Miza, furtul apartamentului unei bătrâne de 63 de ani
Nu îmi vine să cred, cu documentele în faţă fiind şi însuşite prin lecturi încrucişate cu plângerea adresată redacţiei Impact-est, că se poate să fii dat afară din apartament la 63 de ani, în anul de GREAŢĂ 2012, când Justiţia din acelaşi Palat al Justiţiei din Republicuţa Galaţi îţi dăduse dreptate, irevocabil şi definitiv, încă din anul 2001! Iată cine sunt admirabilii magistraţi cărola le-a trecut prin mână cazul, necazul şi dosarele Elenei Surugiu: Fond-Rodica Miron, Apel – preşedinte Anca Pungoci şi judecător Luminiţa Benescu, Recurs – preşedinte Simona Bacşin, judecători – Anica Ioan şi Luminiţa Solea. De două ori, în 2007 şi 2011, judecătorul Diana-Mihaela Oancea admite cererile de suspendare provizorie a executării silite a apartamentului în cauză, iar în 2011 respinge cererea de încuviinţare a executării silite, în acelaşi caz! Dar, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat din 2001 până în 2.10.2012, totul se strâmbă, protagoniştii „induşi” în eroare prin acelaşi fals şi uz de fals arhicunoscut în tot acest estimp şi consemnat ca atare în toate dispozitivele sentinţelor pronunţate, fiind judecătorii Robert-George Florea, Magdalena Muscă şi Eugen Mortu… Aşadar, revenim asupra acestui caz uluitor în care GREŞELILE MATERIALE ţin loc de DREAPTA JUDECATĂ.
După cum puteţi observa, am reluat şapoul din ediţia 469 a Impact-est.
O patroană de agenţie imobiliară, beneficiara greşelii materiale
În dispozitivul sentinţei nr. 679 din 02.10.2012, completul format din judecătorii Magdalena Muscă (preşedinte), Robert-George Florea şi Eugen Mortu îi dă dreptate petentei noastre, Elena Surugiu, dar admite, în final, recusul formulat de către Maria Gheonea, dând, astfel, apartamentul proprietarei Surugiu pe mâna executorului judecătoresc Constantin Micu, în favoarea unei patroane de agenţie imobiliară, Maria Gheonea.
Executorul Micu, ne declară petenta, o notifică pe proprietara de drept a apartamentului, ameninţând-o la intimidare că dacă nu părăseşte apartamentul şi nu predă cheia, va fi obligată să plătească o chirie în euro din 2009 la zi, inclusiv penalităţi de întârziere de câte 50 euro pe zi!
Din păcate un nou caz fabricat în Palatul Justiţiei Galaţi ajunge pe masa CSM.
Mai departe, o să redăm, citând exact, câteva pasaje semnificative din motivele contestaţiei în anulare, formulată de către apărătorul bătrânei Elena Surugiu.
Intertitlurile aparţin redacţiei.
Atac fără cale de atac!
„Considerăm, faţă de motivarea primei instanţe, că instanţa de recurs, prin admiterea recursului formulat, a încălcat disp. Art. 318, alin. 1 c.pr. civ. Datorită unei greşeli materiale şi omiţând să se pronunţe pe motivele de modificare sau casare a hotărârii.
De fapt, recursul a avut cu totul alte motive declarate împotriva sentinţei pronunţată la instanţa de fond, legate de legalitatea unui act de adjudecare care a fost anulat încă din 2008 şi asupra căruia s-a pronunţat a fi pus în executare prin încheierea nr. 5253/26.08.2011 a Judecătoriei Galaţi, despre care instanţa a omis să-i facă o analiză.
Contestaţia a fost formulată de contestatoarea Surugiu Elena, singură, fără apărător, dar cu toate acestea nu a solicitat nicum anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, ci doar să se constate că încuviinţarea a avut la bază un titlu executoriu anulat.
Din concluziile depuse de contestatoare prin apărător la instanţa de fond, în finalul acestora rezulta clar ce s-a solicitat de către aceasta şi anume, admiterea contestaţiei, anularea încuviinţării executării silite şi a formelor de executare emise asupra proprietăţii contestatoarei, motivat de faptul că titlul a cărei încuviinţare silită s-a cerut nu mai este în fiinţă fiind anulat prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, echivalând cu o contestaţie la titlu şi nu cu o solicitare expresă a anulării încheierii prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite.
De altfel, împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite care este irevocabilă, contestatoarea nu mai avea nici o cale de atac şi din acest motiv a recurs la contestaţia la titlu.
Noi judecăm fără să citim, iată un slogan!
Faptul că recurenta nu a solicitat a fi pus în discuţie incidentul procedural pe care s-a pronunţat instanţa de recurs, fără a-l aduce în discuţie, nu-i poate fi imputat contestatoarei, instanţa de recurs având obligaţia să citească motivele contestaţiei formulate, concluziile acesteia şi să se pronunţe doar în limitele contestaţiei formulate, cât şi a hotărârii recurate, împrejurări care nu-i pot fi imputabile contestatoarei.
Chiar prin admiterea recursului, având în vedere incidentul procedural arătat, instanţa ar fi trebuit să modifice doar în parte hotărârea pronunţată reţinând şi disp. Art 304 Cod pr. civ., în sensul de a se pronunţa corect pe contestaţia formulată care era o contestaţie la titlu şi pe concluziile puse la instanţa de fond.
Contestatoarea, în atare situaţie, nu avea motive să formuleze recurs, pentru că hotărârea îi era favorabilă, chiar dacă solicitările acesteia nu s-au referit la anularea încheierii prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite.”
Acest slogan ” Noi judecam fara sa citim „este cat se poate de adevarat in zilele noastre din pacate.