logoImpact EST nr. 795 - 14.11.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

poza interviuAMIC aduce la linia de start a mişcării de implicare civică doi lideri de sindicat: Romică Gârneaţă şi Stănică Ambrinoc

Rep.: Care să fie deviza zilei, pentru o integrare a mişcărilor civice în cotidianul social?

Stănică Ambrinoc: Să fie sincronizare! Reprezentăm cetăţenii care au doar forţa proprie – de muncă, de acţiune. şi mesajul lor s-a văzut, mai ales în stradă.

Romică Gârneaţă: Dialog social şi normalitate!

S.A.: Dialogul a fost, dar pe bază de ordonanţă de urgenţă. Guvernul şi multinaţionalele au impus cea mai dură legislaţie a muncii din Europa. şi acum, sindicatele încearcă cu greu să revină la această legislaţie.

Rep.: Sunt două instituţii care se manifestă – dialogul social şi protestul în stradă. Sunt în acord sau în opoziţie?

S.A.: Dacă ar exista dialog social real, n-am avea proteste în stradă. Legea dialogului există, dar dialogul social nu există… E blocat practic.

R.G.: Sunt două concepte complementare. Când nu funcţionează unul, apelezi la altul. Sunt două forme de dialog social: cel tripartit, între guvern, patronate şi sindicate, şi dialogul civic, între două parţi – sindicate şi organizaţii civice sau între patronate şi organizaţii sau între guvern şi organizaţii. Avem o mulţime de organizaţii civice, dar n-avem dialog. Unele din ele sunt incluse în CES (Consiliul Economic şi Social), care a dus la suspendarea unor şedinţe, deoarece din miile de organizaţii civice, nu s-au înţeles să delege 15 reprezentanţi. Erau câte 15 din fiecare categorie – patronate, sindicate, organizaţii – şi din 2011 nu s-au întâlnit, nu au reprezentativitate, nu au cum să se întâlnească… Este un minus şi pentru mişcarea sindicală, şi pentru bunul mers al lucrurilor în România. Pe de altă parte, s-a inventat un superdialog, acolo unde se întâlnesc patronatele, guvernul şi sindicatele. Noi am reuşit totul pe invers – un forum l-am omorât, îl facem nefuncţional pe celălalt. De patru ani suntem într-o blocare totală.

Rep.: Dar aceste forumuri nu funcţionează după un regulament al lor?

R.G.: După insistenţele sindicatelor, după trei ani s-a aprobat un regulament de funcţionare. Am început dialogul, dar au apărut tacticile, Guvernul nu şi-a desemnat reprezentanţii, vor să nu fie cvorum, deoarece discuţiile sunt conduse de primul-ministru. Dar nu este funcţional.

Rep.: Dacă e să traduceţi pe înţelesul poporului, ce i se pregăteşte?

R.G.: E un dialog surd, nu găsim puncte de legătură, nu e doar din cauza guvernului şi a sindicatelor, ci şi din cauza intereselor majore, a multinaţionalelor, a corporaţiilor. Primele 100 de multinaţionale au bugetul de nu ştiu câte ori al României. Cu cine să te baţi? Când sunt chestii financiare, lobby-ul este aşa de puternic, încât dialogul social poate să dispară. ştiţi poziţia primului-ministru în 2012, când populaţia era în stradă. Cum a venit la putere, era pe invers. De asta puterea societăţii civile este importantă. Trebuie să fie mare, să afirme…

Rep.: Dacă corporatiştii dictează, ar trebui să avem nu state, ci colonii, şi nu democraţie, ci dictatură corporatistă.

R.G.: Da ce credeţi, că suntem departe? Nu suntem departe. De când s-a implementat Noul Cod al muncii şi Legea Dialogului social, noi am devenit o colonie. Suntem nişte ferme corporatiste, pentru că nu reacţionăm.

Rep.: Trebuie spus ceva mesianic populaţiei care nu pricepe?

