logoImpact EST nr. 691 - 23.07.2017

De prin anii 1994-1996 s-au înfiripat câteva grupuri de interese care au avut drept scop cumpărarea firmelor cu capital de stat, atractive din punct de vedere al activelor reprezentate de clădiri şi terenuri, dar şi al stocurilor de marfă, cele mai vulnerabile fiind cele privatizate prin asocierea salariaţilor în PAS-uri. Personajele care au iniţiat astfel de grupuri infracţionale, şi care au ştiut să-şi producă lichidităţi cu sacii, au atras de partea lor şefi cu putere de decizie din Finanţe, Gardă, Poliţie, Justiţie, Parchete, Primării, Consiliul Judeţean, Prefectură, parlamentari şi politicieni.
Reuniţi în astfel de hore complete, fabricile şi uzinele din partea asta de ţară, unele unicat în sud-estul Europei, au căzut ca muştele în plasa samsarilor imobiliari.
Trei dintre exponenţii transnaţionali ai acaparării şi distrugerii capitalului românesc au fost Cătălin Chelu, fraţii Herăscu şi Cornel Mangalea.
Dar, de departe, campion naţional a devenit la scurt timp Cătălin Chelu, cel ce a cumpărat fabrici, uzine, sere şi depozite în peste 15 judeţe din România.
Una dintre bijuteriile care i-au luat ochii defunctului Chelu a fost şi SC Plase Pescăreşti SA, producţia ei din 1927 până la zi fiind una unicat în Europa. Dar nu asta la atras pe Chelu şi pe viitorii corbi imobiliari, ci terenul de circa două hectare, situat în Mazepa 2, pe strada Brâncoveanu, între Apă-Canal, în faţă, şi Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”, în spate.

Amărăştenii de la Plase au făcut credite ca să-şi cumpere fabrica

Cu siguranţă că pentru a epuiza subiectul ne vom întinde şi în următoarele ediţii, mai ales că vom publica şi punctele de vedere ale celor intraţi în hora acaparării unor hălci importante din terenul evaluat în 2008 la circa 10 milioane de euro.
Aşadar, în 1996 FPS (Fondul Proprietăţii de Stat, devenit APAPS) vinde 40% din acţiunile deţinute la Fabrica de Plase Pescăreşti Galaţi, către Asociaţia PAS a salariaţilor, prin licitaţie publică. Cătălin Chelu, cel căruia în acea vreme îi curgeau banii cu conducta de la televiziunea prin cablu Conysat (unică atunci în Galaţi şi în împrejurimi) a venit cu sacii de bani şi, realmente, a triplat preţul pe acţiune. Situaţie în care salariaţii au fost nevoiţi să facă credite la bănci pentru a face faţă ofertei tentante a lui Chelu.
În anul 2004, APAPS vinde şi terenul în suprafaţă de 18.000 de mp, pe care era amplasată fabrica şi magaziile de materiale şi de produse finite a SC Plase Pescăreşti SA. Chelu şi ciracii lui au devenit din nou activi la drumul mare, dar firma cu care s-a înscris la licitaţie a fost respinsă întrucât avea datorii la bugetul de stat, salariaţii devenind proprietari şi pe teren în urma cumpărării.
Şi aici punctăm pentru a le intra în cap şi noilor corbi de imobiliare, care acum vin din cluburi ale lojilor masonice, unde notari publici, avocaţi, judecători, procurori, medici, politicieni şi oameni de afaceri îşi dau mâna săptămânal… deci punctăm aşa: STATUL NU PUTEA VINDE CE NU ERA AL LUI!
Aşadar, PAS-ul de la Plase Pescăreşti s-a dovedit a fi cumpărător de bună credinţă când a cumpărat de la stat, prin licitaţie, cei 18.000 mp de teren.

