logoImpact EST nr. 839 - 23.09.2020
http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner-1200x165.gif

Preşedinta Asociaţiei Magistraţilor din România, judecător Gabriela Baltag, a ţinut un discurs fulminant despre starea actuală a Justiţiei şi despre starea de disconfort socio-profesional în care se gasesc la această oră magistraţii pe care i-a reprezentat cu prilejul unei dezbateri care a avut loc recent la Palatul Parlamentului, la care au participat inclusiv membrii Comisiile juridice ale celor două camere. Tema a fost una…generoasă…”Guvernarea reprezentativă şi separaţia puterilor sub imperiul democraţiei”. Dincolo de interesele personale şi de grup, politice şi politicianiste, ale potentaţilor zilei, mai ales din conducerea Senatului, o voce s-a făcut auzită, sună pe acute şi ne aduce în lumea fioroasă în care SUPRA-VIEŢUIEŞTE Justiţia. Chiar dacă sunt două structuri organizatorice ale magistraţilor, în AMR sunt peste 1500 de membri. Vocea lor, a judecătorilor şi procurorilor corecţi, prin preşedintele Gabriela Baltag, este una critică la adresa sistemului judiciar din România. Am aflat că în sistem se conveţuieşte în teroare, judecătorii nu se mai salută şi nu mai discută cu procurorii şi avocaţii, chiar dacă unii au fost colegi cu ceilalţi, de teama represliilor! CSM este o cupolă care nu mai apără independenţa sistemului, ci pe sine, chiar dacă ei nu pot fi suspendaţi din funcţii, cum până şi preşedintele ales al ţării poate fi suspendat.

Egalitatea profesiilor de judecător, procuror şi avocat a dispărut unde şi din cauza cui? Iar ca să îi înţelegeţi pe justiţiabili şi pentru ca aceştia să vă înţeleagă, trebuie ca voi, cei din sistem, să vă inţelegeţi pe voi înşivă.

În cele ce urmează vom prezenta pasaje din discursul preşedintelui AMR. (R.I.)

Curtea Constituţională o să ne pună să băgăm Codurile în sertar!

„ Mă simt în siguranţă când ştiu că printre dumneavoastră mai sunt domni avocaţi, foşti procurori, cadre didactice venind din sistemul judiciar, deci nu sunt singură.

Regret că nu am fost şi ieri prezentă, deşi am dat suficiente emoţii gazdelor şi pentru ziua de astăzi, gândindu-mă dacă să vin sau nu şi cum ar fi interpretat gestul meu dacă m-aş prezenta numai eu – o reprezentantă a sistemului, sau, mă rog, a mediului din care vin. Am zis că, până la urmă, fiecare a hotărât, dintre colegii mei invitaţi pe care i-am văzut poftiţi la această masă rotundă, au ales dacă să vină sau nu aici în faţa dumneavoastră.

Sunt un reprezentant al sistemului, şi în spatele meu poate că sunt, deşi nu-i vedeţi dumneavoastră, sunt mulţi alţi – judecători, poate şi procurori, dar judecători mai mult… Privesc cu deschidere toate oportunităţile – şi, ieri, vă mărturisesc că am fost la o întâlnire care a durat câteva ore, la Institutul Naţional al Magistraturii, unde s-a vorbit despre egalitatea profesiilor de judecător, procuror, avocat, despre dorinţa aceasta de a vedea ce nu funcţionează, de a găsi în interiorul nostru, al sistemului, lucrurile care nu sunt în regulă, pentru că înainte de a privi dincolo, spre dumneavoastră, trebuie să vedem ce nu-i bine la noi. Ca să putem să vă înţelegem pe dumneavoastră, trebuie să ne înţelegem pe noi.

