logoImpact EST nr. 751 - 16.11.2018

Instalaţia de desprăfuire pentru Furnalele 1 şi 2 a funcţionat doar o oră!

Fuse, fuse şi se duse! Aşa s-ar putea spune despre întâmplarea la care a fost siluit să participe SIDEX Galaţi, din 11 noiembrie 2001 şi până la finele lunii octombrie 2018, când Lakshmi Mittal a preferat să cumpere combinatul siderurgic ILVA din Italia, pentru a fi obligat de către Comisia Europeană să ne vândă pe noi. Şi ne cumpărase că aşa vruse premierul Adrian Năstase şi cu colegă-su din UK, Tony Blair, cu votul Parlamentului de atunci. Doar contractul a rămas secret şi acum. Cert este că preţul plătit de Mittal Steel, atunci, a fost de 50 de milioane de dolari, an în care fotbalistul Zinedine Zidane era cumprat de Real Madrid cu 53 de milioane de dolari! Sigur, Realul l-a cumpărat pe Zidane cu banul jos, iar noi l-am vândut pe SIDEX cu plata în rate!
Dar nu aceasta este miza prezentului articol de presă, ci faptul că din 34.000 de salariaţi, acum mai sunt doar 5.600, iar despre colosul siderurgic se poate spune că a rămas o platformă cu mai multe fabrici întrucât el nu mai produce integrat oţel, fontă, laminate etc.
După ce a tăiat furnale, cocserii, oţelării, laminoare, slebing etc, putem spune că acum, după 17 ani de epocă MITTAL, gălăţenii, câţi am mai rămas pe aici, respirăm un aer curat CUSUT CU AŢĂ ALBĂ!
Haideţi să vedem cum şi de ce!

Respirăm aer curat, cusut cu aţă albă!

În anul 2007, tot stafful ISPAT SIDEX cum s-a fost redenumit SIDEX în primă fază a fost mobilizat într-o uriaşă acţiune de propagandă. Toate televiziunile centrale, toată presa scrisă locală şi centrală au fost convocate, dimpreună cu toţi parlamentarii gălăţeni, cu guvernanţi, cu ministrul Mediului, pentru inaugurarea unei uriaşe investiţii privind grija pentru mediul înconjurător şi pentru aerul inspirat în plămânii nesimţitori ai gălăţenilor.
Investiţia se numea instalaţia de desprăfuire, cu tubulatură şi filtre uriaşe, care a fost montată la Furnalele nr. 1 şi 2.
Investiţia costase câteva zeci de milioane de dolari la acea vreme. Era undeva în vara anului 2007.
Instalaţiile şi montarea filtrelor au fost realizate de către firma Vâlceana SA Galaţi, al cărei director era inginerul Constantin Mitroi. Tot sistemul a venit ambalat în colete din India şi, se pare, era o instalaţie care mai fusese folosită.
Aceasta urma să asigure desprăfuirea aerului de particulele şi noxele gazoase emise de către Furnalele nr. 1 şi 2. Această minune inaugurată cu atâta pompă şi fast a fost doar propagandă, ca să vadă cei ce ştiau secretele contractului de vânzare a SIDEX că Mittal respectă promisiunile privind protecţia mediului la care, probabil, se angajase.
Dar, atenţie, instalaţia nu a funcţionat decât O ORĂ, atunci, la inaugurare!
La câteva luni de atunci, toată „investiţia” a fost demontată şi a devenit materie primă pentru oţelăriile de pe platforma siderurgică. De ce? Pentru că era energofagă. Şi decât să plătească Mittal atâta curent electric, mai bine dă-i cu praf şi miros de ouă clocite în oraş şi-n plămânii copiilor născuţi şi nenăscuţi! Ca să-i antrenăm cu aerul curat cusut cu aţă albă!

Demolarea UCC1 în timpul licitaţiei de modernizare!

