logoImpact EST nr. 791 - 17.10.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Marian Filimon dă alerta de zonă defavorizată pe principiul: „Dacă nu preşedintele Patronatului IMM, atunci cine?”

Reporter: Dle Filimon, suntem în ora a 25-a a căderii şi a subclasării municipiului şi judeţului la categoria „periferie subdezvoltată cu dosar de zonă defavorizată”. Dv. unde vă veţi petrece defavorizarea?

Marian Filimon: În Galaţi. E de discutat aici unde îşi vor petrece defavorizarea copii şi nepoţii, şi este trist că dicutăm despre aşa ceva. Am ajuns aici din cauza lipsei responsabilităţii, pe acte şi pe fapte de management al celor care s-au perindat la putere. S-a ajuns aici şi din cauza lipsei de interes a fostelor guvernări pentru zona aceasta, pentru judeţ şi municipiu…A fost un context, o amprentă nefavorabilă de la nivel european. Nu o spun doar eu: în Comisia de Dialog Social au spus-o şi alţii, e o problemă de interes major. Au fost preocupări, cunosc şi alţi responsabili problema, cum este dl. Vasile Pârlog, fost consilier local mulţi ani…Un om extrem de serios şi de pregătit, acum este director în Prefectură. Am cerut tuturor- chiar dacă deranjează, chiar dacă este ruşinos – să analizeze posibilitatea ca acest areal să fie declarat zonă defavorizată.

Rep.: O fi ruşinos, dar este sănătos.

M.F.: Este o senzaţie neplăcută, îţi lasă un gust amar. Noi, Galaţii, am fost mereu, şi în perioada interbelică, şi în perioada comunistă, unul dintre primele judeţe din punct de vedere al dezvoltării economice, al puterii industriale, al aportului la PIB. Ori, a avea un astfel de trecut, o astfel de glorie şi a ajunge să fii declarat zonă defavorizată, sigur că îţi crează o anumită stare. Este incredibil cum ne-am dus la vale în ultimii ani.

Rep.: Autorităţile stau liniştite, nu decretează nici o alertă.

M.F.: Nu poţi să te alertezi, pentru că trebuie să dai seamă, trebuie să te apuci de analize şi de muncă, şi apoi impresia artistică nu este cea corespunzătoare când este vorba de zonă defavorizată. Avem însă lege încă din 1999, care spune că o zonă bine delimitată geografic poate fi defavorizată, dacă îndeplineşte 5 condiţii. Le trecem în revistă repede, ca să înţelegem.

Prima condiţie – să fim zonă monoindustrială – şi ne încadrăm, a doua – să fim zonă minieră – nu suntem, dar e suficientă doar o condiţie, a treia – dacă s-au efectuat concedieri colective – şi aici suntem în floare cu concedierile la Arcelor Mittal, a patra – rata şomajului trebuie să depăşească cu 30% rata medie a şomajului pe ţară. Din acest punct de vedere, suntem la rata de 9,44, rata naţională a fost de 5,78, deci am depăşit de două ori şi media. De fapt, numărul şomerilor este mult mai mare, în cifrele oficiale sunt o parte, restul au ieşit din evidenţe. Nu există un standard ştiinţific, totul e benevol…Dacă vor se înregistreză, dacă nu, nu. Nu a existat şi nu există o evidenţă clară. Avem peste 60% din media şomajului la nivel de ţară. Eu sunt în Consiliul Consultativ la AJOFM, şi ştiu cum stau lucrurile, numărul şomerilor este mult, mult mai mare. Avem oficial 20 000 de şomeri, dar din anumite corelaţii, e cu peste 50% mai mare. A cincea condiţie – să fim o zonă izolată, cu infrastructură slab dezvoltată. Ne încadrăm şi aici. Nu e modalitate europeană, necesară pentru mediul de afaceri, pentru populaţie. Nu avem aeroport de chartere, nu suntem racordaţi la sistemul de autostrăzi, este extrem de dăunător. Deci, este necesar un singur punct ca să fim declaraţi zonă defavorizată.