Şi să ştiţi că sunt probleme reale în interiorul sistemului; poate le auziţi prin vocile unor domni avocaţi, uneori, prin vocile Parchetului, mai puţin prin vocile judecătorilor. Pentru că judecătorii sunt soldaţii tăcuţi ai Dreptăţii, ei vorbesc foarte puţin, aproape deloc, vorbesc reprezentanţii asociaţiilor profesionale şi cam atât. A fost o întâlnire unde am încercat să ne privim toţi fără să ne temem unii de ceilalţi, pentru că asta este foarte trist – am ajuns ca în interiorul sistemului să privim, sau să răspundem, şi nu e cazul meu, dar se întâmplă la foarte mulţi dintre colegi, să răspundem la un salut venit din partea unui avocat, fost coleg, poate, de facultate, să ne temem să purtăm o discuţie de principiu cu un coleg procuror, pentru că, doamne fereşte, cine ştie ce s-ar putea întâmpla, s-ar putea întâmpla ceva, nu ştim cine l-ar putea asculta, sau dacă ne ascultă cineva şi ar putea interpreta altfel. Ieri am fost la această întâlnire, care face parte dintr-o serie de mai multe întâlniri, sub egida Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, de a vedea dacă putem să aducem normalitatea în sistem. Pentru că ea, din păcate, nu mai există. Şi nu mai există nu din cauza oamenilor, din cauza noastră… Codurile acestea, de care s-au agăţat unii la început trâmbiţând că au făcut o reformă nemaipomenită, sunt un eşec în mare parte. De cel în materie penală nu mai spun… Curtea Constituţională nu cred că mai are mult şi putem spune că le putem băga în sertar, că nu mai are, în cel în materie penală, ce să mai fie în regulă… Dar nimeni n-a ţinut cont de noi, s-a dorit foarte mult să vină, pentru că cineva din interior cerea neapărat să vadă o reformă în sistemul judiciar. Nu le putem face, desigur, în grabă, deşi înţeleg că acele Coduri au fost pritocite foarte mulţi ani, nu ştim pe unde şi nici specialiştii aceia… Dumneavoastră spuneţi, într-adevăr, că au fost făcute de specialişti… M-am uitat şi eu să văd cine a fost în compunere, şi nu vreau să jignesc pe nimeni, dar nu prea am văzut cadre didactice, profesorii noştri, cei care au studiat toate teoriile posibile să găsească cele mai bune formule. Puţine nume de renume am găsit în acele comisii. Trebuie schimbate, trebuie rectificate, nu se poate merge mai departe. Este un adevăr, nu trebuie să ne temem de el, nu trebuie să-l legăm de evenimentele sau de nefericirile unora sau altora dintre dumneavoastră, dintre noi, pentru că în egală măsură din toate mediile au fost situaţii care nu ne-au bucurat. Am criticat Codul penal şi Codul de procedură penală, iar dacă dumneavoastră căutaţi, veţi găsi în comunicate că Asociaţia Magistraţilor din România a spus foarte clar că tot ce era ca şi dispoziţie, nu era clar. Şi s-a dovedit asta, pentru că la momentul respectiv, fără o analiză corespunzătoare, numai împrumutând dintr-o legislaţie sau alta, fără să vedem care este specificul nostru şi cum le coroborăm pe toate, am ajuns să ne trezim cu situaţii imposibile.

Judecătorul nu trebuie să facă legea, trebuie să o aplice!

Şi iată, aşa cum spune domnul Haşotti, judecătorii au ajuns să facă legea. Impropriu spus să o facă, ci să o înţeleagă şi să o poată aplica, că uneori am avut situaţii – şi îi văd pe colegii mei de la Penal că nu ştiu cum să se descurce cu o dispoziţie sau cu alta, pentru că se bat cap în cap. Da, au încercat să repare ceea ce nu a fost în regulă, dar judecătorul nu trebuie să facă legea, el trebuie să o aplice. Asta este menirea dumneavoastră (a parlamentarilor-n.r.), să faceţi legi. Să faceţi legi clare, care să fie sigure, să nu dea bătăi suplimentare de cap magistraţilor, judecătorilor – că ei sunt cei care o aplică în final şi transpun în hotărârea pe care o iau. Sistemul legislativ, din păcate, ca şi sistemul judiciar, ambele sunt în derivă şi nu ştiu din ce motiv; am încercat să vedem cine a greşit, sau dacă a greşit cineva. Ne facem această analiză în fiecare zi, să ştiţi, pentru că nu dorim să fim în situaţii imposibile.