Acelaşi hal de cinism, cu atitudine de stat în stat a fost manifestat şi în anii 2005-2006, privind Uzina Cocso-Chimică nr. 1, căci cea cu nr. 2 fusese oprită din vremea directoratului lui Florentin Sandu şi Dumitru Nicolae.
Aşadar, este făcută publică licitaţia pentru modernizarea UCC 1. Dar, cu cinism, până la finalizarea licitaţiei, toate secţiile Uzinii Cocso-Chimice au fost demolate şi tăiate. Această mascaradă a fost amplificată, ne povestesc cei din firmele de construcţii din Galaţi implicate, şi prin demararea unor reparaţii (cârpeli) la Bateriile de Cocsificare 1, 2, 3 şi 4, precum şi la instalaţiile de stins cocs (ISUC 1 şi 2) şi de desprăfuire.
La câteva zile de la punerea în funcţiune a acestor instalaţii, totul a fost abandonat cu tot cu Bateriile de Cocsificare 1, 2, 3 şi 4.
În toţi aceşti ani, din 2006 până spre 2008, a fost doar un joc de glezne pentru adormirea Agenţiei şi Gărzii de Mediu ale căror inspectori şi comisari oricum adormeau la ordin stimulat, când era vorba de nenorocirile şi demolările fără autorizaţie de mediu de pe platforma siderurgică a lui Mittal.
Constructorii care au participat la licitaţia pentru modernizarea UCC 1 au primit un comunicat cum că investiţiile vor fi amânate din cauza crizei economice mondiale şi că instalaţiile urmează să fie puse în funcţiune din primăvara anului 2009, după ce va fi trecut vârful crizei…
Apoi au anunţat că Bateriile de Cocsificare 1, 2, 3 şi 4 rămân în conservare.
De atunci nu au trecut decât nouă ani, iar cei ce au devenit între timp Arcelor-Mittal au vândut SIDEXUL francezilor de la Liberty Steel (Liberty House Group)

A rezultat un teren selenar de o sută de hectare

Tot acest joc de-a investiţia şi modernizarea, acaparat, însă, de joaca mai bănoasă de-a demolarea a fost doar o batjocură la adresa populaţiei acestui oraş şi a localităţilor din sud-vestul SIDEX, precum şi la adresa instituţiilor abilitate ale statului.
Beneficiul rezultat: mii de tone de oţel numai bun de băgat în circuitul de producţie şi alte mii de tone de oţeluri speciale inoxidabile, din crom şi nichel, rezultate în urma demolării şi tăierii secţiilor chimice din UCC 1 Şi UCC 2. Imaginaţi-vă câţi bani au scos proprietarii din tăierea acestor rezervoare uriaşe din oţeluri speciale inoxidabile, care erau în secţiile chimice ale celor două foste uzine de cocsificare, întinse pe o suprafaţă de peste 100 de hectare de teren.

În loc de verdeaţă şi flori, panseluţe din metal şi bureţi otrăvitori

Aşa am scăpat noi, gălăţenii, urbani şi din suburbii, cu viaţă până la moarte!
Prin actele şi faptele de tăiere pe şest, când, de fapt, public, erau anunţate şi organizate licitaţii de modernizare şi de investiţii în mediu! Aşa că le-au tăiat, ducă-se drakului. Au făcut şi ei de un ban pentru nunta fiicei lui Lakshmi Mittal, care a costat, în 2007, 30 de milioane de lire sterline!
Acum ne-au lăsat un teren viran de 100 de hectare pe care au promis că vor semăna gazon, vor planta copaci şi flori, încât Galaţiul ar fi putut să aibă cel mai mare parc intravilan din România. Dar iar n-am avut noroc!
Alde ArcelorMittal au vândut şi au plecat, fără să-i mai intereseze câte boli de plămâni am contractat şi câte milioane de metri cubi de aer le-am filtrat cu bronhiile şi plămânii noştri, instalaţii vii de desprăfuire, şi nu din metal şi nu SH aduse din India, ci născute aici, cu sângele şi cu toate naşterile mamelor şi femeilor noastre.
Până vor creşte falnic panseluţele din metal, neplantate, ci spontan, vom culege doar bureţi otrăvitori de pe suta de hectare de sub cele două foste Uzine Cocso-Chimice, gen pălăria şarpelui şi bureţi porceşti.
Asta e, au fugit vânzând şi ne-au lăsat fără gazon şi fără panseluţe. Poate francezii, mai romantici din fire, vor face pe suta de hectare un al doilea Versailles!

Ştiau că vând, dar tăiau cu succes

Pe siteul oficial al ArcelorMittal Galaţi (AMG) găsim două anunţuri publice de mediu, cu privire la nişte demolări de obiective din SIDEX, operaţiuni care puteau fi contestate până la data de 01 august 2018, căci acţiunea avea (are) efecte asupra mediului.
Iată-le: „Desfiinţare (demolare / dezmembrare totală mijloace fixe clădiri şi utilaje aferente UCC nr. 1” şi „Desfiinţare mijloace fixe-centrală Suflante 2 – DPDES, castele de apă şi atelier blocuri carbonice.”
Ei, acum v-aţi prins de ce nu-i gata parcul de o 100 de hectare? Din cauză că mai sunt încă mijloace fixe şi utilaje de demolat / dezmembrat şi tăiat la fosta UCC1!

