logoImpact EST nr. 840 - 01.10.2020

Scriitorii Tudose Tatu și Victor Cilincă recompun cu migală poveștile fundamentale ale Dunării de Jos 

 

Reporter: Dlor, pe vremea când Dunărea era mult mai limpede și vremurile mult mai tulburi, cărțile se lansau și la Galați, nu numai la Sulina. Acum, dacă s-a lansat la Tulcea cartea „Sulina cea mâlită-Cheia Dunării împărătești” , să o lansăm și la Impact, printr-un interviu, împreună cu autorul, Tudose Tatu și jurnalistul Victor Cilincă.

Victor Cilincă: Tedi Tatu scrie cartea de istorie a Dunării ca un roman de aventuri. Știe să prindă publicul în mreje.Cine nu cunoaște genul, ar putea să spună că inventează. Eu am citit de curând un text de cercetare istorică care pare un roman. Este și roman pentru că încearcă să interpreteze niște personaje. Tedi Tatu reușește o performanță, pe care istoricii nu o reușesc. Doar Iorga reușea, în cărțile lui lejere, când îl descria pe Ștefan cel Mare. Era text științific scris agreabil, ca literatură. Și Tatu scrie agreabil, dar nu improvizează nimic, totul este bazat pe cercetare, dar nu este doar înșiruire de date.În jurul unor evenimente, caută personaje.În ultima lui carte a apelat la arhiva în 40 de volume a contelui Voronțov. În ultima vreme a început să ne pută să căutăm în zona rusească. Din fericire, multe pagini de istorie românească scrise în română cu caractere chirilice pot fi descoperite la Odesa, la Moscova, la Ismail. Tudose Tatu a avut tupeul să se ducă la Madrid, dar să viziteze doar…biblioteca. A descoperit documente pe care nici cei de acolo nu le știau. Spaniolii erau intrigați de cineva care căuta date despre navigația spaniolă militară pe Dunăre. Uitau că Dunărea a fost o cheie a comerțului european, între orient și occident. Stilul este romanesc, dar cercetarea istorică este uimitoare.

Rep.: Poate că și cititorul și-a modificat profilul, nu mai are răbdare să citească studii elaborate…

V.C.: Ieși în întâmpinarea scriitorului cu lucruri pe înțelesul lui. Îi oferi un limbaj agreabil și îi descifrezi sensul evenimentelor. Iată, războiul Crimeii a avut printre cauzele importante și creșterea portului Galați. Fostul port Galați, care s-a scurs pe Dunăre, era un port mai frumos decât Viena. Acum a ajuns spatele orașului, un oraș care nu are Muzeul Marinei, nu are un loc specific…

Rep.: Tudose Tatu, ai lansat cărți despre Sulina la Tulcea. La Galați ce vei lansa?

Tudose Tatu: Să vă spun istoria cărții! E un subiect care mă bântuie de vreo 30 de ani. Abia acum am reușit să abordez subiectul și să fiu mulțumit de el. Pentru că istoriografia românească a lansat un fals, despre farul bătrân din Sulina, construit de ruși la 25 0ctombrie 1841. Eroarea provine din mutarea unei plăci a Comisiei Dunării de pe digul de nord pe farul din oraș. Sunt mulțumit că am restabilit adevărul istoric.Articolul de semnal al dlui Cilincă a fost vizitat de vreo 7260 de oameni. Înseamnă că istoria devine de interes, se modifică percepția. Fiind despre Sulina , am lansat-o la Sulina, apoi la Tulcea și, cu ajutorul prietenilor, o s-o lansăm și la Galați. Cu ajutorul Ligii Navale, va fi o lansare pe un ponton la Dunăre. Galații-cauza principală a războiului Crimeii? Este o idee care apare în memoriile ministrului de externe al Austriei, Charles de Ficquelmont, care a fost și ambasador la Sankt Petersburg. Imediat după război el menționează precis: cauza principală a războiului Crimeii a fost Galațiul. Este contextul înnisipării Gurii Sulina…Istoriografia trebuie să se bazeze pe mărturiile oamenilor care au trăit atunci, și nu pe ceea ce simt acum sau cred ei despre subiectul respectiv.  Galații au fost „casus belli” deoarece a intrat într-o mare concurență cu un alt mare port, Odesa, înființat pe la 1796. Atunci Galații erau deja port, în iunie 1837 era ultimul port al Dunării declarat „porto franco”…