Sunt la această masă alături de dumneavoastră şi nu mă tem să vă privesc şi să vorbesc despre problemele sistemului meu, pentru că sunt foarte multe. Nu pot să fac critici cu privire la dumneavoastră, şi nici să vă spun că mă sperie uneori cuvântul pe care îl văd spus; da, cu o egalitate între puteri sunt perfect de acord, dar un control între puteri deja, pentru un judecător, sună un pic altfel. Judecătorul nu este obişnuit cu această noţiune, cu acest termen de ‘control’, decât atunci când el îşi exercită atribuţiile pe lege, să zicem, ca instanţă, dar nu ca un control. Eu nu sunt adepta nevoii de a controla totul, sau de a vă controla pe dumneavoastră, fireşte. Cu actele normative este altceva, în aplicarea lor, dar mă gândesc cum putem vedea echilibru între cele trei puteri. Şi îl putem vedea foarte bine, dacă fiecare dintre noi respectă atribuţiile celuilalt, dacă niciunul dintre noi nu se amestecă în munca celuilalt, în ceea ce trebuie să facă unul sau altul. Să nu credeţi că împărtăşesc poziţiile sistemului meu, uneori, vizavi de dumneavoastră, după cum nu împărtăşesc nici poziţiile dumneavoastră vizavi de sistemul meu… Niciuna dintre cele trei puteri – căci există trei puteri, şi deşi toată lumea spune că există trei puteri în stat şi niciuna nu este mai presus decât cealaltă, dintre cele trei puteri, Justiţia este singura autoritate, Constituţia o spune.

Nu ştiu ce să vă împărtăşesc, v-aş spune foarte multe, că ar fi de discutat zile întregi despre ce e bine şi ce e rău, ce văd eu bine la dumneavoastră, ce vedeţi dumneavoastră bine la mine…

Justiţia nu este mai presus decât oricine!

…Justiţia nu este o supraputere, nu trebuie să fie… Justiţia pare, în ultimul timp, în ochii dumneavoastră, ai opiniei publice, dar şi în ochii mei pare la fel, o Justiţie a răzbunării. Iertaţi-mă, dar nu aceasta este menirea Justiţiei. Şi poate că acest sentiment pe care îl trăiesc este unul dintre sentimentele de dezamăgire. Nu mi-am dorit ca ea să fie percepută aşa şi să fie percepută chiar şi de mine şi mă întreb de ce am ajuns aici. Ce s-a întâmplat? Pentru că, fără să ne întoarcem, legile nu au fost foarte clare – au permis şi permit uneori alunecări, pentru că, dacă nu e nimic sigur, desigur că fiecare e liber să aplice şi să facă după cum înţelege dumnealui ori dumneaei, şi am ajuns într-o situaţie nefirească, o situaţie în care Justiţia dă sentimentul, prin forţa prin care, iată, legea i-o pune la îndemână, că este mai presus decât oricine, ceea ce nu este adevărat absolut deloc. Şi nu poate asta să ne dea, sub nicio formă, poziţia său gândul că noi suntem cei mai puternici. Nu, sub nicio formă. Egalitate, da, egalitate, respect, colaborare instituţională, este foarte important acest lucru, să existe o colaborare, să vedem unde sunt greşelile, pe orizontală şi pe verticală. Iarăşi, ajungem la un control, şi un judecător are această reticenţă, nu va privi niciodată de sus şi nu va accepta termenul de control. Asta e în interiorul nostru; nu ştiu cum e dincolo – mă uit spre avocaţi şi am mai mare speranţă când mă gândesc cum privesc dumnealor. Nu ştiu cum e ierarhia procurorilor, deşi studiind legile şi văzând comportamentul dânşilor, poate termenul de control la dumnealor e mai acceptabil, la noi absolut deloc…

Va urma

2 - octombrie - 2015

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Moştenirea lăsată

Instalaţia de desprăfuire pentru Furnalele 1 şi 2 a funcţionat ...

Firma olandeză Den

Societatea în cauză este una cu capital integral olandez şi ...

Costel şi generalul

Un gălăţean se revoltă şi-l interpelează pe preşedintele CJG, Costel ...