logoImpact EST nr. 787 - 15.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Administratorul public Aurel Vlaicu şi preşedintele Ordinului Arhitecţilor Sergiu Porumboiu numără minutele rămase pâna la schimbări de concept în Noul Galaţi 

 

Reporter: Dlor, cum preferaţi să etichetăm discuţia noastră despre aşteptări şi viziuni de dezvoltare la Galaţi: „Oraş frânt, fundamental cârpit”, „PUG şi de la capăt” sau „Avem un oraş, la ce e bun?”

Sergiu Porumboiu: Să ne reobişnuim să iubim oraşul, după ce învăţăm să ne iubim pe noi. Sunt atâtea de făcut, nu s-au făcut la timp, dar hai să vedem ce avem de făcut de acum încolo. Noi, arhitecţii, suntem dispuşi să lucrăm cu oficialităţile, cu Primăria, ca să ridicăm în picioare oraşul acesta lăsat de izbelişte. Nu sunt gălăţean, sau sunt prin adopţie, deci pot privi cumva mai puţin sentimental, deşi mi s-a lipit de suflet Galaţiul. Uitaţi-vă la oamenii din Galaţi, cum merg pe stradă. Cei care nu sunt în maşini. Merg cu capul în pământ, purtaţi de griji. Poate că ar ridica şi capul din pământ, dar nu prea au ce vedea. Avem o groază de clădiri cârpite, făcute după muşchii celor care au dat banii şi trebuie să semnalez, sunt şi cazuri de prostituare intelectuală, dar nu discutăm acum despre asta. Avem şi la Galaţi, şi la Brăila, arhitecţi buni, care pot lucra arhitectură de calitate. Necazul este că nu sunt comenzi, nu este cerinţă. Este trista realitate. Este criză. O scădere de un procent a economiei duce la scăderea cu 12% a activităţilor de construcţii. Implicit, scade cu 30-35% piaţa de arhitectură. Oamenii nu au bani, nu vor să se extindă, deci nu au nevoie de proiectare. Nu înţeleg de ce statisticienii dau cu piciorul la o sursă de informare simplă: dacă proiectarea merge bine, înseamnă că economia funcţionează. Dar nu se proiectează!

Rep.: Dacă proiectarea stă, nu avem dezvoltare!

S.P.: Constructorii merg ceva mai bine. Noi, arhitecţii, nu. Am scăzut cam cu o treime.

Rep.: Poate că ştie domnul administrator public de veşti noi despre dezvoltare…

Aurel Vlaicu: Indicele arătat de dl preşedinte este caracteristic domeniului privat. Sigur, este şi acesta un motor, un indice. Recunosc că nu m-am gândit în termeni statistici la proiectare. Se proiectează, se construieşte. Dacă ne referim la Primărie, am început să ne mişcăm şi aici. Am în faţă un PUZ al Falezei, aflat în dezbatere publică. Admir munca arhitecţilor care au realizat acest plan. Într-adevăr, dacă nu le dai de lucru arhitecţilor, ai o mare problemă. În munca arhitecţilor este gândire, e artă, e înfrumuseţare…

Rep.: Exagerez, dar pare că oraşul nu mai are arhitecţi, când privesc la ce se construieşte. Se fac destule construcţii unde nu se vede arhitectura. S-a ridicat în Piaţa Centrală, peste noapte, mă rog, imediat după alegeri, o construcţie sperietoare…

A.V.: S-a ridicat să fie, dar nu putem comenta deciziile instanţei, din păcate, deşi stau şi mă întreb…

S.P.: De ce nu?

Rep.: Instanţa a devenit arhitect şef? Sau comisie de urbanism?

A.V.: Da, avem o problemă când instanţa…Nu trebuie judecat după literea legii. Trebuie judecat şi în spiritul legii. Te uiţi stânga, dreapta, nu eşti sclavul normelor şi al dogmelor. Rişti să faci astfel de chestii…Dar să revenim la ce poate face administraţia publică. Deciziile instanţei sunt obligatorii, şi cu asta basta. Le putem comenta, dar nu putem face nimic…E definitivă şi irevocabilă.

Rep.: E clădire irevocabilă, dar măcar să fie remarcabilă. Dar nu este!

A.V.: Avem şedinţe operative, în care personajul principal este arhitectul şef. Şi aşa este normal.Indiferent cât de priceput eşti ca şi constructor, ca om de dezvoltare cu viziune pe proiecte, arhitectul rămâne creatorul unor planuri de esenţă.

