logoImpact EST nr. 787 - 15.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

– interviu cu avocatul Alina Gorghiu

 

Avantajele pe care medierea le aduce pentru mediul de afaceri constau în obţinerea unei solutii agreate de părti, într-un interval de timp mai scurt, cu costuri mai reduse decât cele pe care le-ar presupune un litigiu soluţionat de instanţa de judecată şi cu asigurarea confidenţialităţii în ceea ce priveşte existenţa şi soluţia dată de părţi litigiului”, a declarat avocatul Alina Gorghiu, într-un interviu acordat revistei Finanţiştii.

“În urma medierii pot apărea o mulţitudine de soluţii la conflictele existente: eşalonarea plăţilor, negocierea cuantumului creanţei, iniţierea unor noi afaceri, renegocierea unor contracte”.

În opinia acesteia, medierea nu reprezintă o simplă alternativa la instanţa de judecată, ci un mijloc în sprijinul păcii sociale, de educare a cetăţenilor în spiritul toleranţei faţă de ceilalţi şi, până la urmă, un mijloc de măsurare a gradului de civilizaţie pentru o ţară.

Sunteţi vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Mediatorilor din România (UNMR), prin urmare aveţi tabloul complet a ceea ce presupune medierea în România. Cum comentaţi rezultatele obţinute până acum, în acele cazuri care au apelat la mediere?

Până la acest moment, numărul de medieri realizate este extrem de redus. Motivul consta în faptul că medierea a fost promovată insuficient în România în rândul cetăţenilor. Majoritatea seminariilor şi conferinţelor organizate în ultimii ani pe tema medierii s-au adresat mediatorilor, avocaţilor, notarilor sau magistraţilor, prea puţine evenimente având ca scop informarea cetăţenilor cu privire la avantajele medierii.

În acele cazuri în care părţile unui litigiu au apelat la mediere s-au obţinut, în general, rezultate bune. Am constatat însă faptul că încă există anumite reticenţe din partea unor instituţii în a recunoaşte şi a pune în aplicare dispoziţiile cuprinse în acorduri de mediere încheiate în conformitate cu prevederile legale.

Pentru sistemul de justiţie avantajul constă în faptul că medierea poate degreva instanţele de o parte din multitudinea de dosare. Magistraţii pot astfel să se concentreze pe cazurile mult mai complexe. Concret, care sunt cele mai importante avantaje ale medierii pentru oamenii de afaceri?

Medierea nu reprezintă o simplă alternativă la instanţa de judecată, ci reprezintă un mijloc eficient de asigurare a păcii sociale, de educare a cetăţenilor în spiritul toleranţei faţă de ceilalţi şi un mijloc de măsurare a gradului de civilizatie a unui popor.

Avantajele pe care medierea le aduce pentru mediul de afaceri constau în obţinerea unei solutii agreate de părti, într-un interval de timp mai scurt, cu costuri mai reduse decât cele pe care le-ar presupune un litigiu soluţionat de instanţa de judecată şi cu asigurarea confidenţialităţii în ceea ce priveşte existenţa şi soluţia dată de părţi litigiului.

Orice administrator al unei companii ştie faptul că un business eficient presupune asigurarea fluxului de trezorerie. Având în vedere durata mare a proceselor, un litigiu pe rolul unei instanţe având ca obiect recuperarea unei creanţe poate determina falimentul creditorului – reclamant până la soluţionarea litigiului.

De asemenea, un aspect important al unui business este prestigiul. Un litigiu pe rolul unei instanţe poate distruge imaginea unei companii, având în vedere faptul că şedinţele de judecată sunt publice.

Medierea ajută la stabilirea şi menţinerea unor relaţii comerciale bazate pe încredere şi respect reciproc, generând relaţii de colaborare puternice. Noi afaceri pot lua naştere în situaţia în care prin mediere sunt stabilite principii clare, sunt împărţite responsabilităţile, scopurile şi obiectivele viitoare.

În urma medierii pot apărea o multitudine de soluţii la conflictele existente: eşalonarea plăţilor, negocierea cuantumului creanţei, iniţierea unor noi afaceri, renegocierea unor contracte.

În urma seminariilor şi întâlnirilor cu oamenii de business, cât de familiarizat vi s-a ăarut a fi, până acum, mediul de afaceri cu medierea, ca alternativa la instanţele de judecată?

În cadrul seminariilor şi întâlnirilor avute cu reprezentanţii mediului de afaceri, am constatat că, deşi iniţial aceştia au fost reticenţi faţă de mediere, la finalul dezbaterilor, după ce toate aspectele cu privire la procedura medierii au fost lămurite, reprezentanţii mediului de afaceri au arătat o deschidere faţă de acest mijloc de soluţionare a litigiilor. Este normal să fie aşa, având în vedere faptul că medierea este în fond o negociere asistată.

Ce le spuneţi celor care afirmă că, în cazul în care procedura va deveni obligatorie, se obstrucţionează accesul liber la justiţie, garantat de Constituţia ţării? Ce modificări legislative s-ar impune pentru eficientizarea procedurii medierii?