Rep.: Dacă mai era şi al şaselea punct – să avem un amplu sistem de devalizare economică, eram în top şi aici.

M.F.: Ăsta era pe primul loc! Dacă te uiţi la ce este la Mehid, ai emblema industriei gălăţene. În stadiul ăsta s-a ajuns. Poate că unele firme erau energofage, sau erau necompetitive. Corect. Multe nu puteau să se susţină. Numai că multe dintre ele puteau să se pună pe picioare, puteau fi în parteneriat cu alţi producători. Sistemul de privatizare al întregii averi a noastre, a tuturor, a fost unul dintre cele mai păguboase, pentru municipiul şi judeţul Galaţi. S-au dat fabrici şi uzine pe sinecuri de partid, unor clienţi politici, unor indivizi care n-aveau nimic în comun cu unităţile, n-aveau capacitate managerială, şi le-au făcut praf. Cei de la FPS, de la AVAS, nu răspund…Le vând la bucată, vând fier vechi, îşi scot banii din vânzarea lor de nu ştiu câte ori. Am procedat haotic. De ce nu s-a întâmplat la fel în Cehia, în Polonia? Era acelaşi sistem, dar nu s-a întâmplat. A fost proces raţional, responsabil. Dezastrul acesta încă poate fi responsabilizat. Cum este posibil ca în centrul Galaţiului să se distrugă o unitate de elemente hidraulice? Păi, s-au vândut la fier vechi utilaje de pe care nici nu s-a luat vaselina, sau care nici n-au fost despachetate. Și nu răspunde nimeni. Acele hale le puteau lua IMM-iştii, care n-au spaţii, care au idei, care puteau face ateliere.

Rep.: Nu putea fi chiar un Parc Industrial?

M.F.: Putea fi…Clădirea de birouri putea fi pentru încă 100 de ani. Cum să laşi aşa un jaf, cum să laşi indivizii care tăbară…Cred că asta s-a vrut, să se demoleze…Știţi cât costă o autorizaţie de demolare? Te costă o groază de bani. Bine, laşi să se distrugă, fără cheltuială, şi apoi ai terenul uşor de degajat, să faci alte afaceri. Imobiliare. Dar noi nu avem Primărie, e sat fără câini? Avem legislaţie! Statul garantează că apără proporietatea privată. Asta e complicitate, între autorităţi şi un iresponsabil pe mâna căruia a încăput averea statului. Aici este ruşinea. Foarte multe unităţi au fost date unor oameni cu pricepere. Au fost ţări care au dat unităţile pe un euro sau o marcă. Dar cu condiţii, care puneau la adăpost proprietatea şi performanţa. Când scoteau cei de la FPS la vânzare, niciodată n-a încăput pe mâna cuiva o fabrică în mod cinstit. Cei de la FPS hotărau pe mâna cui să intre unitatea. E greu să o luăm de la capăt, să construim, să reinvestim.

Rep.: Să declarăm calamitate şi să începem defavorizarea!

M.F.: Da, trebuie întocmit un dosar, de către autorităţi. Cu o comisie de lucru, împreună cu Agenţia de Dezvoltare Regională, care este înaintată la Guvern. Urmează analiza, HG şi declararea defavorizării. Ce câştigăm? Multe. Nu avem o strategie de dezvoltare. N-am fost în stare sau am avut pe Agenda 21, pe banii americanilor, şi de care s-a ales praful . Zace undeva uitată de toţi. Cei care deţin frâiele nu au fost interesaţi. Acum, punem în discuţie un set de măsuri pentru atragerea investitorilor străini, pentru stimularea investitorilor autohtoni.

 

Silviu VASILACHE 12 - aprilie - 2013

One Response so far.

  1. lordul spune:

    Galati de rahat! Tot Iliescu e tatal vostru ?

Lasa un raspuns


Recunoașterea știi

“Bucuros pentru că am depășit 500 de citări în Scopus ...

Aceste firme din TOP

De 27 de ani, Patronatul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Galaţi ...

Românii au îngropa

Virusul pestei porcine africane a lovit din plin România în ...