logoImpact EST nr. 787 - 15.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Miza, furtul apartamentului unei bătrâne de 63 de ani 

Nu îmi vine să cred, cu documentele în faţă fiind şi însuşite prin lecturi încrucişate cu plângerea adresată redacţiei Impact-est, că se poate să fii dat afară din apartament la 63 de ani, în anul de GREAŢĂ 2012, când Justiţia din acelaşi Palat al Justiţiei din Republicuţa Galaţi îţi dăduse dreptate, irevocabil şi definitiv, încă din anul 2001!

Iată cine sunt admirabilii magistraţi cărola le-a trecut prin mână cazul, necazul şi dosarele Elenei Surugiu: Fond-Rodica Miron, Apel – preşedinte Anca Pungoci şi judecător Luminiţa Benescu, Recurs – preşedinte Simona Bacşin, judecători – Anica Ioan şi Luminiţa Solea.

De două ori, în 2007 şi 2011, judecătorul Diana-Mihaela Oancea admite cererile de suspendare provizorie a executării silite a apartamentului în cauză, iar în 2011 respinge cererea de încuviinţare a executării silite, în acelaşi caz!

Dar, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat din 2001 până în 2.10.2012, totul se strâmbă, protagoniştii „induşi” în eroare prin acelaşi fals şi uz de fals arhicunoscut în tot acest estimp, şi consemnat ca atare în toate dispozitivele sentinţelor pronunţate, fiind judecătorii Robert-George Florea, Magdalena Muscă şi Eugen Mortu…

 

Elena Surugiu a îmbătrânit cu 11 ani în Palatul Justiţiei

Asta din cauza unei tranzacţii corecte, spune petenta noastră. Căci de aici intrăm în memoriul ei pentru a sintetiza pe scurt lunga poveste pe care au încâlcit-o apelând la cârja Justiţiei corbii de apartamente, cum i-am numit eu încă de prin anii 1994-1995. Era menajeră la avocatul Ştefan Lupuşor, în prezent decedat, şi i-a crecut şi copilul din 1994 până când s-a dus la şcoală. În 1997 între defunctul avocat şi E.S. intervine o tranzacţie. Ea îi donează apartamentul pe care îl avea în proprietate, şi în 1999 plăteşte şi 30.000.000 de lei în schimbul unui antecontract, o promisiune de vânzare a apartamentului pe care Ştefan Lupuşor îl avea în proprietate. Ei bine, acest apartament de la blocul C 3 din Micro 16 devine copacul primordial al discordiei … prin Justiţie.

Doar că Lupuşor evită să mai meargă şi la notar pentru a autentifica şi legaliza tranzacţia. Din cauza asta se ajunge în instanţă.

În 14.09.2001, Judecătoria Galaţi, prin preşedinte Simona Bacşin, emite sentinţa civilă nr. 6865 prin care, în numele legii hotărăşte: „Constată perfectă vânzarea-cumpărarea intervenită între reclamantă în calitate de cumpărătoare şi pârât, în calitate de vânzător, privind imobilul situat în Micro 16, str. M. Sadoveanu, bloc C3…, la preţul de 30.000.000 lei.”.

În dispozitivul sentinţei se reţine că „ Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare precizând că este de acord cu acţiunea formulată şi solicită să nu fie obligat la cheltuieli de judecată”. Deci, defunctul Ştefan Lupuşor a lăsat Justiţia să clarifice totul perfect, sentinţa rămânând definitivă şi irevocabilă prin neapelare.

 

Dar, între timp, mobilă şi durere prin Elvila

Înainte de a interveni acel contract de vânzare-cumpărare, revin la memoriul petentei, avocatul Lupuşor a cumpărat o bibliotecă de la Elvila pe care nu a achitat-o în întregime, iar firma i-a intentat proces pentru recuperarea prejudiciului.

Procesul este strămutat de la Galaţi la Judecătoria Bacău, Elvila câştigă şi îi scoate lui Lupuşor apartamentul la vânzare prin licitaţie. Câştigător, nimeni altul, aflu eu, decât Ionuţ Morhau, avocat fără să profeseze vreodată şi, atenţie fiul fostei soţii a avocatului Ştefan Lupuşor. Dar Morhau nu achită în cele 40 de zile la CEC contravaloarea licitată, apartamentul este scos din nou la licitaţie, dar fiindcă nu s-a prezentat nimeni licitaţia este închisă.

Şi apartamentul rămâne în proprietatea defunctului avocat Ştefan Lupuşor.

A fost necesară toată această paranteză încheiată în 2000, pentru a ne lămuri că atunci când a fost pronunţată sentinţa din 2001 la care ne-am referit, apartamentul era liber de sarcini, iar vânzătorul era din nou proprietar de drept.

În 2004, cumpărătoarea Surugiu află de la OCPI că Morhau este proprietar!