Rep.: Ne întreabă cititorii, vă întreabă pe dv. de fapt, când va fi şi str Coşbuc la rang de stradă de municipiu, şi nu doar fosta stradă a şanţului? Nu are trotuare, nu are treceri de pietoni, e plină de maşini şi depozite, e plină de bălţi şi spălătorii de maşini cu uşile deschise…

A.V.: Nu prea îmi place să vorbesc la nivelul lui „o să vedem”, „o să facem”. O să fie şi Coşbuc o stradă de municipiu! Începem să reabilităm str Traian. Din păcate, pe Coşbuc va fi şi mai mare trafic. După ce terminăm, ne gândim dacă nu cumva le putem face pe cele două mari axe paralele pe axa nord-sud, străzi cu sens unic. Va fi însă şi aceasta o dezbatere, mai este timp…Vor fi studii de circulaţie, de impact. Dar dacă poţi face asta, reglementezi altfel şi utilităţile, şi partea din afara carosabilului. Am cerut ca de acum înainte toate lucrările să nu mai fie axate pe cârpeli şi peticeli. Dacă tot e buget sărac, să fac 100 de metri bine decât 3 km prost. Să fie şi trotuar, şi rampe, şi piste de biciclete. Acolo unde este cazul. Trebuie să studiem interacţiunea cetăţean-trafic.

Rep.: Aşteptăm cu emoţie momentul când vom avea la Galaţi primul metru de pistă de biciclete.

A.V.: Şi care să nu se sfârşească într-un pom! Ha, ha! Revin la faleză. Este vitrina oraşului, trebuie discutat ce facem acolo. PUZ-ul intră în detaliu, se stabilesc reguli şi apoi elaborăm strategii. Vedem ce se poate face. Vrem să vedem ce facem cu zona veche a oraşului. Zonele protejate trebuie redesenate.

Rep.: Dle arhitect, cum interacţionaţi cu municipalitatea? După formula clasică: „Dacă-i Ordin, cu plăcere!?”

S.P.: N-aş intra în jocul dv. Ordinul Arhitecţilor se numea Registrul Arhitecţilor, nu-l scoatem din context…Arhitecţii nu au cum să fie decât în tabăra celor din Primărie. E o formulă care şi-a pierdut substanţa, dar numai împreună putem salva şi reconstrui. Mulţi cumpără clădiri vechi nu pentru a le da o nouă viaţă. Vor terenul de sub cladire. Primăria a neglijat fenomenul, am văzut. Unii îşi inventează istoria, noi ne batem joc de cât a mai rămas, cu sadism. Cum adică, să dăm autorizaţii că aşa a hotărât instanţa. Pardon?! Cum adică instanţa? Nu orice hotărâre a instanţei trebuie să rămână în cuie. Păi, dacă mâine instanţa hotărăşte că trebuie să fim operaţi pe creier, de nuştiu cine…Pardon! Cu toată politeţea, dar în toate meseriile sunt două categorii de oameni: unii care au diploma şi sunt făcuţi pentru meseria aia, şi alţii care au doar diploma, dar nu au nici o treabă cu meseria. Dacă nu ţinem cont de părerea profesioniştilor, nu putem să impunem ambiţii. Primăria trebuie să atace această sentinţă. Sunt precedente periculoase.

A.V.: Am luat decizia să fim reprezentaţi în instanţă de o firmă de avocatură. Este clar că nu au fost capabili cei de la juridic să facă faţă, nici la multitudinea de proiecte, nici la complexitatea speţelor. S-a dat un mesaj, nu prea au mai fost cazuri…

Rep.: Mesaj de interes public: care va fi direcţia de acţiune pentru acest mandat?

A.V.: Urbanistic, deschidem concursuri de idei şi proiecte pentru ce înseamnă refacerea unor zone: Parcul Eminescu sau Potcoava de Aur sunt două exemple. Sunt zone importante, de perspectivă. Vrem să deschidem aceste zone perspectivei. De asta am toaletat copacii, să deschidem clădirile, ca la Poliţia Judeţeană, sau la Colegiul Costache Negri. La Parcul Rizer nu mai putem face mare lucru. A fost un proiect, cu finanţare europeană…

S.P.: Prefer să schimb subiectul… La Faleză se stabilesc în sfârşit reguli. Sunt cereri de avizare, e o zonă tentantă, se vrea să se facă o groază de bazaconii. Dar nu trebuie uitat că există o limită de construire, că terenul nu e stabil, că există pericol de lichefiere…Sunt şi cutremure, şi nu se va mai permite acolo construcţii faraonice. Încărcarea este deja peste limita de suportabilitate.

Silviu VASILACHE 1 - martie - 2013

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”