, adică de la nr. 3/2016, şi iată cât de rapid a înşfăcat funcţia de şef. Ca să vedeţi ce face ambiţia de şapcaliu de Vinderei din om! Şi o să vă spunem curând şi ce altă funcţie uriaşă mai vizează Ivan şi nu are nimeni libertatea curajului de a-l contracandida.
Fiica sa, cu care semnează la două mâini, spune că este consilier juridic şi doctorand la Facultatea de Drept Bucureşti. Dar tot în spaţiul online se arată că ea a fost RESPINSĂ de către Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti – Şcoala Doctorală, rubrica „Rezultatele Colocviului” privind admiterea la stadii universitare de doctorat, unde a aplicat la „Drept procesul penal” este declarată, cum am spus, RESPINSĂ (singura în situaţia asta), ceilalţi trei aplicanţi fiind declaraţi ADMIŞI.
Revenim la „tânărul” gazetar şi vă spunem că el a debutat cu următorul editorial: „Abuzul în serviciu – între incriminare şi dezincriminare”.
Chiar, ce ar fi să rămână abuzul în serviciu suspendat fix aşa: între incriminare şi dezincriminare?, cum titrează scribălăul Gh. Ivan?! Acum, când el a trecut de la portocaliu la roşu-ferrari. Căci aiastă dilemă ivanistică este un fel de colivă pusă pe bomboană!