V.C.: Ar trebui să sărbătorim. Galații erau să fie și capitală a principatelor. Cuza a propus, avea toate instituțiile, consulate, iar rușii vroiau și ei, au dat o proclamație către gălățeni, le convenea capitala la Galați…Mă rog, ei vroiau o Rusie mai mare…

T.T.: Excepțional, Galații erau mai importanți atunci decât Bucureștii sau Iașii. Cu osemintele hatmanului Mazepa la Galați, era și punct turistic. Lord Byron a scris despre vizita la Galați…Nu mai spun de ruinele Tirighina, care existau bine conservate… Aici au fost consulatele, băncile și prima instituție europeană, Comisia Dunării. Era portul principal pentru export de grâne, împreună cu Brăila și era șantier naval. Aici s-au construit multe nave turcești. Din punct de veder militar, era al doilea șantier naval al Imperiului Otoman. S-au construit pe vremea lui Ipsilanti și Mavrogheni 21 de vase pentru marina militară turcească. Erau anii 1786-1788. Erau echivalentul portavioanelor de astăzi. Aici era și sediul Arsenalului marinei principatelor. Aici a fost și serviciul Hidraulic, cu balizarea și dragarea. După 1812, se eliberează raiaua Brăilei, se propune includerea Brăilei în Moldova. Dar Pescăriile Statului, făcute de Grigore Antipa? Suntem un oraș blestemat, nu avem grijă de clădirile noastre de patrimoniu. Și apoi plângem că nu avem ce arăta turiștilor.

V.C.: Navele de la Viena trec și nu opresc, mă doare inima…

Rep.:Vin 750 milioane de euro pentru revitalizarea Dunării. Să credem în astfel de vești?

V.C.: Există asociația Mării Negre, care are orașe neriverane, dar care au interese. La fel și cu Dunărea. Bucureștii nu sunt la Dunăre, dar are interese cu Dunărea. Trebuie scrise proiecte mari. Nu ne trebuie chestii cu Pânzarul, cu…Noi ducem lipsă de mari nebuni. De oameni care să aibă nebunia de a construi ceva , de a face ceva. Suntem orașul lui Iosif Ivanovici. E omul celebru necunoscut. Noi dacă revitalizăm orașul, vom constata că trebuie făcut cunoscut, așa cum era la 1800. Era celebru. Ivanovici era mai cunoscut decât Strauss. Auziți astăzi Valurile Dunării la Galați? Nicăieri nu se aude, nici în gară, nici în port.Doar la Prefectură, foarte discret. La Odesa băgai fisa și auzeai melodia unui compozitor. Noi mutăm și statuile de colo colo, avem statuile comuniste pe Domnească, statuia liberalului Brătianu este nereparată, zace părăginită…

Rep.: Pe ce să mizăm la Galați, ca să rămână cheia Dunării împărătești?

T.T.: Instituțiile de la Dunărea să-și facă treaba. Au surse financiare, cheul trebuie întreținut, trebuie decolmatate danele, administrația locală să facă parteneriate cu proprietarii de clădiri, măcar la Dunăre. Să se facă Muzeul Navigației Fluviale. Trebuie revitalizate jocurile marinărești, sunt o simbolistică a Dunării…Și ar fi suficient deocamdată.

Silviu VASILACHE 8 - noiembrie - 2013

One Response so far.

  1. galatean spune:

    1794, nu 1796. Desteptule. La 1854 Odessa, dupa mai putin de 6o de ani de existenta erau de vreo 3-4 ori mai mare decat Galatiul. Nici poveste ca s-au incaierat atatea tari din cauza unui oras de calibrul Galatiul. Dar, asa-i romanul, miezul din dodoasca.

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Fruntaşi în între

Dragi colegi, am vrut să dăm un semnal tuturor oamenilor ...

Buruiană Dorin se v

Unul din candidaţii la postul de primar al comunei Rediu ...

Familia liberală Ci

Audiată ca martor de DNA, Ciocan Elena se vrea primar, ...