logoImpact EST nr. 787 - 17.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

După ce au împânzit televiziunile şi social-media cu reluarea la nesfârşit a licenţei unei Românii – grădină a Maicii Domnului, stăpânitorii noştri au decis să mutileze definitiv această grădină, să taie copacii seculari şi să îi dea foc de-a dreptul.
Săptămâna trecută, România şi-a programat, cu nonşalanţă, intrarea în faliment, în timpul unui spectaculos meci de catfight dintre atletica zeiţă a karatismului pesedist, Olguţa Vasilescu, şi o grecoaică timidă, cu ochelari şi coşuri pe faţă, Aritmetica (?????o? arithmos/număr????, tike/tehnică) . Acest meci, cu Olguţa chiuind victorioasă peste cadavrul rigidei Aritmetici, reprezintă triumful absolut al celor trei decenii ale perioadei Andronescu din învăţământul românesc, ajuns singurul sistem de educaţie din lume cu doctoratul obligatoriu (o figură de stil, desigur, sunt încă unii care se încăpăţânează să rămână fără doctorat în CV, probabil nu vor în politică!).
Programată genetic să devină o frizeriţă de succes în Craioviţa Nouă, Olguţa şi-a depăşit condiţia şi, precum într-un musical de la Bollywood, a devenit doctoreasă şi ministreasă, iar armatele de Dăncilă ale PSD i-au încredinţat pe mână viitorul României. Acum, să recunoaştem: pe lângă Viorica Dăncilă, Olguţa pare academician. Problema noastră vine din faptul că aşa cum Dăncilă încearcă a se lua în serios, şi Olguţa se ia în serios. Şi face legi cu o inconştientă nedemnă de vremurile noastre. Iar acele legi ne trimit direct în faliment.
La începutul primului Război Mondial, Argentina era a opta cea mai performantă economie a lumii, după indicatorul PIB/locuitor. În 1962, Argentina avea un PIB/locuitor mai mare decât cele din Italia, Spania, Japonia sau Austria. Astăzi, Argentina se afla pe locul 72 în lume, cu un PIB/locuitor cu un sfert mai mic decât cel al României. O istorie tristă, comprimată în câteva cifre. Cum s-a ajuns aici? Simplu: decizii economice urechiste, cheltuieli mult prea mari, creşteri de salarii şi pensii imposibil de susţinut, împrumuturi nesăbuite pentru a le plăti, incapacitate de plată.
La cum le arată feţele odihnite, cred că cel mai mare coşmar al guvernanţilor actuali a fost aritmetica. Nu cred că vreunul dintre ei a depăşit vreodată stadiul celor patru operaţii primare. Nu cred că vreunul dintre ei a strălucit vreodată la carte, dar cu siguranţă toţi au doctorate şi diplome colorate. Cel mai grav este că niciunul dintre ei nu înţelege impactul colosal pe care politica prostească pe care o fac o are asupra unei ţări de 20 de milioane de oameni.
Gândirea primitivă, redusă la ideea plantarii unor mine pe terenul viitoarei guvernări (în care ei vor avea un minuscul rol decorativ în băncile Opoziţiei), are potenţialul unic de a demola tot ceea ce s-a construit în România în ultimii ani şi de a trimite ţara direct în faliment. Şi totul, culmea, în numele creşterii pensiilor printr-o nouă Lege a sistemului public de pensii.
Conform proiectului de lege aprobat de un parlament înveselit de apropierea vacanţei, cheltuielile publice determinate de noua lege a pensiilor vor creşte, de la 61,5 miliarde de lei (pentru anul 2018), la 69,95 miliarde de lei (2019), apoi la 86,35 miliarde lei (2020), la 119,6 miliarde de lei (2021) şi vor atinge incredibilă suma de 142,65 miliarde de lei în 2022.
Aceşti bani nu există astăzi şi nu vor exista nici peste 1 an, nici peste 2 ani, nici peste 3 ani, nici peste 10 ani. Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză indică modul în care va evolua ţara în următorii trei ani în lucrarea „PROIECŢIA PRINCIPALILOR INDICATORI MACROECONOMICI, 2019 – 2022, prognoza de primăvară 2019”. Ce aflăm de aici? Dacă în 2019, PIB-ul României este de 1.030 miliarde de lei, în 2022 el va ajunge la 1.272 miliarde de lei (1.110 miliarde de lei în 2020, 1.188 miliarde de lei în 2021, cu o creştere medie anuală de peste 5%), după ce în 2018 valoarea acestui indicator a fost de 944 miliarde de lei. Cu observaţia că toate aceste previziuni sunt rodul unei minţi relaxate, mult prea sărace în cunoştinţe economice, să le acceptăm, totuşi, în pofida unor prognoze mult mai realiste ale unor organisme mai credibile…
Cu alte cuvinte, dacă anul trecut, ponderea pensiilor publice în PIB era de 6,5%, în 2019 va fi de 6,8%, în 2020 de 7,8%, în 2021 va depăşi 10%, iar în 2022 va ajunge la 11,21%!! Adică ponderea pensiilor publice în PIB va creşte cu 75%!!!
Ei bine, anul acesta, dintr-un total de 376 miliarde de lei cheltuieli bugetare, vom cheltui 102 miliarde de lei pentru salarii, 50 miliarde de lei pentru investiţii, 46 de miliarde de lei pentru bunuri şi servicii (cheltuieli curente), 70 de miliarde de lei pentru pensii şi alte ajutoare, 38 miliarde de lei pentru sănătate, cam astea sunt marile capitole din bugetul general consolidat. Ponderea pensiilor în cheltuielile bugetare este, adică, de o şesime, iar legea Olguţa îl va face o treime. O treime din buget? Oare cum nu se întreabă nimeni de unde vor apărea banii suplimentari pentru pensii? Se vor tăia salarii? Se vor tăia investiţiile, şi aşa la minime istorice? Nu îşi vor mai plăti ministerele energia şi apa consumată? Vor renunţa miniştrii la limuzine şi vor veni la serviciu pe jos?
De fapt, pensiile se plătesc din unica sursă a contribuţiilor de asigurări sociale, pe care fiecare salariat le datorează unui buget special, la care se adăuga o mică sumă, contribuţiile limitate datorate pentru alte tipuri de venituri. Vom avea oare o asemenea creştere a numărului de salariaţi sau a salariilor acestora încât să putem plăti acele sume colosale pentru pensii?
Tot minunata prognoza de primăvară, scrisă de un colectiv de tipi cu priviri fixe, ne indică şi evoluţia (mai mult decât optimistă) numărului de salariaţi, de la 5,1 milioane de persoane în anul 2018 la 5, 8 milioane de persoane în 2022:
În ceea ce priveşte venitul salarial brut, acesta va creşte de la 4.500 lei în 2018 la 6.360 lei în 2022.
Deci, în 2018 masa salarială totală a fost de 275,5 miliarde de lei, iar în 2022 va fi de 444 miliarde lei, adică vom avea o creştere de 60% a acestui indicator.
Dacă am respecta o regulă de trei simplă, ar rezulta că, dacă la venituri salariale de 275 miliarde lei (2018) ne permitem să plătim pensii de 61,5 miliarde lei, ar rezulta că, la venituri salariale totale de 444 miliarde lei, ne-am permite să plătim pensii de doar 99 miliarde de lei.
Şi acum, să tragem aer în piept şi să concluzionăm: dacă în 2022, din Fondul de pensii se pot plăti doar 99 miliarde de lei, iar Legea Olguţa ne va obliga să plătim 142, 65 miliarde de lei, rezultă că România va trebui să găsească pe undeva o comoară de vreo 43 de miliarde de lei, adică de vreo 3,4% din PIB!!! Nu are unde s-o găsească, măi oameni buni, decât în împrumuturi. Deci, România va fi nevoită să se împrumute, în anii care vin, cu 3,4% din PIB în plus pe an doar pentru a plăti pensiile. Ştiţi ce înseamnă asta? Argentina, Grecia, vom avea soarta lor.
E vreo problemă că ne împrumutăm? Şi alţii o fac. Da, dar la alte costuri. Ia uite cam cum arată dobânzile la care se împrumută România, în comparaţie cu cele la care se împrumută celelalte ţări:


