logoImpact EST nr. 787 - 15.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Totul este cu susul în jos în această Românie sleită de avere de către o clasă politică ne-mernică, incapabilă, necalificată şi fără vreun fel de expertiză, fie ea şi în banalităţi mecanice cum ar fi mersul pe jos. Agentul economic privat, Întreprinderile Mici şi Mijlocii, cum au fost ele grupate şi clasificate, sunt sistematic lovite la temelia existenţei de un stat nesătul, reprezentat mereu de guverne incapabile să emită teze economice deştepte, cu viziune, la îndemână fiindu-le mereu şi mereu CĂMĂTĂRIA. Adică, penalităţi la penalităţi care fac ravagii în normalitatea economică, un leu datorat bugetului de stat ajungând să fie dat şi de cinci ori aceluiaşi stat. În ediţia de faţă avem ca studiu de caz un antreprenor autohton care produce, nu e un vânzător european cu lanţuri de hipermarketuri măsurabile în hectare şi atât. Sigur că teama de STATUL-CĂMĂTAR şi de vătafii lui bine plătiţi l-au determinat să rămână în anonimat, dar cazul său este multiplicabil în zeci de  mii de IMM-uri.

 

IMM-urile asigură peste 70% din PIB

Salariaţii patronilor de IMM-uri pricep puţin şi citesc şi mai puţin ca să înţeleagă că cei ce le-au creat locurile de muncă din care ei îşi asigură existenţa, cât şi pe aceea a familiilor lor, nu sunt nici pe departe nişte îmbuibaţi care se lăfăie în piscine şi băi de abur personale, în limuzine şi vile fără număr şi că mănâncă fripturi deodată cu zece guri. Nu, copii săraci şi sceptici, ei sunt ca şi voi, doar că au infinit mai  multe griji, au casele şi paturile de sub ei gajate la bănci pentru a putea finanţa ciclul de producţie, ard repede şi dorm puţin, aleargă prin ţară şi prin lume pentru a găsi oportunităţi şi soluţii de a menţine ce au creat cu voi şi pentru voi, nu doar pentru ei, care ar fi putut să-şi ducă în bănci cele câteva milioane de euro investite şi ar fi trăit regeşte doar din dobânzi, jucând table până la moarte la Monaco sau pe Coasta de Azur.

Află, aşadar, dragă  SALARIATULE pe care te doare în fund prin câte tensiuni trec patronii tăi ca să fie bani lichizi în zilele de salariu, că la această oră, în România, IMM-urile reprezintă 99% din sectorul economic. Statul mai este acţionar doar la 1800 de regii autonome şi societăţi comerciale. Patronii voştri dimpreună cu voi, cei ce ştiţi să primiţi SOLIDARITATE dar nu vreţi să învăţaţi să o şi oferiţi, asiguraţi peste 70% din Produsul Intern Brut (PIB).

Un an fără dialog

 

Asociaţiile patronale, profesionale, uniunile industriaşilor şi toate structurile create pentru a reprezenta, chipurile, în raport cu statul-cămătar, antreprenorii, sunt la fel de moarte ca însăşi dialogul dintre producătorii de bunuri şi servicii şi producătorul cheltuirii valorii adăugate, care este Guvernul. Marian Filimon, preşedintele PIMM Galaţi (încă neserelizat!) şi vicepreşedinte la nivel naţional, mi-a relatat în seara zilei de 18 decembrie, vădit iritat şi revoltat, că anul 2012 a fost unul fără dialog între producătorul şi consumatorul de PIB. Nimeni nu a mai ascultat nimic din  cauza alegerilor, a fost un an total paralizat de cele trei rânduri de votări şi de scălâmbăială electorală.

Băncile impun condiţii draconice la credite, garanţia pretinsă fiind între 130 şi 140% faţă de împrumut, imobilele nemaifiind atractive ca gaj, acestea impunând patronilor să gajeze cu bunurile imobiliare proprii.

În fond, a conchis M. Filimon, e un mod mascat de a refuza antreprenorul, statul fiind cel mai sigur debitor.

Căci statul nostru reprezentat de oameni leneşi, care nu au riscat niciodată nimic în vreo afacere personală prin care să asigure şi la alţii pâine, se împrumută pentru salarii şi pensii de pe piaţa internă, în loc să o facă de pe pieţele de capital ale lumii.

Peste toate aceste anomalii şi bâjbâieli vin legile proaste, punitive, agentul economic, fiind mereu tratat ca un infractor, evazionist, nu ca un partener, nu ca un producător care îi asigură lui, inspectorul de control din DGFP şi Garda Financiară salariile dublate de stimulente.

Studiu de caz: plăteşti dări de zece milioane, ia şi o cocoaşă cu penalităţi!

Aşadar, ce să facă un antreprenor care duce în spate prin iniţiativa sa, prin inteligenţă, curaj şi risc, circa 500 de salariaţi? Întârzie cu taxele şi impozitele la stat ca să dea lefurile la timp şi întregi, başca şi prime la sfârşit de an, cum nu fac marile companii transnaţionale care au cumpărat fabrici şi uzine cu sume ridicole. Dilema aceasta, din care alege să-şi plătească oamenii cu care împinge Românica mai departe, îl aruncă în gura unui stat flămând care este reprezentat de către indivizi neiscusiţi.

Iată, în cazul nostru, a plătit taxe şi impozite către stat, în ultimii doi ani, în valoare de circa 10 milioane de lei (o sută de miliarde de lei vechi), întârzierile inerente aducându-i drept  „mulţumiri” din partea STATULUI-CĂMĂTAR penalităţi de peste 950.000 de lei.

Am plătit în ultimii ani, şi ce am eşalonat ca datorii către stat cu cei din DGFP aproape 30 milioane de lei. Dar întârzierile mi-au adus penalităţi de 10 milioane.

În cazul acesta sunt obligat să fac şomeri care nu aduc bani la buget, ci primesc sume mici care le asigură doar hrana, nu şi pentru a-şi plăti ratele la bănci şi facturile, devenind victime sigure care rămân fără casă şi masă, chestiuni care atrag după sine şi destrămarea familiei.

Ce poţi să înţelegi ca mare contribuabil când pentru 100.000 de lei datorii la stat ţi se cere gaj de 10 milioane de lei. Păi vin ce din finanţe şi-ţi vând gajul pe nimic, nici măcar la nivelul penalităţilor.

Toate aceste anomalii şi inversări ale normalităţii şi reperelor sunt date de legile adoptate de Parlament,  de multe ori la iniţiativa legislativă a Guvernului, fără ca practicienii din lumea reală a mediului de afaceri să fie consultaţi.

În loc să fim trataţi ca parteneri în elaborarea unui pachet legislativ articulat şi aplicat în economia reală, nu teoretică, suntem jefuiţi cu legea, suntem trataţi ca potenţiali evazionişti şi  vânaţi în greşelile inerente date de legislaţia în materie de fiscalitate, mereu în mişcare şi elaborată ca pentru ziduri nu pentru un antreprenoriat format din patroni vii care asigură, iată, peste 70% din PIB, din care sunt asiguraţi bani pentru salariile bugetarilor, pentru pensii, sănătate şi învăţământ.

P.S. Mi-ar plăcea să primesc replici şi comentarii de la salariaţii din firmele private şi de la cei de la buget, nu doar de la patroni. Tuturor le urez sănătate şi solidaritate pentru 2013.

Gelu CIORICI 21 - decembrie - 2012

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”