logoImpact EST nr. 840 - 27.09.2020

Arhitectul Radu Drişcu şi muzeograful Gheorghe Andreescu propun o altă privire critică peste elementele de identitate ale Galaţilor Dunării de Jos

 

Reporter: Dlor, este evident că în Galaţii freneziilor creative avem nevoie de artă şi estetică în zonele de for public?! Sau e doar frenezia delirului distructiv aplicat acumulărilor anterioare?

Gheorghe Andreescu: Sunt argumente că ne loveşte acest delir distructiv. Aşa se defineşte conceptul de „oraş frumos” şi „oraş urât”-oraşul în care te-ai mai duce şi oraşul în care ai fost odată şi nu-ţi mai vine să mergi. De multe ori, în întâlnirile cu prietenii, cu oamenii de cultură, discutam despre cât de frumos este oraşul Sibiu, sau ce frumoasă este strada cutare din Brăila. Dar, am auzit şi păreri de genul „ce frumoasă Faleză aveţi” sau „ce panoramă extraordinară conferă Dunărea când se desenează terasa inferioară şi superioară a oraşului”… Sunt elementele care dau oraşului o anvergură frumoasă, care te cheamă să revii. Aţi pomenit de lucruri distructive. Sunt şi acestea, trăim într-o epocă în care banul face totul. Banul hotărăşte. Este o presiune fantastică asupra autorităţilor, pentru orice spaţiu care ar putea să ne satisfacă necesitatea de iarbă verde, de respiraţie, de promenadă, de spaţiu de contemplaţie.

Rep.: Eu am viziunea inversă-autoritatea pune o presiune josnică pe orice spaţiu liber, pe orice scuar, care trebuie distrus pentru a deveni teren de construit, mai ales pentru clienţii de partid.

G. A.: La Dunăre era activitate turistică imensă, zeci de nave, activitate portuară… Acum, mă plimb de la Elice spre Palatul Navigaţiei şi am mari deziluzii. Este un abandon total. Tot malul Dunării amenajat la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20 a fost abandonat. Tot malul era dragat, acum sunt doar bălării şi gunoaie. Este o mare deziluzie…Trăiesc momente nefericite, când văd şi constat aşa ceva.

Radu Drişcu: Faleza face obiectul Planului de Urbanism Zonal, care nu este finalizat. Cred că se vor lămuri multe când va fi gata. Vor fi rezolvări inteligente, propuneri de obiective… Am făcut şi eu un proiect de amenajare a zonei dintre Palat şi Port. Propuneam un centru de primire a vizitatorilor, un ponton care să permită vaselor care trec şi nu se opresc niciodată, să oprească. Am prevăzut şi o zonă de primire, care avea un acoperiş plan înclinat, înierbat, pe care lumea să se aşeze, să privească spre Dunăre, să vadă spectacole. Ar fi fost un spaţiu aşa cum sunt în toate oraşele evoluate din toată lumea. Sub acest plan era centrul de informaţii turistice şi de ghidare şi promovare a imaginii municipiului. Sigur, studiul n-a fost aprobat, dar erau acolo rezolvări pentru un tur de oraş cu trăsura, construcţii de birouri, locuinţe. Era interesant, rezolva zona aceasta părăsită, nu rămâneau doar nişte ateliere şi ruine…

Rep.: Da, dar biroul de arhitectură din Primărie ar trebui să ştie ce vrea, să preia aceste idei.

R.D.: Există un sistem de informare şi de consultare a publicului, proiectele sunt postate pe site, este şi acesta, poate fi consultat.

Rep.: O consultare publică cu cinci persoane? Aşa a fost la „dezbaterea„ pentru PUG la Galaţi, şi nu era prezent nici arhitectul şef.

R.D.: Este vina noastră, a tuturor, că nu ne implicăm. Poate că suntem noi fatalişti… Avem altă educaţie decât vestul.

Rep.: Avem educaţia aroganţei şi suficienţei? Nici o idee dintre cele valoroase nu a fost aplicată în ultimii 25 de ani.