Obstrucţionarea accesului la justiţie reprezintă o problemă falsă, care a fost ridicată şi de Ministerul Justiţiei pe vremea când era condus de domnul Cătălin Predoiu, care la momentul în care proiectul Legii 115/2012 se afla în Parlament a condiţionat avizarea favorabilă a proiectului, de înlocuirea sancţiunii inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată cu sancţiunea amenzii.

Proiectul prevedea în forma iniţială sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată în situaţia în care reclamantul nu se prezentă la şedinţa de informare cu privire la mediere.
Există numeroase decizii pronunţate de-a lungul timpului de Curtea Constituţională a României ca urmare a invocării de către părţile unui litigiu a neconstituţionalităţii procedurii prealabile prevăzute de Legea 554/2004 şi a procedurii prevăzute la art. 720 1 din Codul de procedură civilă, înainte de modificarea acestuia prin Legea 71/2011.

În aceste decizii Curtea Constituţională a decis în mod constant ca obligarea părţilor să urmeze o procedură prealabilă înainte de introducerea cererii de chemare în judecată nu interzice accesul la justiţie, ci doar amână exercitiul acestui drept.

Legea 192/2006 privind medierea este departe de a fi perfectă şi poate fi îmbunătăţită. Astfel, un prim pas în vederea eficientizării acestei proceduri îl reprezintă înlocuirea sancţiunii amenzii pentru refuzul de a participa la şedinţa de informare cu privire la mediere, în situaţiile prevăzute de lege, cu sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, salut iniţiativa Consiliului Superior al Magistraturii din data de 29 noiembrie 2012, de a înainta Ministerului Justiţiei un proiect de modificare a Legii medierii, prin care se doreste îmbunătăţirea procedurii şedinţei obligatorii de informare cu privire la avantajele medierii în sensul creşterii eficienţei acesteia.

Cum se poate închide medierea? Ce se întâmplă mai departe după ce părţile au ajuns la mediator, care sunt variantele? Se poate ajunge la o înţelegere sau nu?

Procedura de mediere se încheie prin denunţarea contractului de mediere de către una dintre părţi, prin constatarea eşuării procedurii de mediere sau prin încheierea unui acord de mediere.

La finalul procedurii de mediere, indiferent de rezultat, mediatorul va trebui să întocmească un proces-verbal în care să constate acest rezultat şi pe care îl va înainta în original şi în format electronic instanţei de judecată sau organului de urmărire penală, dacă acestea au fost sesizate cu privire la acel litigiu.

Părţile pot soluţiona litigiul dintre ele integral sau în parte. Astfel, ele vor insera în acordul de mediere doar aspectele cu privire la care s-au înţeles. Celelalte aspecte vor fi soluţionate pe calea arbitrajului sau de către instanţa de judecată.

Acordul de mediere este prin natura sa un contract, astfel că părţile pot renunţa la anumite drepturi patrimoniale pe care le au, însă, în acelaşi timp, pot stabili prin acordul de mediere obligaţii noi pentru fiecare dintre ele. Astfel, un litigiu poate deveni o sursă generatoare de noi oportunităţi.

Ce ne puteţi spune despre practica medierii în ţările dezvoltate, cât de mult se apelează acolo la mediere şi cu ce rezultate?

La nivel mondial medierea a evoluat în mod diferit. O trecere în revistă a reglementărilor existente în statele membre UE arată că există diferenţe semnificative între aceste state.

Există state cu tradiţie în soluţionarea conflictelor prin mediere, în acest sens un exemplu relevant îl constituie Franţa şi Marea Britanie, dar şi state în care deşi medierea a fost introdusă relativ recent aceasta a dobândit un rol semnificativ într-un timp relativ scurt.

Astfel, în Italia, încă din martie 2011, a fost introdusă obligativitatea şedinţei de informare cu privire la mediere, lucru care a determinat creşterea semnificativă a numărului litigiilor soluţionate pe această cale.

Însă medierea rămâne o procedură facultativă în majoritatea statelor din UE.

În SUA potrivit unui studiu efectuat în cadrul a 126 companii de top de către Institutul Internaţional pentru Prevenirea şi Soluţionarea Conflictului şi dat publicităţii în data de 20 aprilie 2007 la New York, aproximativ 98% dintre cazurile pe care le-au avut acestea, au fost soluţionate înainte de a se ajunge în instanţă, fiind evident faptul că aceste companii preferă să îşi soluţioneze conflictele pe cale amiabilă.

De asemenea, în Dallas şi Houston, cele mai mari orase din Texas, mulţi judecători au început să ceară medierea celor mai multe dintre cazurile lor. Majoritatea cazurilor se soluţionează prin mediere. Chiar dacă nu se cunosc pe larg statistici despre rezultatele medierii, rezultatele obişnuite arată că procentul de reuşită a mediatorilor din Texas este de 80%.

Pornind de la certitudinea că medierea comercială este un succes în SUA (cel mai dezvoltat mediu economic din lume, venind din urmă cu paşi repezi China) şi că majoritatea litigiilor se soluţionează înainte de a se ajunge în sala de judecată, putem privi cu optimism impactul viitor al medierii în România. Important este ca mediul juridic autohton să aibă deschiderea necesară şi să încurajeze această modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă.

25 - ianuarie - 2013

One Response so far.

  1. un mofturos spune:

    se respecta oare criteriile de a fi pe acea lista a mediatorilor sau tot pe baza de „relatii”?

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”