logoImpact EST nr. 787 - 15.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Rapoartele comisiilor senatoriale privind acțiunile desfășurate în revoluția din decembrie 1989 au avut niște copii xerox. Aceste rânduri sunt extrase de pe acele copii, ajunse prin voia unui ofițer de informații și sub ochii noștri. Ele au fost preluate de la generalul mr.de cavalerie Victor Isăceanu, care le avea și el de la cei care au făcut parte din comisia senatorială Erau niște documente oficiale ale statului roman, neclasificate, deci publicabile. Când s-a încercat publicarea, cu acordul senatorului Sergiu Nicolaescu, acesta a spus că este de accord, dar fără volumul al doilea, cel cu opiniile separate, scrise de senatorul Valentin Gabrielescu. Hopa! istorie, istorie, dar mai cu fereală. Concluzie de istorie debilă! Asta să fie România pe care vrem s-o lăsăm generațiilor viitoare? România opiniilor separate? Urâm cenzura, iubim opiniile separate, deci să facem măcar un act de comuniune națională, citind împreună. Mulțumim, dle Col® prof univ.dr. ing Marian Rizea!

 

1. OPINIA SEPARATĂ ASUPRA CONTEXTULUI INTERN ŞI INTERNAŢIONAL ÎN CARE S-AU ÎNCADRAT EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989– Senator Valentin Gabrielescu

Nu ne putem permite în spaţiul restrâns al acestui capitol sa facem o analiză exhaustivă asupra contextului intern şi internaţional în care s-au încadrat evenimentele din Decembrie 1989 în România. Dar nici nu ne putem permite să falsificăm sau să trecem cu vederea faptele importante din istoria lumii, a Europei şi României.De aceea vom schiţa aici foarte pe scurt, ceea ce credem că este esenţial pentru înţelegerea desfăşurării acelor evenimente. Deşi lăsând deoparte cele afirmate în capitolul I al acestui raport, este obligatoriu să trecem în revistă în paginile ce urmează contextul intern şi internaţional în care s-au încadrat evenimentele din Decembrie 1989.

Revoluţia română a fost, fără doar şi poate, rezultatul firesc al ridicării maselor largi de cetăţeni împotriva unui regim dictatorial de sorginte străină, bazat pe minciună şi teroare, care, în fapt, nega cele mai elementare valori umane universal valabile. În spatele unei propagande deşănţate şi a cultului personalităţii, cvasitotalitatea acestui harnic şi paşnic popor a îndurat, după cel de-al doilea război mondial nenumărate samavolnicii începând cu opresiunea politică şi terminându-se cu o reală înfometare. În acest context, dincolo de orice discuţii şi definiţii de ordin etimologic vizând etichetarea acestor evenimente, este evident că atingându-se şi depăşindu-se limita suportabilităţii, în decembrie 1989 s-au produs acele evenimente care aveau să schimbe cursul istoriei României, schimbări care se prefigurau şi puteau fi lesne percepute chiar de către defuncta putere. Măsurile luate, în perioada anterioară, precum şi în cea de după ultimul congres al Partidului Comunist Român, ne îndreptăţesc să considerăm că vârfurile puterii comunist-totalitare au încercat, în mod real să-şi creeze o serie de instrumente represive care, în caz de necesitate, să fie folosite „eficient”.

Suspiciunea puterii era firesc amplificată de cursul evenimentelor externe, în special de spectaculoasele schimbări care aveau loc atât de rapid în aşa-numitul „Est comunist”. În spatele mascaradei patriotard-revoluţionare organizată zi de zi de către slugile supuse regimului, au existat permanent manifestări de nemulţumire şi revoltă împotriva minciunii şi umilinţelor, aceste manifestări cristalizându-se şi înmulţindu-se mocnit cu unele răbufniri în decursul unei perioade îndelungate de timp. Indubitabil, sentimentele de ură faţă de această ideologie ruptă de valorile umanismului real şi o adevărată dorinţă de schimbare se regăseau atât la nivel macrosocial înţelegând prin aceasta totalitatea poporului român, cât şi la nivel microsocial – referindu-ne la pături sociale şi categorii profesionale ori de vârstă. Orice analist politic lucid putea estima cu aproximaţie aproape matematică deznodământul guvernării comunist-totalitare atât în ceea ce priveşte supravieţuirea cât şi modalitatea de producere a schimbării. Trebuie sa ne reamintim că în urma înţelegerii de la Yalta, România a căzut în zona de influenţă a URSS-ului, în lagărul socialist, unde, cu „sprijinul neprecupeţit” al armatei roşii s-a instalat în ţara noastră regimul comunist, regim străin neamului nostru care a adus atâta suferinţă poporului român şi ale cărui „urmări dăinuie până în zilele noastre”.

A urmat o noua perioadă, aşa-zisă a războiului rece, când s-au format noi alianţe între state: Pactul NATO în Vest şi Pactul de la Varşovia în Est şi a reînceput cursa înarmărilor cu arme de distrugere în masă, al cărui cost a ruinat economiile multor ţări angajate pe această cale, aducându-le nu pe puţine dintre ele aproape în pragul mizeriei. Orice analist lucid care ar fi studiat situaţia internaţională din punct de vedere social, politic sau militar ar fi ajuns la concluzia că dată fiind existenţa unor asemenea mijloace de luptă, un nou război mondial nu ar putea duce decât la distrugerea omenirii. Într-o atare situaţie, realitatea a impus găsirea unei alte căi pentru ieşirea din criză, aceea a înţelegerii şi cooperării dintre cele două mari puteri, pentru a se asigura nu numai pacea şi prosperitatea popoarelor- căci nu mai putea trăi într-o asemenea stare de tensiune- dar însăşi condiţiile coexistenţei umanităţii pe mai departe. Era momentul, aşa cum avea să declare secretarul general al NATO, Manfred Wernner, „epoca confruntării Est-Vest se apropie de sfârşit, ea fiind înlocuită de cooperare”.

 

S.V. 22 - februarie - 2013

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”