logoImpact EST nr. 890 - 26.10.2021

Eu nu pot să-mi dau seama ce s-a întâmplat cu Florin Cîţu. Era un politician normal teoretic. Mie nu-mi prea place cuvântul ”practic”, prefer să trăiesc mai mult între teorii decât între oameni, dar s-a întâmplat ceva cu el. Când spun ”teoretic” de fapt mă refer la un fapt esenţial de viaţă. Deci din punct de vedere teoretic părea un om în regulă, adică în mod esenţial înfipt în realitate. Dintr-un om normal însă, brusc, dar aşa ca o figură acrobatică din vechile circuri, s-a transformat într-un ”zombi politic”. Era normal, dar avea o rotiţă, ceva care a declanşat un fel de explozie în personalitate. Bum! Pur şi simplu nu a mai rămas nimic din el, este o cenuşă din punct de vedere politic. Nu înţeleg niciun context în care ar putea Florin Cîţu apărea. Nu am cum să pricep niciun fel de vecinătate. Imaginaţi-vă Cîţu lângă Orban. Absurd. Sau să încercăm o altă vecinătate – Cîţu lângă Barna. Este imposibil. Cîţu lângă Ciolacu. Nu are sens. Cîţu lângă AUR. Este chiar noaptea minţii. Dacă ar fi un simplu cuvânt ”Cîţu” sau mă rog o simplă interjecţie aşa cum până la urmă exprimă şi numele, nu aş putea să-i găsesc locul în nicio frază pur şi simplu, dar nu numai atât, cred că i-aş găsi cu greu un loc în sistemul limbii române, mai precis în sistemul gramatical. Deci într-o structură, ca să mă înţeleagă şi foştii mei profesori de la Universitatea Dunărea de Jos, într-o paradigmă, o entitate diacronică, într-un sertar în care am pus fel de fel de nimicuri, mi-ar fi foarte greu să găsesc un loc pentru un substantiv propriu care vine înspre mine ca o interjecţie – Cîţu.
În sfârşit, dacă facem o recapitulare a unei personalităţi eşuate, Cîţu era totuşi cineva, la începutul istoriei, dar faptul că acum este un ratat mă pune pe gânduri pentru că mie îmi plac rataţii. Rataţii sunt cei care în ciuda talentului şi a inteligenţei nu au reuşit. Cioran era înnebunit să vorbească rataţilor sau cu persoane în ultimul stadiu al ratării, persoane care de exemplu voiau să se sinucidă. Întotdeauna Cioran nu-i descuraja, adică le explica faptul că din punct de vedere filozofic este bine când te sinucizi, pentru că eşti în sfârşit stăpân pe viaţa ta. Povestea unui ratat poate fi un roman exemplar. Chiar ”Idiotul” al lui Dostoievski este în fond un roman al unui prinţ ratat şi al unui ratat în general care poate trezi atenţia întregii lumi. Dacă lumea ar fi un spectacol şi s-ar juca acum ”Idiotul”, uau!… ar fi casa plină.
Revenim, deci. Florin Cîţu era cineva, era un om respectat, mai ales de USR care avea încredere în tinereţea lui şi mai ales în competenţele sale. Bum! Unde este Cîţu? Nu se ştie precis. A fost o explozie prin zonă, nu a mai rămas nimic din primul ministru. A fost o explozie politică. Adică din punct de vedere politic nu a mai rămas nimic din Florin Cîţu, pentru că omul Florin Cîţu nu are nicio problemă, se poate duce în continuare la concerte rock, se poate îmbrăca în tricouri negre cu fulgere pe piept. Dar dacă totuşi a fost exact cum spunea o mare căpetenie a transporturilor româneşti, ”un zombi politic”, adică o arătare – ceva la unghiul diedru dintre lumile cunoscute, un fel de Terminator cu o armură plină de reţele de electroni care-l face invizibil?!
Chiar nu înţeleg ce s-a întâmplat! Dar tot ceea ce vedem venind dinspre televizor este o problemă de imagine. Bum! A explodat o personalitate. Tocmai era un politican cu o anumită şcoală economică, adică părea că ştie să citească printre rânduri – debit, credit, sold. Era un politican şcolit în America apoi a lucrat la o mare bancă din Noua Zeelandă sau unde a lucrat, bum! Explozie. Nu era chiar el de fapt, era un student care a avut probleme cu o bancă, nu a mai dat nişte bani înapoi, a venit în România în 2008, când îl căutau prin America, el nu mai era acolo, aşadar nu are nicio vină. Bum! Era un politican aici care spunea că a fost ales de toată România, bine mai şi exagerează din când în când, fiind un om deosebit, în fine a fost un politician care practic promitea fericirea întregului popor. Promitea sau nu promitea? Promitea sigur. Spunea cam aşa – eu sunt Calea, eu sunt Adevărul. Urmaţi-mă, am bani mulţi, vă pot face fericiţi. Cu banii pe care-i am vă scot din Evul Mediu, vă fac în sfârşit canalizări, drumuri asfaltate la sate, chiar dacă mergeţi cu căruţele prin Berceni. Eu sunt viitorul PNL, eu sunt în 2024 succesul în alegeri, oricare ar fi ele. Când vor fi alegeri parlamentare, locale, prezidenţiale, eu voi fi acolo – Cîţu. Puteţi conta pe mine ca pe o carte câştigătoare. Teoretic îmi place, dar practic viaţa nu este un joc de cărţi. Deşi nu îmi place cuvântul ăsta ”practic”, aş fi vrut să spun că din punct de vedere teoretic Cîţu a fost un ”zombi politic”, dar practica nu mă lasă.

Cristian BIRU 6 - septembrie - 2021

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

DRAGĂ U.E.,

Nu suntem ignoranţi, dragă UE, ci ignoraţi... Prin capitalele tale din ...

Flux de vaccinare la

În urmă cu puțin timp s-a decis suplimentarea cu încă ...

Declaraţie Diplomat

București, 22 octombrie 2021   Violența împotriva femeilor și fetelor există în ...

Informare - centru d

Primăria municipiului Galați informează că, începând de luni, 25 octombrie ...