Prin 2004, spune petenta Elena Surugiu, am aflat de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI), de la Direcţia de Impozite şi Taxe şi chiar de la Asociaţia de Proprietari, că apartamentul meu de la blocul C3 are un nou proprietar în persoana lui Ionuţ Morhau! Din acel moment începe un nou coşmar, cu trei evacurări silite, trecute prin toate instanţele, executări silite stopate şi anulate, o acţiune în constatare, câteva dosare penale intentate de I. Morhau pentru violare de domiciliu… Dar în toate am avut câştig de cauză. Şi iată cum a reuşit Morhau să o facă pe proprietarul inducându-i în eroare, prin fals şi uz de fals, pe funcţionarii de la OCPI, Direcţia de Taxe şi Asociaţia de Proprietari, aspect sintetizat în dispozitivul sentinţei nr. 435 din 7.10.2008 a Tribunalului Galaţi, prin preşedinte Anca Pongoci şi judecător Luminiţa Benescu:

„Cu privire la cererea de chemare în garanţie, contestatoarea (E.Surugiu – n.a.) a susţinut că aşa cum s-a stabilit prin Ordonanţa nr. 3916/P/09.05.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, intimatul (Ionuţ Morhau – n.a.) a obţinut în mod nelegal învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 10001/2000 a Judecătoriei Bacău. În realitate, după adjudecarea din data de 04.12.2000 (a licitaţiei apartamentului scos la vânzare de Elvila-n.a.), intimatul nu a consemnat preţul, motiv pentru care licitaţia s-a reluat şi a fost finalizată prin închiderea licitaţiei la data de 02.09.2001. Ca urmare acesta (Morhau-n.a.) a pierdut calitatea de adjudecatar şi în iunie 2004 nu mai putea obţine învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 10001/2000 a Judecătoriei Bacău.”.

În fapt, Morhau s-a prevalat de o sentinţă care nu-şi putea produce efecte atâta timp cât el nu a făcut dovada achitării la CEC a contravalorii apartamentului. Dar el s-a prevalat de neatenţia unei grefiere de la Bacău, care a şi fost sancţionată pentru neglijenţă cu amendă administrativă de cinci milioane de lei, pentru că i-a aplicat pe sentinţa în cauză menţiunea IREVOCABIL, acea sentinţă fiind deja caducă.

Între 2004 şi 2008 falsul proprietar a generat nenorocirile care ajung în 2012

În această situaţie, petenta Elena Surugiu nu a putut, până în anul 2008, când acţiunea ei a rămas irevocabilă să-l radieze de la OCPI, Impozite şi Taxe şi de la Asociaţia de Proprietari pe falsul proprietar, Ionuţ Morhau.

Aşa că Morhau nu a plătit cheltuieli de întreţinere şi încălzire din 2004, căci în apartament a rămas să locuiască adevărata proprietară pe care nu a putut s-o evacueze. Iar Asociaţia de Proprietari, printr-un preşedinte jucător premeditat, a refuzat să încaseze lunar sumele datorate, motivând că dacă i-ar primi banii, trebuie să-i taie chitanţă pe numele lui Morhau, iar Morhau cu astfel de dovezi la mână îi va lua apartamentul! Aşa s-au adunat datorii şi penalităţi de circa o sută de milioane de lei vechi. Motiv bun şi moment şi mai bun ca în 2007 preşedintele Asociaţiei de Proprietari să-i scoată apartamentul petentei noastre la vânzare, pentru că Morhau, proprietarul declarat, avea mari datorii la întreţinere.

La vânzare, prin licitaţiei, nu aşa … Şi prin „Cabinetul Executorului Judecătoresc Carmen Dănuţ Coţac”, ca să impresioneze o biată femeie de servici, în vârstă.

V-am vorbit anterior despre suspendarea la executare dispusă în 28.11.2007, de data asta în contradictoriu cu Ionuţ Morhau şi Asociaţia de Proprietari nr. 308 Galaţi, deci dispusă de către judecător Diana Mihaela Oancea. Căci peste patru ani vor urma alte suspendări la executare, pe rolul interesului intrând alţi corbi de apartamente, cu acelaşi executor judecătoresc în rolul principal.

Deci, Cabinetul Executorului Judecătoresc „Coţac Dănuţ Carmen”, deşi avea cunoştinţă de dispoziţia instanţei, continuă procedura de vânzare (deh, dulcele 10%. Profetul Mahomed percepea doar 5%, păgânilor!), iar în mai 2008 apartamentul ăsta cu statut de Castel Peleş (!) este adjudecat de către Maria Gheonea, patroana unei agenţii imobiliare, firma Transport Internaţional, Agenţie Imobiliară.

Încheiem această primă parte prin a arăta că instanţa de fond a greşit dând câştig de cauză Asociaţiei 308, determinând-o pe Elena Surugiu să ceară suspendarea executării, pe care, pe bună dreptate, a şi obţinut-o.

Cităm din dispozitivul aceleiaşi Decizii civile nr. 435 din 7.10.2008,  dată de completul format din Anca Pungoci şi Luminiţa Benescu, magistraţi pe care, iată, îi aplaud la scenă deschisă!:  „ Instanţa (de fond-n.a.) nu a analizat corect actele după data de 02.09.2001 intimatul-debitor (Morhan-n.a.) nu mai era proprietar pe apartamentul cu nr. 2, bloc C 3, str. Mihail Sadoveanu nr. 9. Acesta a obţinut în mod fraudulos intabularea dreptului de proprietate pe acest apartament şi s-a prevalat în mod nelegal de calitatea de proprietar pe acest imobil.”.

Ai văzut INSTANŢĂ DE FOND  ce ai comis fiind INCORECTĂ, fie şi când analizezi?

În aceeaşi situaţie se află şi instanţa de recurs, formată din judecătorii Florea, Muscă şi Mortu. Despre asta, cât şi despre întreaga nebunie, vom discuta în ediţiile viitoare.

Gelu CIORICI 9 - noiembrie - 2012

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”