logoImpact EST nr. 860 - 04.03.2021

În comunism, platitudinea şi lehamitea s-au instalat în cea mai mare parte a societăţii. Pe acest fond, impostura a fost practicată la o scară cu nenumărate trepte.
Una dintre moştenirile comuniste, poate cea mai trainică şi virulentă, este impostura, care macină societatea românească de la vulg pînă la cercurile cele mai înalte ale puterii: politice, administrative, militare, judecătoreşti, economice, financiare, sau epicentrele Educaţiei, Sănătăţii, Culturii şi încă altele. Această plagă conservă o mentalitate retrogradă şi alăptează un spirit totalitar gregar al improvizaţiei comunitare, fără nici o şansă de devenire a civilizaţiei prin cultivarea şi promovarea valorilor.
Impostura politică îşi are rădăcinile în regimul comunist totalitar, în care un lăcătuş mecanic, de pildă, era promovat peste noapte ca maistru sau şef de secţie în uzina care era a „întregului popor “, iar apoi, după un stagiu la Ştefan Gheorghiu, era integrat în aparatul de cadre al partidului. Ideologizarea pălmaşilor a fost una dintre metodele prin care regimul comunist şi-a asigurat puterea şi longevitatea, asta în timp ce specialiştii din toate domeniile înfundau închisorile comuniste. Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu au profitat din plin de sărăcia şi ignoranţa maselor pentru a-şi duce la bun sfîrşit scopul de îndobitocire a populaţiei.
Lipsa revoltelor de amploare, precum cele din Ungaria sau Cehia (exceptînd greva minerilor din Valea Jiului din 1977 şi pe cea a muncitorilor de la uzina Steagul Roşu din Braşov din 1987, revolte însă incomparabile cu cele de mai sus), descrie o Românie tăcută, înfricoşată şi flămîndă, ai cărei cetăţeni îşi pierduseră speranţa că regimul totalitar va fi vreodată înlăturat.
Dar pe acest fond al platitudinii şi lehamitei instalate în cea mai mare parte a societăţii, impostura a fost practicată la o scară cu nenumărate trepte. A fost şi aceasta o supapă de care activiştii de la vîrful puterii ştiau, ba chiar o încurajau. Poate cea mai mare impostoare a regimului comunist a fost Elena Ceauşescu, doctor şi academician, savant de „renume mondial“. De la consoarta lui Ceauşescu pînă la promovarea în posturi, în general politice, a unor analfabeţi, impostura a guvernat societatea.
Instituţia naţional-comunismului de cumetrie a promovat oportunismul şi impostura ca instrumente care să conducă România spre „cele mai înalte culmi ale progresului şi civilizaţiei.“ Activiştii ştiau de bună seamă că un individ ajuns să ocupe un post fără a avea pregătirea necesară, dar în spatele căruia se afla o pilă din sistem, devenea un individ fidel politicii partidului. De la simpli „sclavi pe plantaţie”, o serie de oportunişti ajungeau să ocupe posturi de conducere în ministere, în fabrici şi uzine, în instituţii cu sigla partidului comunist.
Impostura nu are dosar penal
După decembrie ’89, impostorii şi-au continuat marşul, parcă şi mai înflăcărat. Primul dintre ei a fost Ion Iliescu, cel care în 22 decembrie s-a autoproclamat preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Pentru a suci minţile oamenilor, fostul nomenclaturist comunist a cooptat în noul organism al puterii politice şi cîţiva intelectuali opozanţi ai regimului, printre care Doina Cornea, Laszlo Tokes, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, care ulterior s-au retras din frontul măsluit. Iliescu a profesat impostura aşa cum o făcuse şi în regimul lui Ceauşescu. În complicitate cu noua Securitate, a căutat şi găsit în cotloanele fostului regim politic liota potrivită care să-i ţină spatele în schimbul donării unor posturi de conducere nu doar în zona pur politică, ci şi în infrastructura acesteia reprezentată de pîrghiile economiei şi ale instituţiilor nepolitice.
Mai în zilele noastre, Liviu Dragnea, cel mai influent politician după Iliescu şi Băsescu, a fost şi cel mai mare apostol al imposturii. „Pentru că putem“ (Codrin Ştefănescu), Dragnea a promovat în funcţii importante de conducere beizadele, indivizi cu liceul la zi, dar fără să fi promovat bacalaureatul, secretare, metrese şi mulţi alţi indivizi care nu aveau în nici un fel vreo legătură cu fişa postului.
Să luăm cazul fostului prim-ministru Viorica Vasilica Dăncilă, o agramată care a făcut de ruşine limba română şi care a fost tot timpul mandatului o supusă trup şi suflet a lui Dragnea. Asemenea ţărăncilor, mergea tot timpul cu doi-trei paşi în urma apostolului de la Rahova. Dacă s-ar fi respectat cît de cît, altfel spus dacă şi-ar fi văzut lungul nasului, ar fi putut să refuze chemarea lui Dragnea de a o planta în fruntea guvernului. Dar nu, impostura a fost cea care a propulsat-o în fruntea executivului, după care a venit însă şi reversul medaliei: a pierdut alegerile prezidenţiale cu un scor lamentabil, a pierdut conducerea partidului, pentru a fi apoi trimisă pe tuşă de pe listele pentru alegerile parlamentare.
Andrei Pleşu scria sub titlul „Epidemia de impostură“: „Un guvern care se luptă să anuleze alegerea unui jurist român într-un important post european e… patriotic pînă la disperare. E patriotic să numeşti un prim-ministru cu mari greutăţi în folosirea limbii române şi fără nici o performanţă profesională notabilă (după nouă ani petrecuţi, în anonimat, la Bruxelles), e patriotic să faci legi cu «specialişti» formaţi la «fără frecvenţă», să trimiţi în Parlamentul European, ca reprezentanţi ai poporului român, figuri notorii ale vieţii publice (politice şi intelectuale) cu nume răsunătoare: Grapini, Frunzulică, Ţapardel, Zoană.” (Dilema veche, 14-20 februarie 2019)
Un alt exemplu de impostură crasă este cel al fostului ministru de Interne Carmen Dan, care a ocupat această funcţie în guvernele Grindeanu, Tudose şi Dăncilă. A aterizat în politică din scaunul de secretară a unei şcoli generale din Videle. Este evident că în toate cele trei guverne pesediste a fost jucată pe degete de generalii cu multe stele din Poliţie şi Jandarmerie, dar şi din serviciile secrete. Intervenţia violentă a jandarmilor în timpul manifestaţiei din 10 august 2018 din Piaţa Victoriei i se datorează în măsura în care a fost executantul fidel ordinelor lui Liviu Dragnea.
Atunci cînd copiii sînt întrebaţi ce vor să ajungă în viaţă, unii dintre ei răspund răspicat că vor să ajungă şefi. Şi dacă nu vei ajunge şef, ce meserie îţi alegi? îl întreabă părintele pe copil. Tot meseria de şef, pentru că alt şef, care îmi e prieten, mă va ajuta să ajung ca el.
Copiii nu pot fi impostori, desigur. Dar unii, mai măricei, se uită în jurul lor şi văd.

George Arun, Deutsche Welle 12 - februarie - 2021

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Stângă este un acc

Încet, încet, lumea lui Stângă şi a camarilei juvenile care ...

Comat SA Galaţi, ve

Suspansul privind sentinţa ce se va pronunţa de Tribunalul Galaţi ...

Un alt avocat gălă

Avocatul Deleanu Mihai face parte din Baroul Galaţi de prin ...