G.A.: Dl Drişcu e un pacifist convins. Eu nu sunt pacifist. Eu trăiesc o realitate. Păi, un proiect expus acum zece ani, rămas fără consecinţe, ce rost mai are? Avem capacitate creativă şi profesională, dar realitatea esteticii urbane este tristă. Ține de gospodăria noastră. S-au încercat taberele de sculptură în metal. Aceste ediţii au înnobilat spaţiul. Toată construcţia Falezei a avut o anumită peisagistică…

Rep.: Și au murit peisagiştii?!

G.A.: Au murit administratorii. Trebuie să ne gospodărim mai bine. Trebuie refăcută perla, nestemata Galaţiului. Și portul, Dunărea, faleza… Ce frumuseţe este când vin sloiurile, ce frumoasă este toamna…

Rep.: Până vin administratorii, să rugăm „meseriaşii” de la serviciile publice să salveze statuia lui Eminescu-mânjită, ruptă, vandalizată, abandonată. Putem face şi noi ca în Italia-statuia să fie protejată, acoperită cu sticlă şi împrejmuită cu un grilaj?

G.A.: E o soluţie, să fie particularizată, să ne facă plăcere să ne ducem să-l omagiem pe Eminescu. Ca muzeograf, ca specialist, ca restaurator în sculptură pot să spun un singur lucru-monumentul nu mai are de trăit decât câţiva ani, poate doi, trei, dacă nu este luată o măsură urgentă. Ori, protejarea monumentului într-un spaţiu închis şi construirea unei replici este uzuală-aşa se procedează oriunde în lume.

Rep.: Cum să fie protejat, dacă nici un specialist n-a cerut protecţia?

G.A.: Schiţe şi proiecte am făcut.

R.D.: Trebuie luată o decizie corectă. Suferim când nu se face, dar spunem că cel mai bun proiect e cel care nu se face… Este posibil ca Parcul Eminescu să intre în proces de regândire. Cu această ocazie se va putea rezolva şi amplasarea mai inspirată. Statuia poate fi protejată cu un inel de apă.

Rep.: Dacă în apă sunt crocodili!

R.D.: Ha, ha! Poate că da. Atunci am face rost şi de mâini pentru muză…Dar să revin la ce facem noi. Acum ne ocupăm de scuarul dintre firele de circulaţie de la intrarea dinspre Brăila. Lucrăm cu un arhitect peisagist din Iaşi. Ne gândim că şi ansamblul de blocuri poate fi reamenajat interesant. Am prevăzut amplasamente pentru trei obiecte de artă urbană. Am văzut şi în alte oraşe, în Macedonia, de exemplu, unde arta nu stă neapărat pe soclu, se insinuează printre oameni.

G.A.: Statuia lui Eminescu reprezintă două culmi ale culturii noastre-este o culme a sculpturii noastre clasice-Friederich Storck, şi o culme a culturii, Eminescu, care este simbol naţional. Noi ar trebui să ne închinăm la această statuie, nu s-o vandalizăm. Ar trebui să sacralizăm acest monument, nu să facem grafitti pe statuie. E şi grafitti tot artă, dar făcută în spaţii speciale. Un exemplu, Ministerul Transporturilor face pe tot peretele din Gara de Nord grafitti. E proiect cu Institutul de artă din Bucureşti, şi se împuşcă doi iepuri: se dezvoltă creativitatea la tinerii creatori şi se estetizează zona. Fiind un experiment, nu îi trebuie durată în timp. Ei bine, trebuie oferite astfel de spaţii şi pe Faleza Dunării.

Silviu VASILACHE 15 - februarie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Fruntaşi în între

Dragi colegi, am vrut să dăm un semnal tuturor oamenilor ...

Buruiană Dorin se v

Unul din candidaţii la postul de primar al comunei Rediu ...

Familia liberală Ci

Audiată ca martor de DNA, Ciocan Elena se vrea primar, ...