Revendicări de teren câşe şi piezişe

Ciudat este că persoanele juridice sau fizice, care prin reprezentanţi au pus ochiul pe terenul de aur al SC Plase Pescăreşti SA, nu şi-au îndreptat acţiunile de revendicare prin instanţă împotriva statului care a vândut terenul, ci împotriva acţionarilor fabricii, care au fost cumpărători de bună credinţă, unii rămânând datori la bănci în urma acestei acţiuni.
Printre cei ce au revendicat teren se numără şi Parohia „Sfinţii Trei Ierarhi” din Mazepa 2, care are curtea spate în spate cu terenul Fabricii de Plase Pescăreşti. Biserica a revendicat 3000 de mp dar acţiunea i-a fost respinsă în instanţă.
Din documentele pe care le deţinem rezultă că moştenitorii lui Mihail-Valeriu Penu, care deţinea o clădire tip vagon cu apartamente, pe terenul Plase Pescăreşti, s-au judecat cu statul român până în anul 2006 şi au pierdut toate procesele, dar revendicarea se referea la restituirea în natură a unei locuinţe naţionalizate conform Decretului 92/1950, situată pe str. Constantin Brâncoveanu nr. 19-21 (fost 13-13A). Desigur că au câştigat, până în anul 2006, doar dreptul asupra clădirii naţionalizate şi revendicată conform Legii nr. 112/1995, în contradictoriu cu Comisia pentru aplicarea legii de pe lângă Consiliul Judeţului Galaţi.
Atunci s-au reorientat şi au introdus în cauză noul proprietar: Plase Pescăreşti.
Şi câştigă, conform celor stipulate în actele de la Arhivele Statului, actuala magazie de la Plase Pescăreşti, care fusese cândva apartamente.
Moştenitorii defunctului Mihail-Valeriu Penu, care a deţinut apartamentele devenite magazie, sunt Mihail-Victor Penu, Corneliu Penu, fostul mare portar al naţionalei de aur a handbalului românesc, rezident în Paris, şi Mia-Silvia Sorescu, fost judecător, acum pensionată.
Până ediţia viitoare, acum trecând repede de istoricul zbuciumat, vom reda doar un pasaj din epistola petentului nostru, care însoţeşte dosarul cu documente.

Dimineţi cu găşti de samsari imobiliari

„Chelu a murit dar au rămas urmaşii lui, nu despre urmaşii de sânge vorbim, ci despre „fraţii” de profesie. Aşa se face că persoanele care au lucrat cu Chelu şi alţii, lucrează în continuare dar, uneori, în alte echipe.
Dis de dimineaţă (pe la ora 11), când servesc cafeluţa pe la terasele din centrul oraşului sau pe faleza superioară a Dunării, încep a se întreba: „Ei, ai reuşit să-l faci pe X?” sau: „ Astăzi pe cine fraierim…?” De altfel în permanenţă sunt în căutare de noi clienţi. Bineînţeles că discuţiile curg şi despre cei care pot da o mână de ajutor: oameni din administraţia publică locală (poliţie, finanţe, registrul comerţului, instanţe judecătoreşti…). De vreo doi ani se fac eforturi mai pentru asfixierea Plaselor Pescăreşti din Galaţi de către un mare „artizan” din finanţele gălăţene. Toată oastea lui construită de când era şef nu reuşeşte să îngenuncheze şi să omoare Plase Pescăreşti SA. Dar de ce să omori singura fabrică de profil din România? Ghinionul ei este că a fost construită în buricul târgului Galaţi. Păi şi…? Păi… terenul fabricii este foarte sclipitor şi atractiv pentru samsarii oraşului. Chelu nu a reuşit să omoare fabrica deoarece era foarte zgârcit cu cei care-l ajutau. Acum ştiindu-se drumul liber, samsarii au trecut la treabă. Prima halcă de teren, care până mai ieri părea să facă parte din Plase Pescăreşti, a fost smulsă şi data pentru construcţia unei noi păsări …colibri. Dar de data aceasta construcţia se adresează locuinţelor. Gura târgului spune că un „umăr” de ajutor şi decisiv în obţinerea terenului l-ar fi dat familia Popa, care domină numeric încrengătura de rubedenii din PLATUL JUSTIŢIEI. Proprietarul terenului şi blocului crescut peste noapte este L.A. Dar nu ţipă nimeni, nu află nimeni…!!”

A consemnat Gelu CIORICI 12 - mai - 2017

Lasa un raspuns


Cum poate deveni Pla

Sunt câteva zone din oraş vizate insistent de mafia imobiliară ...

La UDJ e ca-ntre nea

Unde este ban public şi privat, cum este şi cazul ...

FALIMENT: Primăria

ÎCCJ a dispus plata a 6,2 milioane lei către Petrom După ...

Din raţiuni lumeşt

Cei care vor să aducă lumina lui Hristos în popor, ...