R.G.: Educaţia civică este primordială, şi în 20-25 de ani n-o faci, după 40 de ani de comunism e greu s-o recuperezi. Sunt ţări cu 100 de ani de democraţie, sunt în acelaşi stadiu, dar măcar se reacţionează… La Davos, anul trecut, s-a reacţionat la interzicerea dreptului la grevă. Au fost mişcări extraordinare. Corporaţiile au vrut să interzică dreptul la grevă. La noi s-a auzit prea puţin, am făcut zarvă cu Cartel Alfa, şi iată că am declarat ziua de 18 februarie Ziua Internaţională a dreptului la grevă. Pe la spate, se lucrează împotriva angajatului, a salariatului, a cetăţeanului. Avem o luptă extraordinară de dus.

Rep.: Aveţi de structurat o mişcare civică de jos în sus?

S.A.: Nu mai încercăm. O facem, căutăm om cu om, suntem colonizaţi de multinaţionale, ele dictează, dar legea dialogului social din 2011 trebuie să ne permită să protejăm forţa de muncă. Pe baza unor articole din Codul Muncii, oamenii sunt aruncaţi în stradă. Chiar dacă aduc dovezi, martori, că au fost la serviciu, avocaţii companiilor speculează acel articol. Ne deranjează că inclusiv judecătorii procedează aşa. Înainte se spunea că angajaţii au prea multe drepturi, acum suntem la extremă. În ţara asta nu sunt situaţii de echilibru. În Europa se plăteşte forţa de muncă, pentru a susţine economia, la noi se merge pe costuri minime. La noi economia nu merge, pentru că patronii nu vor să plătească. Multinaţionalele nu vor să plătească angajaţii cum îi plătesc în ţara lor.

Rep.: România este ţara preţurilor mari şi a salariilor mici?

R.A.: Contează poziţia autorităţilor în această competiţie. Avem oameni care trădează din orice poziţie, şi n-o spunem numai noi. Totul e să le iasă ceva. Au mărit salariul minim, dar a ieşit o dezordine în ierarhia salarială din România. Cei cu calificare sau cu studii au ajuns pe salariul minim. Nu poţi mări baza fără să măreşti toată grila. Noi am cerut să fie ca în America, ca în Europa: salariul minim să fie 60% din salariul mediu, dar asta prin anii 2000. Acum e vorba de 50% din salariul mediu la ei, la noi abia 43% din salariul mediu. Asta nu ne mai încălzeşte cu nimic. De fapt, cel mai important coeficient în economia ţării şi în toată lumea este ponderea salariilor în PIB-ul ţării. Dacă peste tot în Europa, ponderea salariilor depăşeşte 50% din PIB-ul ţării, la noi e doar 31-32%, iar profitul companiilor sare de 50%. La ei este invers, profiturile sunt de 30% şi salarii de 50%. De aceea vin companiile aici.

Rep.: Lucrurile astea nu sunt pe limba Guvernului?

R.G.: Nu trebuie să le spună… Cetăţeanul le simte, trebuie să se informeze. Tot îi trag cu competitivitatea, cu productivitatea, că sunt lucruri ştiinţifice… Dar sărăcia ce este? Nu e ştiinţă?

Rep.: E corolarul ei. Ha, ha!

R.G.: Probabil trebuie să muncesc mai bine, să produc mai mult, ca să se ducă banii în buzunarul lor. Nu e corect. Dau un exemplu din zona petrolieră, care făceau un miliard de euro profit pe an, şi nu se ducea un leu în România. Aţi văzut cumva să se mărească vreodată salariul la oamenii ăia care muncesc, în aceleaşi condiţii ca în Germania, ca în Franţa… De ce la noi se poate, şi la ei nu îndrăznesc?

Rep.: Acum înţeleg de ce au încercat să diminueze rolul dumneavoastră, de avocaţi ai acestor oameni.

S.A.: şi au reuşit. De asta trebuie să ne adunăm, să ne implicăm în AMIC. Asociaţia Mişcarea de Implicare Civică poate să ne pună pe direcţia bună a câştigării drepturilor. Dacă ne adunăm din toate mediile, putem face un fel de renaştere a Galaţilor. Dar trebuie să vrem cu insistenţă.

RDH 12 - februarie - 2016

Lasa un raspuns


Hahui a încolonat

Ca director al Poliţiei Locale, el mai pune peste pensia ...

47 de funcţii din A

Pesedeul a folosit cu succes metoda numirilor în funcţiile de ...