La Oţelăria 1 au răsărit florile nepuse

Tot cu gândul la bronhiile şi plămânii populimii din ţinut, patronii au tăiat şi Oţelăria 2, iar odată cu ea şi Slebingul. Ca să inspirăm noi aer şi să-l expirăm desprăfuit, că ei au uitat să semene flori în loc. În schimb, la Oţelăria 1 a răsărit spontan, ca nesemănată şi neplantată, o platformă betonată cât un teren de fotbal.
Aici sunt tăiate milioanele de tone de fontă exploatată din Muntele de Zgură, unde de zeci de ani se practică mineritul. La început artizanal, apoi cu utilaje aparţinând politrucilor, procurorilor şi poliţiştilor, iar de câţiva ani buni aici mai încap la minerit la scară industrială doar firmele cu acţionari indieni.
De aia în TOP 2017, alcătuit de PIMM Galaţi, firma care se ocupă cu mineritul în Halda de Zgură, şi care se numeşte PHOENIX SLAG SERVICES SRL, s-a clasat pe locul doi la categoria „întreprinderi mari”, ca profit brut. Iată, la o cifră de afaceri de 107,34 milioane de lei, profitul brut a fost de 31.344.417 de lei, cu un număr de 277 de salariaţi.
Aşadar, pe acea platformă betonată sunt plantate pentru tăiere fundurile din oalele de turnare a oţelului, numite „lentile” din cauza formei. O astfel de „lentilă” din fontă cântăreşte în jur de 7 tone. În cei 50 de ani de funcţionare ai uriaşului Combinat Siderurgic de la Galaţi, cel mai mare din partea asta de Europă, în noua formă de relief a Galaţiului dată de Muntele de Zgură s-au adunat milioane de tone de fontă, dar noi, românii, nu am vrut şi nu am ştiut să le scoatem decât artizanal, cu căruţele la furat şi cărat la Movileni şi Şendreni.
După tăiere, „lentilele” intră ca materie primă în Oţelăria nr. 1, singura care se mai justifică să rămână în funcţiune datorită faptului că are materia primă asigurată aproape gratis.
În loc de concluzie, dăm cuvântul doamnei Mirela Dobrotă, şeful Departamentului pentru protecţia mediului din fostul ArcelorMittal Galaţi. Materialul este preluat de pe site-ul oficial al fostei companii.

„Protejarea mediului nu este o obligaţie, ci o responsabilitate a fiecăruia dintre noi”

„Când vorbim despre oţel, trebuie să ne gandim că acesta este un material al vieţii. Oţelul se poate recicla la nesfârşit fără să afecteze mediul înconjurator. Cu toţii întelegem importanţa protejării mediului, nu doar pentru că dezvoltarea industriei oţelului depinde de buna administrare a resurselor mediului ci şi pentru că protejarea mediului este esenţială oamenilor de acum şi generaţiilor viitoare.
Echipa noastră este puternic implicată în îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu prin activităţi de prevenire: monitorizarea calităţii factorilor de mediu (aer, apă, sol), gestiunea deşeurilor şi substanţelor periculoase, instruiri de conştientizare şi îmbunătăţiri ale activităţii de protecţia mediului la fiecare loc de muncă. De mare ajutor este implementarea şi îmbunătăţirea continuă a sistemului de management de mediu, ce adaugă valoare în raport cu cerinţele clienţilor noştri.
Menţinem un dialog deschis cu toţi factorii interesaţi, prin sesiuni periodice de comunicare. Protejarea mediului nu este o obligatie, ci o responsabilitate a fiecăruia dintre noi, atât la locul de muncă dar şi în viaţa de zi cu zi. Ne luăm această reponsabilitate nu numai faţă de noi şi activitatea noastră industrială ci şi faţă de oamenii care trăiesc în jurul nostru şi faţă de generaţiile viitoare.
Mirela Dobrotă, Şef Departament Mediu ArcelorMittal Galaţi”

Gelu CIORICI 9 - noiembrie - 2018

Lasa un raspuns


Izmeneală de 1.100

Aventura cu filmuleţul de promovare a Galaţiului a-nceput prost şi ...

Stan Gelu se vrea la

Prin târgul nostru, aşa ca o adiere, circulă de câteva ...

Alianţa Pucheanu

Se tot vorbeşte prin târg că adversitatea dintre Primarul Pucheanu ...