Să traducem: noi ne împrumutăm la dobânzi duble faţă de Polonia, Ungaria şi Cehia şi cvadruple faţă de Bulgaria.
Oricum, să nu uităm că aceste dobânzi se datorează, în exclusivitate, celor două deficite înspăimântătoare ale României: un deficit bugetar de 3% şi unul de cont curent de peste 4% (2018). Păi dacă noi vom lua credite de încă 3,4% din PIB pentru a plăti pensiile (nu pentru autostrăzi sau căi ferate), vom avea un deficit bugetar/de cont curent dublu faţă de astăzi! Atunci, orice om cu mintea întreagă poate să prevadă asta, rata dobânzii pentru noi nu va mai încăpea în graficul de mai sus. Şi aşa vom deveni noua Grecie sau noua Argentină…
Hai s-o luăm altfel, să râdem şi din alte poziţii: din 2018 până în 2022, PIB-ul ţării va creşte cu 34%, numărul salariaţilor va creşte cu 13,6 %, salariile acestora vor creşte cu 41%, iar pensiile plătite din acest PIB, de aceşti salariaţi, din aceste salarii vor creşte cu 230%!!!
Am înţeles că Olguţa Vasilescu nu ştie aritmetică, am înţeles că Viorica Dăncilă nu se pricepe decât la coafuri ridicole, am înţeles că Orlando Teodorovici vrea la Cotroceni şi orice sacrificiu (pe care îl face poporul, nu el) i se pare justificat, am înţeles şi că BNR este ocupată cu împiedicarea repatrierii aurului şi cu a 10.000-a realegere a lui Mugur Isărescu (a propos, o fi având 100 de ani? 110?), dar de ce nu am văzut şi voturi contra, ci doar abţineri? Oare parlamentarilor Opoziţiei le este ruşine că unii dintre ei mai ştiu puţină aritmetică? Sau nu dă bine la popor? Măi, oameni buni din Opoziţie, ieşiţi odată din bula voastră de politicieni şi fiţi, măcar o dată, oameni de stat! Opuneţi-vă cu curaj argentinizării României, nu vă pitiţi după fusta mamei. Istoria nu vă va ierta nici pe voi.

Petrişor Peiu, analist 5 - iulie - 2019

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”